Lucian blaga 1895-1961

LUCIAN BLAGA

1895-1961

Dupa Eminescu, Lucian Blaga a fost poetul cel mai profund implicat in constructia unui mit poetic national, caruia a stiut sa-i confere o valoare universala. Temperament goethean, el a trait insa si a exprimat cu intensitate marile nelinisti ale spiritului modern. Prin excelenta interogativa, creatia sa atinge, in ultima instanta, marea seninatate a clasicilor.

Ion Pop

Nascut in Lancram, unul dintre satele Romaniei a caror celebritate a fost asigurata gratie inspiratelor evocari lirice, intr-o familie de intelectuali le formatie teologica, Lucian Blaga s-a format in contextul unui bilingvism romano-german. A urmat studii teologice la Sibiu si filozofia la Viena. rofesor universitar la Cluj, diplomat, fondator al revistei Gandirea, Lucian laga a trait si experienta epurarilor operate de regimul comunist. Ratiunile, ustificarile activistilor invocau aderenta filozofiei blagiene la forme si natrici idealiste. Este creatorul singurului sistem filozofic romanesc cu Spatiul mioritic (1936). Genul literar de manifestare predilecta a fost poezia, Iar a experimentat notabil si in teatru, roman. Studiile de estetica si filozofia ;ulturii (trilogia cunoasterii, trilogia valorilor, trilogia culturii) au creat mmerosi adepti si cercetatori aplicati.

Debutul spectaculos cu volumul de inalta tinuta lirica Poemele luminii 1919) a consemnat o revolutie nebanuita a discursului liric. Lumina este in construct a carui densitate metafizica este masurabila doar in spatiile e dincolo de moartea fenomenelor. Pentru a o afla, poetul descinde in impui si taramul Genezei, unde cursul lumii nu-si aflase inca resorturile e functionare. Marea de lumina, haosul diafan ce stau la baza nasterii erpetue a universului sunt receptate ca victorii ale ordinii, ale cosmosului, le geometriei creatiei nesfarsite. Astfel, haosul, indefinitul, este asezat itr-o paradoxala sistema. Dar coborarea abisala creeaza doar luneta spre ime, regleaza perspectiva proiectiei. Materia e lumina condensata -sntinta ce vorbeste despre predispozitia lirismului de a se genera prin contemplarea universului sensibil, a naturii ale carei aparitii sunt resimtite sau intelese ca forme ale substantei primordiale si eterne'. (Ion Pop) Blaga evita intelectualismul gratuit, si-l asuma insa fara a cadea in meditatie. Exista o conceptie asupra lumii, dar functiile cel mai adesea activate sunt de contemplare, de recunoastere si numire a elementelor si formelor mundane. Coexistenta luminii si intunericului in acest univers, fascinatia mistica a acestei dihotomii tensioneaza poeticul, hraneste ambiguitatea despre care s-a spus ca ar sustine intreaga opera blagiana. in metafora sintetizatoare a simplitatii si puritatii - corola de minuni a lumii - Blaga aduna conceptia sa asupra naturii. Ocurenta acesteia in chiar prima pagina a volumului de debut va fi convertita in cap de paradigma lirica a intregii sale opere lirice.

Lumina ce-o simt

navalindu-mi in piept cand te vad,

oare nu e un strop din lumina

creata in ziua dintai,

din lumina aceea-nsetata de vieata?

Nimicul zacea-n agonie,

cand singur plutea-n intuneric si dat-a

un semn Nepatrunsul:

«Sa fie lumina!»

(Lumina)

Sistemul de referinte ale universului poetic il reprezinta satul minunilor, muntele magic, padurea in care traieste unicornul sau cerbul cu stea in frunte, campul inundat de lumina verii, cu flora si fauna lor abundenta, amestec de real si fabulos. Acest topos liric pare a fi intr-o relatie fireasca, de reflectie a lumii reale, poate intr-o forma concentrata, rezumand doar ceea ce este indispensabil.

Aceasta esentializare se radicalizeaza progresiv, stalpii universului fiind, in stadiu intermediar, radacinile corolei de minuni a lumii, mume, puteri, seminte etc. iar, in cele din urma, un spatiu al luminii, in care diafane seminte inaripate zboara, pe invizibile fire spre tinte doar undeva-n mituri intrezarite. Universul se recroieste dupa legile Genezei, se ghideaza doar dupa istoria timpurilor mitice ale inceputurilor. Dematerializarea lumii nu vizeaza escatologicul, ci o alta ordine, superioara. Totul e un fel de eufonie atotguvernatoare: ce cantec nemasurat!, lumea e o cantare.

Toate volumele de poezie ale lui Blaga, antume, precum si postumele, au fost receptate cu un interes ce a favorizat si o recunoastere universala, fiind nominalizat in 1956 pentru decernarea Premiul Nobel pentru literatura (fiind preferat insa scriitorul hispanic Juan Ramon Jimenez). intre cercetarea

filozofica profesata de ganditorul si creatorul de sistem si poezia lui Blaga s-a stabilit o relatie de consubstantialitate. A detasa discursul liric blagian de profunzimea speculatiei filozofice este o eroare comparabila cu acceptarea unei subordonari neconditionate. La nivelul unor filiatii de sorginte estetica, inrudirea poeziei lui Blaga cu spiritul liric german de la Rilke, Stephan Georg, Goethe este contrabalansata de o participare emotionala folclorica. Blaga a fost de altfel unul dintre cei mai inspirati antologatori ai folclorului poetic national. Influenta majora a marelui profesor transilvanean asupra multor generatii de creatori romani continua in forma pe care nici ideologia comunista nu a reusit sa o interzica vreodata. Astazi, opera lui Blaga suporta alte interpretari, alte lecturi, ceea ce plaseaza interesul pentru aceasta experienta dincolo de accidentale experiente didacticiste. Blaga iese din corsetul epocii sale, se daruieste insa contemporanilor cu fervoarea modelului sacrificial. Este in constiinta secolului XX ceva din geografia mitologica pe care poezia sa a desenat-o spre tinte majore, precum tristetea metafizica a omului vizitat din ce in ce mai rar de revelatia tainei. Echilibrul pe care l-a propus literelor romanesti a impacat spirite critice aflate indeobste in nesfarsite confruntari detractoriale, doar pentru ca poezia sa a respirat mereu de un lirism fun­damental.