Masuri de asistenta sociala pentru protectia victimelor violentei in familie

Masuri de asistenta sociala pentru protectia victimelor violentei in familie

Constientizarea efectelor fenomenului violentei in familie si a gravitatii acestuia la nivel mondial s-a petrecut relativ recent in lume, toate tarile Uniunii Europene confruntandu-se cu probleme generate de violenta in familie. Sistemul serviciilor sociale publice in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie in Romania nu este dezvoltat , furnizarea de servicii de asistenta in acest domeniu fiind asumata in deosebi de societatea civila.

Un studiu realizat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate in anul 2003 arata faptul ca in Romania rata globala a incidentei violentei in familie este de 14,3%. Violenta in familie din Romania are drept factori determinanti semnificativi alcoolismul, saracia, socializarea intr-un mediu marcat de violenta si modelul patriarhal de organizare a familiei.

Conform legii 217/2003 violenta in familie reprezinta "orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material".

Cadrul legislativ:

Prin adoptarea Legii 197/2000, de modificare si completare a Codului Penal, au fost prevazute masuri si pedepse pentru persoanele care savarsesc acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savarsite asupra membrilor familiei. De asemenea, noul Cod penal prevede la art. 134, ca o masura de siguranta sociala pentru prevenirea violentei in familie "interdictia de a reveni la locuinta familiei, la cererea partii vatamate, aceasta masura putand fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii".

Legea nr. 202/2002, privind egalitatea de sanse, prin care se garanteaza accesul la educatie, cultura si la informare fara discriminare, precum si Legea 116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale, prin care se faciliteaza accesul la un loc de munca si la o locuinta, completeaza cadrul legislativ necesar pentru o implementare cat mai eficienta a legislatiei in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie.

In cadrul procesului de reforma a sistemului de protectie sociala romanesc, a fost adoptata Legea nr. 217/2003 privind prevenirea si combaterea violentei in familie care stabileste cadrul dezvoltarii politicilor sociale in domeniu. Infiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, prin aceasta lege, reprezinta un prim pas in organizarea unui sistem eficient de servicii sociale in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie la nivel national.

Ordonanta nr. 95 din 24 decembrie 2003 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, Ordinul nr. 304/385/1018 din 21 iulie 2004 privind aprobarea instructiunilor de organizare si functionare a unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, Ordinul nr. 383 din 12 iulie 2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie, Ordinul nr. 384/306/993 din 12 iulie 2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare in prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie reprezinta de asemenea acte normative importante care reglementeaza protectia si combaterea violentei in familie in Romania.

Cadrul institutional

In subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse functioneaza Agentia Nationala pentru Protectia Familiei al carei principal obiectiv este elaborarea de politici sociale si strategii referitoare la prevenirea si combaterea violentei in familie.

La nivelul fiecarui judet si al sectoarelor municipiului Bucuresti s-au constituit Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in cadrul carora exista servicii specializate in asistarea si protectia victimelor violentei in familie.

Masuri de prevenire si combatere a violentei in familie

Persoanele victime ale violentei in familie sunt asistate in cadrul Centrelor pentru adapostirea victimelor violentei in familie, unde li se ofera protectie, gazduire, ingrijire si consiliere. Adaposturile asigura securitate si siguranta, ingrijire medicala si asistenta psihologica si juridica pentru victimele violentei in familie. Primirea victimelor in adapost se face cu consimtamantul si la cererea acestora atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protectie. Gazduirea in adaposturi a victimelor violentei in familie va fi pe o perioada determinata, cuprinsa intre 7 si 60 de zile.

Centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie asigura gazduirea, ingrijirea, precum si reabilitarea si reintegrarea sociala a acestora. Primirea sau asistarea in centrul de recuperare se face pe baza evaluarii cazului de catre persoanele desemnate si numai cu acordul scris al victimelor. Centrele de recuperare asigura, prin consiliere juridica si psihologica, sprijin in vederea adaptarii la o viata activa, insertia sociala si profesionala a victimelor. Gazduirea in centrul de recuperare va fi pe o perioada determinata, de maximum 90 de zile, iar in situatii exceptionale pana la 180 de zile.

Centrele de asistenta destinate agresorilor asigura in regim rezidential sau semirezidential reabilitarea si reintegrarea sociala a acestora, masuri educative precum si consiliere si mediere familiala. Asistarea sau internarea agresorilor in aceste centre se face numai cu acordul acestora. In cadrul centrului de asistenta destinat agresorilor se asigura servicii de consiliere si mediere a conflictului pentru partile implicate, in vederea depasirii situatiilor de risc. Agresorii sunt informati si in legatura cu posibilitatea accesului la tratamentele psihologice, psihiatrice, de dezalcoolizare sau dezintoxicare, dupa caz. Aceste centre asigura si faciliteaza agresorilor accesul la tratamentul psihologic, psihiatric, de dezalcoolizare sau dezintoxicare.

Masuri de asistenta sociala pentru protectia persoanei varstnice

Imbatranirea este un proces complex, psiho-fiziologic de involutie care incepe din momentul nasterii, cu modificari progresive in plan biologic (fizic, senzorial, psihic, motor) care se reflecta in plan personal, in mediul familial si social al varstnicului.

Situatia de persoana varstnica, batranetea, reprezinta o etapa normala, fireasca in viata fiecarei fiinte umane, este stadiul unui proces biologic, o etapa insotita "fatalmente" de pierderea unor functii biologice, scaderea capacitatii de adaptare la mediul inconjurator, cu repercusiuni asupra vietii individuale, familiale, sociale.

Individual, acest proces nu poate fi fixat exact in timp. Intre inceputul procesului biologic de imbatranire si semnele manifeste ale acesteia trece un anumit timp, diferit de la un individ la altul. Exista situatii de imbatranire prematura care pot fi puse in legatura cu diferiti factori de ereditate, mediu , regim de viata, etc.

Referitor la varsta la care se considera ca o persoana este varstnica, exista conform aprecierii Organizatiei Mondiale a Sanatatii, cateva categorii:

intre 60 - 75 de ani, trecerea spre batranete - perioada de varstnic;

intre 75 - 85 de ani , batranetea medie sau perioada de batran;

peste 85 de ani , stadiul de batran sau perioada de longeviv (varsta a IV-a).

Implicatiile medico-sociale ale acestei varste sunt studiate de geriatrie, ca stiinta a fenomenului de imbatranire si de gerontologie, care studiaza aspectele patologice ale fenomenului.

Dincolo de imbatranirea individuala, mai exista fenomenul de imbatranire a populatiei, fenomen complex care se refera la cresterea proportiei persoanelor varstnice intr-o populatie data, cu consecinte de ordin demografic, economic, social.

Din ambele perspective, aceea a imbatranirii individului cat si cea a imbatranirii populatiei, prin problematica sociala larga pe care o implica cele doua fenomene, se impun interventii de politici sociale din partea statului atat prin:

n    masuri generale, universaliste, de protectie sociala;

n    prin asigurari sociale, servicii pentru "securizarea" acestui grup de persoane vulnerabile sau posibil vulnerabile la un moment dat;

n    prin servicii de asistenta sociala, intr-o maniera specifica mai individualizata, de la caz, la caz.

Atitudinea individuala a persoanei varstnice fata de acest moment al existentei, cand pot interveni: incetarea sau restrangerea activitatii profesionale, separarea de copii, pierderea partenerului de viata, schimbari de domiciliu, etc., este diferita in functie de nivelul cultural, de nivelul educatiei, experienta, starea de sanatate fizica si mintala, relatia cu mediul familial si social, etc. In aceasta imprejurare, atat societatea, comunitatea cat, mai ales, familia trebuie sa se implice in sprijinirea persoanei varstnice pentru a depasi momentele de dificultate. Din ratiuni ce tin de respectul datorat celor care prin activitatea depusa si-au adus aportul la dezvoltarea vietii sociale si, totodata, au asigurat indeplinirea functiilor propriei familii, persoanele varstnice trebuie sa fie sprijinite sa-si ocupe pozitia cuvenita, in demnitate si respect.

Persoana varstnica poate fi un element activ in familie prin participarea la venitul comun, poate fi un sprijin in indeplinirea functiei educative, poate acorda sprijin in activitatile gospodaresti. Mai poate avea chiar si un anumit rol social a carei implinire se poate realiza in grupul familial, vecinatate si in comunitate. De aceea din punct de vedere al masurilor de protectie sociala, persoanei varstnice trebuie sa-i fie asigurate drepturile pentru conditii materiale decente, accesul la ingrijirea sanatatii, un comportament de intelegere si respect din partea familiei si a societatii, in general.

Nevoile persoanelor varstnice sunt aceleasi cu ale tuturor celorlalti membrii ai societatii, poate doar la un nivel diferit. Ca si la celelalte varste, batranul are nevoie de conditii materiale si spirituale de existenta, de conditii biologice, de securitate, de stima, afectiune, respect.

Chiar daca teoretic este o persoana vulnerabila, persoana varstnica, de cele mai multe ori, isi poate rezolva singura sau cu ajutorul familiei problemele care intervin odata cu inaintarea in varsta. Exista insa situatii cand aceste probleme depasesc capacitatea de rezolvare prin resurse proprii si se instaleaza o situatie de dificultate materiala (financiara, de locuinta), de sanatate, de relatii familiale sau sociale, ceea ce se numeste starea de excludere sociala a persoanei varstnice. In aceasta situatie, se intervine prin masuri de asistenta sociala, pe baza de evaluarea nevoii.

Abordarea problematicii de asistenta sociala in sfera asistentei sociale a varstnicului are in vedere cu prioritate criterii referitoare la:

-categoria de varsta;

-starea de sanatate;

-conditia familiala a persoanei.

Problemele de evaluare a nevoii sociale si stabilirea unui plan de actiune se pun diferit in acordarea ajutorului pentru varstnicul care este :

n    in situatia persoanei varstnice singure, lipsite de familie, adica batranul celibatar, vaduv, divortat sau cel ramas singur datorita unor carente de solidaritate familiala (parasit, abandonat);

n    situatia persoanei varstnice cu familie care este diferita daca:

-locuieste cu familia si aceasta doreste sau are posibilitatea de a-i acorda sprijinul si ajutorul necesar ;

-locuieste separat de familie, este sau nu vizitat, sprijinit, ajutat de familie

Din punct de vedere al problematicii de asistenta sociala pot exista:

-situatii de criza

-situatii temporare de dificultate

-situatii cu tulburari complexe, grave care pot fi de ordin functional la nivel familial, de natura financiara, de locuire, igienico-sanitar, nivel scazut de cunostinte, carente in functia de solidaritate familiala (neglijenta, exploatare, persecutii).

Interventia trebuie sa fie in concordanta cu situatia in care se afla persoana varstnica .

Pentru rezolvarea problemelor demersul de asistenta sociala are in vedere interventia simultana in mod direct si indirect, prin lucrul cu persoana varstnica dar si cu membrii familiei, vecinatatii, comunitatii, pana la instalarea unei situatii de normalitate.

Indatoririle membrilor de familie cu privire la parinti sunt reglementate prin Legea 4/1954 -Codul Familiei.

Problemele varstnicului din mediul urban sunt diferite de cele ale varstnicului din mediul rural cu privire la viata familiala, viata sociala in comunitate, relatia fata de munca, fata de vecinatate. In mediul rural, trecerea la viata inactiva, viata familiala, relatiile sociale decurg diferit.

Masuri de protectie sociala

Ca regula generala, solutia optima in rezolvarea problematicii persoanei varstnice este intotdeauna mentinerea sa in mediul propriu de viata. Schimbarea mediului prin masuri de institutionalizare este dureroasa, traumatizanta si poate avea asupra varstnicului repercusiuni negative cu privire la starea psihica si a starii de sanatate, in general.

Se impun in primul rand masuri de prevenire a starii de excludere sociala prin actiuni de pregatire a celor care inainteaza catre varsta pensionarii si a familiei acestora, folosind metode si tehnici de informare, consiliere, acordarea sprijinului in dobandirea unor drepturi, rezolvarea unor probleme materiale, de sanatate, asistenta juridica, etc.

Este de mare importanta interventia in timp util acolo unde a aparut o problema, pentru evitarea agravarii situatiei, si interventia de urgenta acolo unde exista o situatie de criza.

Masurile de asistenta sociala a persoanelor varstnice sant stipulate in Legea nr.17/2000 :

"Sunt considerate persoane varstnice, in sensul legii, persoanele care au indeplinit varsta de pensionare stabilita de lege

"Persoanele varstnice au dreptul la asistenta sociala in raport cu situatia socio-medicala si cu resursele economice de care dispun

Asistenta sociala pentru persoane varstnice se realizeaza prin servicii si prestatii sociale daca persoana se gaseste in una din situatiile:

nu are familie sau nu se afla in intretinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta

nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditii de locuit pe baza resurselor proprii

nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea ingrijirii necesare

nu se poate gospodari singura sau necesita ingrijire specializata

se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile socio-medicale, datorita bolii ori starii fizice sau psihice."

Nevoile se evalueaza pe baza anchetei sociale, cu mentiunea ca in situatia pierderii din diferite cauze (pe care legea le prevede) a autonomiei individuale, nevoile se stabilesc pe baza unei grile nationale de evaluare (anexa la Lege) si incadrarea in grade de dependenta.

1. Prestatii

Ajutorul social sub forma venitului minim garantat

Ajutoare ocazionale

Ajutor de urgenta

Ajutor pentru incalzirea locuintei

Ajutor de inmormantare

2. Servicii

a. Servicii sociale deschise:

ajutor pentru menaj, prepararea hranei

ingrijirea locuintei si gospodariei

insotire

consiliere administrativa si juridica

sprijin pentru reintegrarea sociala

b. Servicii sociale, medicale si medico-sociale semi-inchise, ne-rezidentiale

Masa la cantina de ajutor social  

Centre de zi

Adaposturi de noapte

Consultatii si ingrijiri medicale la domiciliu sau in institutii de sanatate

Consultatii si ingrijiri stomatologice

Acordarea de materiale sanitare si dispozitive medicale

Acordarea de medicamente gratuite si/sau compensate

c. Institutii de asistenta sociala rezidentiale pentru ocrotirea varstnicilor:

-Camine pentru pensionari.

-Camine pentru batrani (varstnici ne-pensionari cu probleme de asistenta sociala)

-Camine pentru batrani bolnavi cronic (varstnici pensionari si ne-pensionari cu probleme de asistenta sociala)

Aceste camine functioneaza sub forma de camine pentru persoane varstnice cu sectii pentru:

persoane dependente

persoane semidependente

persoane care nu sunt dependente

Serviciile comunitare asigurate persoanelor varstnice in camine sunt:

a)  servicii sociale, care constau in:

ajutor pentru menaj;

consiliere juridica si administrativa;

modalitati de prevenire a marginalizarii sociale si de reintegrare sociala in raport cu capacitatea psihoafectiva;

b) servicii sociomedicale, care constau in:

ajutor pentru mentinerea sau readaptarea capacitatilor fizice ori intelectuale;

asigurarea unor programe de ergoterapie;

sprijin pentru realizarea igienei corporale;

c) servicii medicale, care constau in:

consultatii si tratamente la cabinetul medical, in institutii medicale de profil sau la patul persoanei, daca aceasta este imobilizata;

servicii de ingrijire-infirmerie;

asigurarea medicamentelor;

asigurarea cu dispozitive medicale;

consultatii si ingrijiri stomatologice.

Finantarea serviciilor si a prestatiilor se asigura pe principiul impartirii responsabilitatilor intre administratia publica centrala si locala.

Persoanele varstnice care dispun de venituri proprii si sunt ingrijite in camine au obligatia sa plateasca lunar o contributie de intretinere care se stabileste de conducerea caminului, conform legii, in functie de gradul de dependenta al persoanei varstnice ingrijite, de veniturile acesteia si dupa caz, de veniturile sustinatorilor legali. Contributia lunara de intretinere este de 60% din veniturile personale lunare, fara a depasi costul mediu lunar de intretinere aprobat pentru fiecare camin.

In scopul institutionalizarii dialogului social dintre persoanele varstnice si autoritatile publice, prin Legea 16/2000 se infiinteaza Consiliul National al Persoanelor Varstnice, ca organism autonom, consultativ si de interes public. Consiliul are urmatoarea componenta:

a. presedintii consiliilor judetene ale persoanelor varstnice si ale mun. Bucuresti;

b. presedintii organiza]iilor centrale ale pensionarilor;

c. cate un reprezentant al ministerelor implicate in protectia sociala a persoanelor varstnice, reprezentanti ai altor organisme.

Finantarea Consiliului National al Persoanelor Varstnice se asigura din: donatii, sponsorizari, alte activitati nonprofit realizate in conditiile legii si din transferuri de la bugetul de stat care se prevad in bugetul Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei.

Acest Consiliu are in principal urmatoarele atributii:

sprijina institutiile statului in aplicarea recomandarilor Adunarii Mondiale a Persoanelor Varstnice si urmareste realizarea lor;

propune Guvernului programe privind ameliorarea continua a conditiilor de viata a persoanelor varstnice;

urmareste aplicarea reglementarilor legale privind persoanele varstnice si sesizeaza organele competente despre abaterile constatate;

elaboreaza impreuna cu institutiile specializate, studii si analize sociologice in domeniu;

sprijina buna functionare a institutiilor de asistenta sociala si propune masuri de imbunatatire a activitatii acestora;

sprijina organizarea asociativa a persoanelor varstnice si participarea lor activa la viata sociala;

elaboreaza puncte de vedere la proiectele de acte normative care vizeaza persoanele varstnice;

reprezinta persoanele varstnice din Romania in relatiile cu organizatii similare din alte tari sau cu organizatii internationale ale persoanelor varstnice.