In 1609 a auzit ca s-a inventat, in Olanda, un fel de sticla care marea foarte mult. In decembrie a aceluiasi an a prezentat un telescop foarte puternic cu care a descoperit cratarele si muntii de pe luna si cei 4 mari sateliti ai lui
Jupiter. Aceste lucruri le-a publicat in martie 1610 in "The Starry Messenger ".
Noua lui faima i-a costigat "o intalnire " cu curtea de matematica din Florenta. Acolo a scapat de predari avand mai mult timp pentru cercetari si scrieri. In dec. 1610 o observat fazele planetei Venus care a adus un mare argument la teoria Copernicana.
A publicat o carte bazata pe gravitatie in 1612. In 1613 a prevazut victorie pentru teoria Copernicana.
Galileo a lucrat la determinarea longitudinii pe mare in functie de pozitia satelitilor lui Jupiter, dar 1623, revenind la o cercetare inceputa mai demult, a publicat o carte despre comete numita The Assayer.
Ultima lui carte Discourses Concerning Two New Sciences a fost publicata in 1638 la Leiden, in care a definitivat studiile anterioare despre miscare,in general, principiile mecanicii.