CONSIDERATII GENERALE PRIVIND AGROECOSISTEMUL FLORII-SOARELUI
1.1.Importanta economica a florii-soarelui
Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o planta uleioasa de mare importanta economica si alimentara.
Prin continutul semintelor in substante grase (33-56 %) si calitatea deosebita a uleiului rezultat in extractie, planta reprezinta una dintre principalele surse de grasimi vegetale, utilizate in alimentatia omenirii, respectiv cea mai importanta sursa de ulei pentru Romania.
Ca sursa de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupa locul al patrulea, dupa soia, palmier si rapita.
Valoarea alimentara ridicata a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaza continutului bogat in acizi grasi nesaturati, reprezentati preponderent de acidul linoleic (44-75 %) si acidul oleic (14-43 %), cat si prezentei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i confera stabilitate si capacitate indelungata de pastrare, superioare altor uleiuri vegetale. Functia nutritiva a uleiului de floarea-soarelui este sporita de prezenta unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca si a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai contine steroli (aproximativ 0,04 %) si tocoferoli (fractiune antioxidanta a uleiului vegetal, cca. 0,07%).
Capacitatea energetica (8,8 calorii/g ulei) si gradul de asimilare ridicat, situeaza uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului (VRANCEANU si colab., 1974)..
Uleiul rafinat de floarea-soarelui se foloseste, in principal, in alimentatie, in industraia margarinei si a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentatie, avand fluiditate, culoare, gust si miros placute. Produsul este folosit si in industrie pentru producerea lacurilor speciale si a rasinilor, precum si in pictura. Reziduurile rezultate in urma procesului de rafinare, se folosesc la fabricarea sapunurilor, la obtinerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei si tocoferolilor. Fosfatidele si
lecitina extrase din uleiul de floarea-soarelui, sunt utilizate in industria alimentara, panificatie, patiserie, in prepararea ciocolatei si a mezelurilor.
Turtele rezultate in urma procesului de extractie a uleiului (aproximativ 300 kg/t samanta), constituie o sursa valoroasa de proteine pentru rumegatoare, iepuri, porci si pasari (VRANCEANU si colab., 1974). Turtele contin proteina bruta (intre 33,7 si 47,8 %) si aminoacizi esentiali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA si colab., 1989), exceptie facand lizina, care se gaseste in cantitati mai mici. Valoarea enegetica a turtelor este corelata cu gradul de decorticare a semintelor .
Semintele mai putin bogate in ulei, se folosesc direct in consum, intregi sau decorticate, cat si pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca sursa de caldura (local), pentru fabricarea placilor antifonice sau obtinerea carbonatului de calciu.
Floarea-soarelui mai este apreciata ca planta furajera, fiind cultivata mai ales pentru siloz. De asemenea, floarea-soarelui este si o excelenta planta melifera. De pe un hectar de floarea-soarelui se poate obtine o cantitate de 30 pana la 130 kg de miere ( CARNU si colab., 1982, citati de Roman Gh., 1995 ).
Prin resturile organice ramase dupa recoltare, floarea-soarelui restituie solului cantitati apreciabile de elemente minerale si materie organica, estimate in cazul unei productii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P2O5, 300 kg K2O si circa 7 tone substanta uscata, echivalentul a 1200-1500 kg de humus (HERA si colab., 1989).
Floarea-soarelui poate avea si intrebuintari medicinale. Din florile ligulate (care contin quercitrina, anticianina, colina, betaina, xantofila, etc.), se obtine un extract alcoolic care se foloseste in combaterea malariei, iar tinctura in afectiuni pulmonare. Din achene, dat fiind continutul in fitina, lecitina, colesterina, se preparau produse indicate in profolaxia dezenteriei, febrei tifoide si pentru vindecarea ranilor supurate. Uleiul se foloseste (in medicina populara) pentru macerarea plantelor utilizate in tratarea unor rani si arsuri.
1.2. Evolutia suprafetelor cultivate si productiilor
de floarea-soarelui
1.2.1. Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui si productiile
realizate pe plan mondial
Pe glob, floarea-soarelui este cultivata pe o suprafata de peste 21 milioane hectare. Surse F.A.O. ( 1998 ), arata ca floarea-soarelui s-a cultivat in 1996 pe 20,63 milioane hectare, iar in 1998 pe 21,251 milioane hectare.
Ca pondere, floarea-soarelui se cultiva pe cele mai intinse suprafete in Europa (52,11 %), in 1998, urmand apoi Asia (19,63 %), America de sud (16,49 %), America de nord (6,95 %) si Africa (4,38 %).
Printre cele mai importante tari cultivatoare de floarea-soarelui, se numara Argentina, cu 3.176.000 ha, Ucraina cu 2.430.000 ha, India cu 2.200.000 ha, Spania cu 1.460.000 ha, Romania cu 948.000 ha, Franta cu 793.000 ha, Federatia Rusa cu 4.166.000 ha si S.U.A. 1.407.000 ha.
Se apreciaza ca in viitor suprafetele cultivate cu floarea-soarelui vor creste in continuare, insa intr-un ritm mai scazut, tendinta generala fiind de stabilizare a suprafetelor, datorita restrictiilor tehnologice (ponderea in structura culturilor, atacul agentilor fitopatogeni) si performantelor productive si calitative ridicate ale hibrizilor nou introdusi in cultura.
