In acesta stare, agregata, globulele rosii sunt incapabile sa se incarce la capacitatea maxima cu oxigen si sa navigheze prin capilarele microscopice. Lipsite de oxigen si de celelalte substante nutritive, celulele organismului de vin tot mai susceptibile la lezare, imbolnavire si moarte. Majoritatea alimentelor bogate in grasimi sunt incarcate si cu colesterol, substanta care lezeaza peretele interior al artelor. Organismul reactioneaza prin acoperirea acestor leziuni cu celule. In conditiile prezentei in sange aunui exces de grasimi si colesterol, organismul aplica tot mai multe "bandaje" de acest fel, unul peste altul, pana ce formeaza placi ateromatoase. Iar atunci cand aceste placi cresc suficient de mult pentru a ingusta sau chiar obtura arterele coronariene care hranesc inima,apare infarctul de miocard. Cand acest lucru se petrece in arterele care hranesc creierul, are loc un accident vascular cerebral. Grasimile sunt prezente constant in sange, fie ca provin din alimentatie, fie ca sunt produse de organism. Grasimile preovenind din alimentatie sunt constituite, in esenta, din acizi grasi.
Grasimile naturale sunt sintetizate din zaharuri (glucide) de catre plante si animale. Cele din organismul animal sunt de doua feluri:
glucide de rezerva
grasimi de constitutie
Grasimile de rezerva sunt depozitate in cea mai mare parte in diferite tesuturi si organe (seminte, fructe, funze) sau parti ale microorganismelor. De asemenea, se afla in jurul organelor interne ca: ficat,rinichi, intestine, precum si in tesutul conjuctiv surcutanat.
Grasime de constitutie face parte integranta din orice celula (componenta a materiei celulare). Compozitia ei este independenta de alimentatie si nu se consuma niciodata.
Grasimi din regnul animal
In organismul animal, sintetizarea grasimilor proprii se face fie prin utilizarea grasimilor aduse odata cu hrana, fie in urma transformarii altor componente ale alimentelor (glucide, proteine).
Grasimile crude din diferite parti ale corpului difera in ceea ce priveste consistenta, culoarea si compozitia chimica. In general, grasimile de acoperire au un punct de topire mai scazut, decat grasimea acumulata in interiorul organismului. La animalele din zonele calde, grasimea are consistenta mai tare, in comparatie cu cea a animalelor din zonele cu climat rece si temperat.
