In fiecare habitat in care exista pradatori are loc un razboi tacit. Armele sunt culorile si formele. Strategia folosita de vanati si vanatori este camuflarea. Disparitia este pretul imperfectiunii, deoarece procesul evolutiei ii elimina fara mila pe cei care esueaza.
Timp de milioane de ani arta camuflarii animalelor a progresat odata cu dezvoltarea formelor fizice si a tipurilor de comportament. Rezultatul este un numar mare de trucuri si capcane uluitoare ale culorilor.
Majoritatea animalelor vad in culori dar nu vad lumea la fel ca oamenii. Unele sunt mai sensibile la rosu si portocaliu, altele vad in special verdele si albastrul. Insectele percep radiatiile ultraviolete, astfel ca fructele si florile, care pentru noi par albastre spre negru, pentru ele pot sa para viu colorate. El pot sa urmareasca semnele ultraviolete de pe petalele florilor care conduc la nectar.
Culoarea unui obiect depinde de pigmenti si de structura. Pigmentii ca melanina absorb lungimile de unda de la capatul albastru al spectrului de culori, astfel incat sunt vizibile negrul, cafeniul, rosu inchis si unele nuante de galben. Melanina este produsa de animale si se gaseste in blana, pene, solzi si in piele. Portocaliul viu, rosu si galbenul sunt provocate de pigmentii derivati din plante (ex. carotenoida).
Albul si nuantele cele mai deschise de albastru si de verde sunt culori structurale, create prin dispersia luminii de particule foarte mici vazute pe fundalul de culoare inchisa. Albastrul cerului se produce atunci cand razele soarelui reflectate de pamant sunt dispersate si reflectate din nou de particule minuscule de praf din atmosfera. Vazut pe fundalul negru al spatiului, rezultatul este un albastru stralucitor. Aceasta culoare structurala este cauza ochilor albastri la oameni sau a penelor albastre la multe pasari.
In adancul marilor, unde nu poate patrunde lumina naturala, cel putin 1.500 de specii de pesti sunt bioluminiscenti - rezultatul unei reactii chimice - care ii ajuta atat la vanatoare cat si pentru camuflaj atunci cand incearca sa se ascunda. Unele vietati acvatice au devenit aproape invizibile, pentru a se contopi cu mediul lor lichid. Astfel pestele de sticla din Asia este complet transparent.
Multe animale adopta o haina alba pe timpul iernii, cum ar fi: iepurii zapezilor, cocosii de munte. Din nefericire evolutia i-a inzestrat si pe multi pradatori cu haine albe, cum ar fi vulpea polara. Ursul polar, realizand ca nasul sau negru l-ar putea da de gol, isi acopera istet botul cu o laba cand vaneaza. Dar hainele albe protejeaza impotriva frigului. Numeroase pungi de aer umplu firele de par sau penele. Aceste fibre goale sunt extrem de usoare si ofera o mai buna izolare de frig decat ar oferi cele colorate.
Pentru animale din alte regiuni este nevoie de un camuflaj mult mai colorat. Un numar mare de reptile si de amfibieni, in special cameleonii, isi pot schimba culoarea extrem de repede pentru a se contopi cu mediul inconjurator. Celule specializate din pielea lor contin pigmenti de melanina. Fibrele musculare din jurul celulelor se contracta si se relaxeaza intinzand si concentrand pigmentii pentru a obtine nuanta dorita. Caracatitele si sepiile isi pot inunda corpul cu valuri de culori puternice cu o viteza foarte mare - devin negre din alb in 2/3 de secunda.
Arta camuflajului depinde de transmiterea de catre vanat a unei imagini mentale despre sine lipsita de sens spre creierul vanatorului prin ochii acestuia. Acest lucru este valabil si invers - de la vanator spre vanat.
Unii gandaci nu depind de culoarea lor ci se acopera cu calcarul, nisipul sau noroiul din mediul inconjurator.
Modelele stridente intrerup uneori conturul corpului unui animal, ca de exemplu la zebra. Petele sau dungile distincte de culoare distrag atentia pradatorului, in timp ce nuantele contrastante ale altor parti ale corpului animalului se contopesc in mediul inconjurator. Rezultatul este un amestec de fragmente optice, asemanatoare cu obiecte lipsite de viata.
Animalele nou-nascute mor adesea in primele zile ale vietii pentru ca nu sunt destul de puternice pentru a se apara sau pentru a fugi de pradatori. Camuflajul le ofera un anumit grad de protectie, ca de ex. puii multor specii de cerb care sunt pestriti pentru a imita lumina patata de pe solul padurilor.
Multe animale imita obiecte lipsite de viata pentru a se apara sau in cazul pradatorilor pentru a se ascunde de vanat. Forma corpului viermelui de matase seamana cu structura frunzelor hranei sale preferate. Cu pielea adanc fisurata pentru a semana cu un bustean in apa, crocodilul pierde putina energie cu vanatoarea. Desi se deplaseaza greu pe uscat, el nu ramane infometat pentru ca toate prazile trebuie sa se adape.
Insectele sau broastele care sunt viu colorati in nuante stralucitoare de rosu, portocaliu, alb si negru au adesea un gust neplacut sau sunt veninoase deoarece corpul lor este plin de substante chimice otravitoare.
Cand scaparea este imposibila, atentia pradatorilor poate fi distrasa prin tactici de socare. Astfel, unele specii de broaste isi sperie agresorul prin culori stralucitoare sau un ochi fals, parand un animal mult mai mare.
Dungile distincte galbene si negre scot in evidenta viespile si albinele. Acest semnal de avertizare colorat este bine inteles de potentialii pradatori. Din acest motiv multe specii de insecte care nu inteapa au adoptat aceeasi deghizare pentru a pacali pasarile pradatoare. Acest tip de mimetism prin coloratie trebuie sa fie exact deoarece pasarile de prada au o vedere excelenta si recunosc rapid imitatiile evidente.
