Introducere
Ceea ce se numeste in mod comun ciuperca este un corp fructifer care are rolul de a produce spori. Pentru ca un corp fructifer sa ia nastere este necesar ca miceliile primare ale aceleiasi specii sa vina in contact.
Imprastierea sporilor are loc de cele mai multe ori datorita vantului; deoarece sunt extrem de usori, pot fi transportati in scurt timp la o distanta de sute de kilometri.
Perpetuarea diferitelor specii de ciuperci se poate face si datorita transportului pasiv al sporilor de catre numeroasele inscte.
Ciupercile cuprind o varietate extrem de larga (peste 100 000 de specii raspandite in toate ecosistemele), fiind incluse in mod traditional printre vegetale.
Morfologia ciupercilor
Ciupercile clasice din paduri, au un picior mai mult sau mai putin dezvoltat, cand doar cilindric, cand ingrosat sau subtiat la baza, cateodata chiar ondulat sau serpuit si uneori turtit, sau prelungit in sol cu un miceliu de lungime variabila. Suprafata poate fi neteda, zbarcita, flocoasa, cu vinisoare, striata etc.
Este important sa se observe si modul de insertie a piciorului in palaria de deasupra lui: aceasta poate fi complet centrala, mai mult sau mai putin excentrica, si rareori complet laterala.
Forma palariei variaza foarte mult; la inceput ea este de forma globuloasa, iar la maturizarea deplina poate fi concava sau chiar in forma de palnie.
Suprafata poate fi neteda, crapata, cu aspect lucios, vascos, uscat sau granulat. Marginea este de regula intreaga, dar de multe ori si sinuoasa sau lobata, cateodata cu franjuri dantelate care atarna.
Cum traiesc ciupercile
Ciuperci saprofite
Cea mai mare majoritate a ciupercilor se dezvolta pe resturile moarte sau in descompunere ale organismelor vegetale ca: busteni putreziti, frunzis din padure, ramuri sau scoarta de copac cazute pe pamant, balegar de la erbivore.
Ciuperci parazite
Aceste ciuperci traiesc pe seama unor organisme vegetale vii, in special arborii mari, pe care se instaleaza profitand de raniri accidentale ale acestora.
Otravirea cu ciuperci
Printre ciuperci exista diferite specii toxice sau uneori mortale, dar chiar si cele mai bune pentru consum pot da simptome toxice, care se manifesta prin deranjamente stomacale, voma, dureri de cap, transpiratie abundenta sau simptome asmatice destul de grave.
Este de mentionat ca pana si speciile considerate printre cele mai bune de consum, ca hribii sau champignon, daca sunt culese prea tarziu sau daca sunt atacate de paraziti, ori au degerat, pot contine substante toxice asemanatoare celor care se formeaza in carnea in curs de putrezire.
Exista numeroase specii de ciuperci, care atunci cand sunt crude, au un oarecare grad de toxicitate, dupa o fierbere mai mult sau mai putin indelungata devin total inofensive si foarte bune de mancat.
Numeroase specii de ciuperci produc toxine rezistente la caldura, pe care nici macare firberea foarte indelungata nu reuseste sa le distruga, provocind astfel otraviri foarte grave, uneori mortale.
Cum se culeg ciupercile
Toti cei care sunt pasionati de natura, prin urmare si cautatorul de ciuperci, trebuie sa respecte in cel mai grad mediul inconjurator. Calcarea in picoare, rascolirea solului din padure, alcatuit la suprafata din frunze in curs de putrezire, ruprea accidentala sau provocata a arbustilor si a micilor plante, ca si decuparea brazdelor de iarba provoaca distrugerea unor ecosisteme. Deseori, chiar culegatorii distrug cu seninatate populatii intregi de ciuperci considerate necomestibile, provocand daune serioase padurii in intregul ei.
