Mamiferele reprezinta cea mai superioara grupa a lumii animale. Aceasta, insa, nu vorbeste despre superioritatea absoluta in structura tuturor sistemelor lor de organe. De pilda, aparatul circulator la pasari n-are ostructura mai putin dezvoltata ca la mamifere. Iar aparatul respirator si organele vizuale la pasari sunt chiar mai desavirsite. Pasarile sunt mai superioare mamiferelor si dupa intensitatea proceselor metabolizmului. Superioritatea hotaritoare a mamiferelor asupra altor animale este conditionata de dezvoltarea considerabila a creerului, care ajunge la ele la o complicatie si desavirsire extrem de mare atit din punct de vedere morfologic, cit si din punct de vedere functional. Studierea structurii si evolutiei mamiferelor are o mare importanta pentru intelegerea originii omului si filogenezei organelor lui. Clasa mamiferelor cuprinde 3200 de specii.
In istoria Pamintului mamiferele au aparut inaintea pasarilor. Dintii si unele oase ale mamiferelor vechi au fost gasite in straturile care apartin la inceputul erei mezozoice. Stramosii lor au fost teriozaurii. Dupa fosilele gasite ne putem da seama, ca primele mamifere au fost animale de marimea unui sobolan. Aceste animale mici si, probabil, inca foarte nedesavirsite greu rezistau concurentei cu reptilele mari. Insa ele posedau insusiri progresive de structura, care le dadeau in procesul filogenezei superioritate. Un rol mare a jucat desavirsirea organelor de respiratie, circulatiei sangvine si mecanizmelor fiziologice, care intretineau temperatura constanta la un nivel inalt (homeotermie). Toate acestea, impreuna cu dezvoltarea progresiva a organelor de simt si creerului le-a dat mamiferelor superioritate hotaritoare asupra reptilelor. Spre sfirsitul erei mezozoice reptilele au inceput sa dispara si de la inceputul erei cainozoice predominau mamiferele.
Caracteristica clasei mamiferelor.
Corpul mamiferelor, la fel ca si la al reptilelor este alcatuit din cap, git, trunchi, coada si membre. In piele se dezvolta anexele caracteristice pentru mamifere-parul. Invelisul de par impedica pierderea de caldura, joaca un rol insemnat in intretinerea temperaturii constante a corpului. La fel el apara pielea de leziuni si de umezeala. In piele se mai afla glandele sudoripare si sebacee. Glandele mamare nu sunt altceva decit glande sudoripare modificate.
Scheletul axial este alcatuit din 5 regimuri, ca si la reptile. Regiunea cervicala a coloanei vertebrale intotdeauna (cu 3 exceptii) este alcatuita din 7 vertebre. Vertebrele toracale, de obicei in numar de 12-15 sunt articulate cu coastele. Pe vertebrele regiunii lombare (de la 2 pina la 9) se afla numai rudimentele coastelor. Regiunea sacrala este mai bine dezvoltata decit la reptile si este deobicei formata din 4 vertebre concrescute. numarul vertebrelor codale este foarte variat.
Creerul, ca si la alte vertebrate este alcatuit din 5 regiuni. Emisferele mari ajung la o dezvoltare superioara. Marimea loreste conditionata de proliferarea scoartei (cortex) emisferele mari, care devine regiunea superioara a sistemului nervos central (tipul mamal de structura a creerului). Anterior de emisferele mari sunt situati lobii olfactivi mari. Dezvoltarea acestei regiuni a creerului este conditionata de importanta mirosului in viata mamiferelor. Mezencefalul mamiferelor este relativ mic. El este format nu din 2 lobi ca la organizmele inferioare, dar din 4 (corpii cvadrigemeni), perechea anterioara-optici si posterioara-auditivi.
Asemanator telencefalului se dezvolta si cerebelul. La mamifere el este alcatuit din partea centrala-vermis si emisferele cerebelului de dimensiuni mari. Dezvoltarea cerebelului conditioneaza formele complicate de coordonare a miscarilor.
Dintre organele de simt un rol important in viata mamiferelor il joaca organul olfactiv. Cu ajutorul lui mamiferele se orienteaza in spatiu-isi cauta hrana, percep apropierea dusmanului, gasesc femelele. Organul vizual are o structura mai simpla decit la pasari. Multe dintre mamifere nu poseda vedere cromatica (ciinele). Acomodarea este realizata la ei numai prin schimbarea formei cristalului. Organul auditiv este alcatuit din 3 regiuni-urechea exterioara, medie si cea interna. Urechea externa este formata din canalul auditiv extern si pavilionul urechii.
Corpul mamiferelor spre deosebire de celelalte vertebrate, este impartit de diafragma in cavitatea toracala si cavitatea abdominala.
Aparatul digestiv, format din aceleasi organe, ca si la reptile, are o dezvoltare mai superioara. Dintii sunt diferentiati. Ei se impart in incisivi (incisivi), canini (canini), premolari (praemolares) si molari (molares). Structura dintilor are o mare importanta in sistematica mamiferelor.
Se obisnuieste ca numarul dintilor la mamifere sa fie exprimat prin formula dentara. In aceasta formula tipurile de dinti se inseamna cu prima litera din denumirea lor latina (i-incisivi, c- canini, p- premolari si m- molari), apoi in forma de fractie se scrie numarul dintilor de pe o parte a macsilarului superior si inferior. Dupa semnul de egalitate se scrie numarul general de dinti. Asa dar, formula dentara a omului poate fi inscrisa in felul urmator- i 2/2 c 1/1 p 2/2 m 2/3=32. Formula dentara la iepurele de casa- i 2/1 c 0/0 p 3/2 m 3/3=28.
Stomacul la mamifere consta din regiunea largita cardiala, care se uneste cu esofagul si din portiunea pilorica, care trece in intestinul duodenal si din portiunea despartita de el-pilor (pylorus). La unele mamifere stomacul este format din 3 parti (cetaceele) sau din 4 parti (rumegatoarele). Intestinul subtire si cel gros sunt diferentiate in sectoare. La limita dintre intestinul subtire si gros se afla cecul. Cecul la animalele erbivore joaca un rol insemnat in digestie, in el, cu participarea bacteriilor, se petrece mistuirea celulozei. La cai si la iepurele de casa este mai mare decit stomacul. La carnivore si primate cecul s-a redus si apendicele vermicular prezinta un rudiment al organului digestiv cindva foarte insemnat. Spre deosebire de toate celelalte vertebrate la mamifere (inafara de monotremate) lipseste cloaca si intestinul rect se deschide la exterior prin orificiul anal.
Aparatul respirator este cu mult mai bine dezvoltat decit la reptile. Bronhiile principale, intrind in plamini, se ramifica, formind un arbore bronhial compus din bronhii de ordinul 2, 3, s. a. De la cele mai mici bronhii se ramifica bronhiolele cu pereti subtiri, pe capetele finale ale carora se afla acinele-raceme (ciorchine) de vezice pulmonare-alveole. Prin peretii lor trec capilare sangvine. Suprafata generala a numeroaselor vezice pulmonare, prin care se petrece schimbul de gaze dintre aer si singe, este mult mai mare la mamifere decit la reptile.
In aparatul circulator al mamiferelor, la fel ca la pasari, vasele circulatiei mici sangvine sunt complect despartite de vasele circulatiei mari. Inima este impartita de peretele despartitor in jumatatea stinga arteriala si dreapta venoasa. Circulatia mare a singelui se incepe cu un vas-arcul aortei (sting), care duce singe pur arterial. Circulatia mica se incepe de la ventriculul drept cu artera pulmonara. Bifurcindu-se in ramura dreapta si stinga ea duce singele venos la plamini. Din plamini singele arterial trece prin venele pulmonare si se varsa in atriul sting.
Aparatul excretor al mamiferelor, ca si la reptile, este prezentat prin rinichii metanefrotici, de la care pornesc ureterele ce se deschid in vezica urinara.
Glandele genitale ale masculului-testicelele-se dezvolta in cavitatea abdominala, cu timpul ele se permuta in proeminenta exterioara in forma de sac-scrot (scrotum). Scrotul comunica cu cavitatea corpului prin canalul inginal, care la formele superioare se cicatrizeaza. La testicul se alipeste anecsa-epididimul. Vasele deferente (canalele lui Volf) la mamifere se varsa nu in cloaca, dar in sinusul uro-genital izolat de ea, legat cu vezica urinara. De la sinus porneste canalul urinar. Sunt prezente glandele anexale-vezicile seminale si prostata.
Glandele genitale ale femelei sunt ovarele pare. Caile genitale la formele inferioare sunt prezentate printr-o pereche de tuburi, fiecare din ele consta din 3 parti-oviduct (tuburile lui Falope), uter si vagin. Marsupialele poseda 2 oviducte, 2 utere si 2 vagine. Pe masura trecerii la organizme mai superior organizate capetele posterioare ale tuburilor genitale se contopesc si formeaza sectoare impare. La primate si om ramin pare numai oviductele, pe cind uterul si vaginul devin impare. Prezenta uterului, in care are loc dezvoltarea uterina a fatului constituie una din particularitatile ale mamiferelor.
Privire asupra clasei.(Clasa mamiferelor se divide in trei subclase.)
Subclasa Prototerienilor.
Acestea sunt mamifere stravechi care au aparut la inceputul erei mezozoice (perioada triasicului). Din speciile ce traiesc in zilele noastre aceasta subclasa include numai ornitorincul(Ormithorhynchus anatinus) si ehidna, care traiesc in Australia.
Prototerienii constituie o ramura laterala din arborele genialogic al mamiferelor. Pentru ei sunt caracteristice o serie de insusiri, care ii apropie de reptile. In special, intestinul rect la ei, ureterul si canalele genitale se dechid in cloaca. Prototerienii se imultesc, la fel ca si reptilele depunind oua. Termoreglarea este nedesavirsita, temperatura corpului variaza de la 26 de grade pina la 34 de grade. Glandele mamare sunt lipsite de mameloane si se deschid prin numeroase orificii pe o portiune glandulara speciala, de pe care puii ling lapte.
Ehidna (Tachzglossus aculeata)-mamifer din ordinul monotrematelor. Corp pina la 60cm lungime, acoperit cu par aspru si tepi, picioare mici, cu gheare pentru scormonit. Se hraneste cu furnici si cu alte nevertebrate, pe care le prinde cu ciocul lung si limba cleioasa. Se imulteste prin oua, pe care le tine, ca si pe pui, intr-o punga de pe abdomen. Este raspindita in Australia, Noua Guinee, Tasmania. Carnea ehidnei este folosita in alimentatie.
Ornitorinc (ornithorhynchus anatinus)-mamifer primitiv semiacvatic din ordinul monotrematelor. Corp de 45-60 cm si coada de 14-15 cm lungime, acoperite cu blana bruna, aspra si deasa. Cap rotund, urechile externe lipsesc, bot asemanator cu un cioc de rata. Picioare mici, degetele sunt unite prin membrane inotatoare, cu ghiare pentru sapat. Ornitorincul se hraneste cu nevertebrate acvatice marunte. Femela depune 1-4 oua, pe care le cloceste pina la 10 zile. Puii sunt aparati timp de 4 luni. Ornitorincul inoata bine. Traieste mai mult pe uscat. Se intilneste in Australia si Tasmania. Este vinat pentru blana si carne.
Subclasa Metaterienilor.
Au aparut in mijlocul erei mezozoice si spre inceputul erei cainozoice sau raspindit larg pe toate continentele, in prezent au ramas numai in Australia si partial in America de Sud.
Metatarienii actuali sunt tare variati dupa dimensiune, structura, alimentare si modul de viata. Reprezentantul principal al metatarienilor ierbivori este kangurul. Lupul marsupial este animal de prada de dimensiunile ciinelui. Cirtita marsupiala se aseamana cu cea comuna.
Metatarienii sper deosebire de prototerieni nasc pui vii, care se dezvolta intrauterin. La ei insa placenta nu se formeaza si puii la nastere nu sunt dezvoltati complect, la cangurul urias, care dupa dimensiuni il intrece pe om, noii nascuti sunt de marimea unei nuci. La metatarieni (marsupiale) pe partea abdomenala a corpului se afla marsupiu, in el are loc dezvoltarea puiului dupa nastere.
Puii aflinduse in marsupiu atirna de mameloanele glandei mamale. Marginile gurii lui sunt concrescute in jurul mamelei. Creerul are o structura primitiva. Temperatura corpului este mai joasa decit la placentare.
Kangurul-nume dat mai multor specii (peste 40) de mamifere, marsupiale ierbivore din familia macropodidelor, subordinul diprotodontelor. Corp de 25cm-3m lungime. Blana sura, la unele forme roscata, la altele cu dungi transversale intunecate. Cap mic, membrele anterioare scurte (adaptate mai mult pentru tinerea hranei), cele posterioare (adaptate pentru deplasare), precum si coada-lungi si puternici. Femela naste 1 (rar 2) pui mic (pina la 3cm lungime), slab dezvoltat, pe care il pune in marsupiu, unde el se hraneste cu lapte (in primele luni) si creste pina la virsta de 6-8 luni. Kangurii sunt raspinditi in Australia, Tasmania si Noua Guinee. Exista forme de stepa, de munte, arboricole. Cel mai mare este kangurul gigantic (Macropus giganteus).
