Moisei, are o suprafata de 3.300 ha compusa din gol de munte si zona impadurita. Rezervatia are un caracter complex, prezinta o mare importanta stiintifica, si peisagistica.
Rezervatia de cocos de mesteacan CORNU NEDEII - CIUNGII BALASINII situata in M-tii Maramuresului avand o suprafata de 800 ha, se afla pe teritoriul administrativ al orasului Borsa.
Stancariile calcaroase SALHOI - ZAMBROSLAVII - si rezervatia botanica SALHOI - cuprinde 2 mici suprafete de teren pentru protectia plantei cochlearia pyrenaica var. borzeana are o suprafata de 5 ha care cuprinde stancariile calcaroase SALHOI - rezervatie geologica.
Rezervatia naturala IZVORUL ALBASTRU AL IZEI (izbucul + pestera) - este situata pe raza com. Sacel. Pestera s-a format la zona de contact dintre sisturile cristaline a muntilor Rodnei si zona calcaroasa, avand o lungime de 2500 m. Apa iese la suprafata printr-un izbuc, unic ca debit si frumusete.
Rezervatia de gorunet RONISOARA - rezervatie forestiera situata pe raza Ocolului Silvic Sighetu Marmatiei in perimetrul com. Rona de Sus - in suprafata de 62 ha
Rezervatia de larice COSTIUI - are o suprafata de 0,7 ha apartine Ocolului Silvic Sighetu Marmatiei cu exemplare viguroase de larice.
Rezervatia POIANA BRAZILOR - situata in hotarul com. Sapantei avand o suprafata de 4 ha, caracteristica sa principala fiind prezenta jneapanului (pinus mugo) la cea mai joasa altitudine (970 m)
Rezervatia PADUREA CRAIASCA - arborele de gorun si larice situata in vecinatatea Statiunii balneo-climaterice Ocna Sugatag, in suprafata de 44 ha, se afla in administratia Ocolului Silvic Mara.
Rezervatia TAUL MORARENILOR - lac natural, aflat pe raza satului Breb, in versantul nord a muntilor Gutai, ocrotit pentru flora specifica de mlastina.
Rezervatia PESTERA IALOMITEI este situata in zona Cocora si batrina si cuprinde padurile de molid cu exemplare de larice si zambru. Tufarisurile de jneapan si multe plante endemice (ghintura, nepticoasa, secara de munte, etc.). Se adauga relieful carstic de pe vaile Ialomitei si Horoabei.
Rezervatia botanica VARFUL OMUL contine asociatiile de tundra alpine cu o serie de ierburi endemice pentru Carpatii Meridionali.
Rezervatia ZANOAGA se intinde pe versantul sudic si vestic al muntelui Zanoaga si pe versantul drept al Cheilor Zanoaga Mare. Conserva unele specii termofile, submediteraneene sau baltice, frecvente pe abrupturi calcaroase si grohotisuri, ,precum si padurea seculara de molid.
TURBARIA LAPTICEI se afla pe stinga Ialomitei, intre Cheile Coteanului si Tatarului. Detine o asociatie de muschi, bumbacarita si rogoz, alaturi de care mai vegeteaza doua specii de salcie pitica.
Rezervatia forestiera si geologica CHEILE TISIEI se afla pe cursul inferior al vaii Tisitei (2,5 km aval de localitatea Lepsa - Muntii Vrancei), cu monumentalele sale chei. Constituia geologica variata, structura geologica complicata a formatiunilor , precum si tectonizarea intensa, au condus la aparitia unui microrelief aparte, reprezentat prin polite situate la diferite inaltimi, pereti stincosi, surplombe, jgheaburi, povirnisuri concave, etc. De asemenea rezervatia mai cuprinde si valoroase elemente flositice si lemnoas
Rezervatie Cheile Turzii complexa, geologica, floristica si faunistica, cu o suprafata de 175,70 ha, sunt situate in Podisul Pordeiului (M-tii Trascau), in apropiere de Turda. Cheile reprezinta o despicatura adanca de 350 m, care se intinde pe o lungime de 3,5 km, ce au luat nastere prin adancirea treptata a vaii paraului Hasdate, incepand din Pliocen. De-a lungul cheilor se cunosc cca 60 de pesteri, arcade si firide, dintre care opt depasesc lungimea de 20 m, cea mai mare atingand 120 m. Aceste interesante fenomene carstice s-au format in calcare de varsta Jurasica (Tithonic), ce se marginesc spre est cu tufuri porfirice de varsta Triasica, iar spre vest cu sisturi marnoase, marne calcaroase, gresii conglomerate, reprezentand depozite ale Cretacicului Inf. Cheile Turzii sunt remarcabile si prin vegetatia lor, bogata si interesanta, cu relicte tertiare, glaciare, elemente stepice, balcanice si mediteraneene. Flora acestei regiuni cuprinde cca 1000 de specii de plante, unele fiind relicte tertiare :scorusul-Sorbus dacica si usturoiul de stancarii-Allium obliqum. Fauna reprezinta o alta bogatie a acestor chei. Entomologii au intalnit aici numeroase specii de fluturi (Dysaurex, Heterogynis, Eublema).
CHEILE RAMETULUI situate in estul Muntilor Trascau, pe cursul mijlociu al piriului Rimet, cheile Rimetului au o lungime de aproximativ 100m si reprezinta o rezervatie geologica, paleontologica si speologica.. Anterior momentului inceperii modelarii cheilor, in zona vaii Rimetului au avut loc procese de captare dinspre Valea Muresului, unde miscarile de subsidenta au generat un nivel de baza mai coborit decit al Ariesului (in zona Salciua). Astfel, un afluent al Muresului a captat in zona actuala a cheilor un riu care se indrepta dinspre actuala depresiune Mogos (intre Muntii Metaliferi si Muntii Trascaului) spre Aries.
Captarea s-a produs la 950 m altitudine, nivel care se racordeaza cu pesterile din versantul sting al cheilor. Geneza cheilor Rimetului este legata in faza a doua de existenta unei lentile de calcare jurasice si de dezvoltarea proceselor endocarstice. Pe lungimea cheilor exista urme ale unei vechi pesteri, care avea forma unui tunnel. Prabusirea treptata a tavanului pesterii a favorizat aparitia si evolutia ulterioara a cheilor. Foarte dezvoltate sint marmitele, situate la nivelul apei sau suspendate, care reprezinta etape ale adincirii cheilor in calcare (exemplu cele din zona 'La cuptoare ').
Se mai gasesc versanti in forma de V, cu turnuri, stilpi, diaclaze si grote. In apropiere se afla minastirea Rimet care detine si o casa de oaspeti. Pe valea Rimetului se mai afla si 47 de pesteri si numeroase doline, lapiezuri si turnuri. (Pestera Ornesului, Pestera Stearpa) Acces: pe soseaua modernizata care pleaca din orasul Teius, trecind prin satele Stremt si Geoagiu de Sus, sau pe traseele turistice putin marcate dinspre satul Salciua, valea Ariesului sau satul Cheile Intregalde.
Rezervatia DOISPREZECE APOSTOLI adaposteste statui - martori de eroziune - cu forme zoo- si antropomorfe, stane de piatra modelate de catre natura dealungul timpului. Sint alcatuite din aglomerate vulcanice mai rezistente la actiunea proceselor exogene. Relieful cu stinci cu forme curioase a luat nastere prin actiunea de eroziune a apelor de siroire si cu regim torential, care au compartimentat placa de aglomerate vulcanice in fragmente din ce in mai mici. S-au adaugat procese de inghet-dezghet (cu actiunea apei din fisuri), descompunere chimica, precum si eroziunea eoliana. Dintre stincile mai importante se pot cita: Mosul (cu 3 fatete distincte, dar toate cu chip uman), Mucenicul, Lucaciu, Maresalul, Ramses II,Godzila. Aglomeratele vulcanice au generat cele mai fantastice forme, acolo unde eroziunea a fost foarte activa, reusind sa modeleze materialele rezultate din eruptii vulcanice. Astfel, apar stanci uriase (40 - 50 m inaltime), pereti verticali, stinci cu aspect de turnuri sau piramide, stinci cu forme fantastice - ciuperci, figuri bizare, asemenea unor sfincsi.
LACUL ROSU este cel mai tipic lac de baraj prin surpare si alunecare din Romania, fiind situat in Carpatii Orientali, pe valea Bicazului, inainte de a intra in cheile cu acelasi nume. Lacul s-a format in 1837, in urma declansarii unei surpari de pe pantele virfului Ghilcos. Materialul alunecat s-a oprit la baza virfului Suhard de pe partea opusa a riului. Aceasta alunecare a fost corelata cu un cutremur produs in regiunea Vrancea in aceeasi perioada. Prin formarea lacului in spatele barajului a fost inundata padurea care se gasea in fundul vaii. Trunchiurile brazilor se mai pastreaza si astazi in depresiunea lacului, care strapung apa iesind la suprafata ca niste sulite, amplificind misterul lacului si intarind denumirea lui de 'ucigas '. Numele de Lacul Rosu vine de la aluviunile roscate care sint transportate de cel mai important affluent - piriul Rosu.
