O dezvoltare economica avantajoasa se bazeaza pe principii durabile in ceea ce priveste toate componentele naturale: aerul, apa, solul, biodiversitatea, padurile si resursele subsolului. Fiecare din elementele enumerate mai sus joaca un rol foarte important in viata contemporana. Apa, care este considerata elixirul vietii, este foarte utila atit pentru natura cit si pentru om. Ea influienteaza dezvoltarea vegetatiei, solurilor, mentinerea vietii animalelor, etc.Tot ea contribuie la procesele exogene si modificarea reliefului. Aerul, care se intilneste adinc in scoarta terestra, si foarte departe sus in atmosfera este si el extrem de folositor. Datorita lui putem trai si respira. Aerul, ca si apa, sunt necesare vietii si activitatii omului, dar totusi cel mai important rol in natura, il joaca solul.
Solul are foarte multe difinitii, fiecare semnificind ceva anume. Una din ele este urmatoarea: SOLUL este materialul fragil si afinat care acopera intr-un strat subtire toata suprafata scoartei terestre. Fara el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei si florei. De aici deducem faptul ca solul depinde mult de forma de relief deasupra carei se afla.
Constructia de baza a formelor de relief este creata de catre forte ce actioneaza in interiorul Pamintului. Aceste procese extraordinare produc zilnic schimbari in aceasta structura de baza, o deformeaza in mod continuu.
Natura terestra, componenta lumii vegetale si animale au evolutionat de la cele mai primitive forme pina la asociatiile biologice contemporane. De la inceputul revolutiei industriale, adica de la mijlocul secolului al XVIII-lea activitatea umana a avut si ea un rol important in modelarea suprafetei Pamintului, citeodata chiar cu efecte surprinzatoare. Continentele au ajuns la forma lor si in pozitiile actuale in urma miscarii placilor ce formeaza scoarta solidificata a Pamintului, adica datorita placilor tectonice. In istoria de 4,6 miliarde de ani a Pamintului s-au mai petrecut multe alte schimbari, pina ce planeta noastra a capatat infatisarea de azi. Concomitent a avut loc si formarea solului - pedogeneza.
Dar cum se formeaza solul insusi? Solul se formeaza la suprafata uscatului din stratul superior al rocilor pe anumite elemente de relief. Acest proces este foarte indelungat si consta in interactiunea mai multor factori de pedogeneza cum ar fi: roca-mama, organisme vii (animale si microorganisme), clima, vegetatie, relief, ape freatice si de suprafata, timpul geologic.
Cel mai important factor in formarea solului este alterarea rocilor, care este conditionata de existenta atmosferei. Rocile de la suprafata scoartei terestre, fiind supuse proceselor de dezagregare (care pot fi de trei forme: fizica, adica maruntirea; chimica: producindu-se reactii chimice sub influienta apei de suprafata sau din roca, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului si dezagregarea biologica: adica efectul distructiv al diferitelor vietati; efecte majore pot fi produse si de influientele chimice ale unor organisme vegetale, cum ar fi unele alge si lichieni care produc acizi ce fac suprfetele rocilor mai poroase), se sfarimiteaza in particule mai mici - nisip, praf, mil - si astfel participa la formarea structurii si compozitiei chimice si mineralogice a solului.
Un alt factor extrem de necesar in formarea solului este clima. Ea conditioneaza formarea diferitor tipuri de soluri. Datorita climei, formei si inclinatiei planetei noastre Terra fata de suprafata ecliptica, pe glob se produc anotimpurile si se formeaza fisiile termice. Fisiile termice, numite si briuri termice, la rindul lor contribuie la formarea zonelor climaterice, biogeografice. In asa mod se creeaza zonalitatea naturala.
Datorita acestor zonalitati in fiecare regiune se formeaza anumite ecosisteme naturale, anumite biocenoze si anumite varietati de sol. De exemplu, solurile care se formeaza in conditii medii, reprezentative sau dominante in zona respectiva, se numesc zonale, automorfe, adica formarea lor nu este conditionata de anumiti factori specifici. In cazurile cind directia solificarii este conditionata de unele proprietati specifice ale rocilor materne (argile fine, calcare, etc.) se formeaza soluri litomorfe (conditionate de roca). In zonele cu un surplus mare de precipitatii atmosferice si unde apele freatice sunt prezente la adincimi foarte mici, se intilnesc solurile hidromorfe (conditionate de umiditate). Prezenta sarurilor solubile in rocile materne sau in apele freatice conduce la formarea solurilor sanilizate, halomorfe (influientate de saruri). In depresiuni, in vai si in luncile riurilor unde procesul de sedimentare este permanent in dinamica se formeaza solurile dinamomorfe (care se formeaza pe sedimente contemporane). Solurile care traverseaza arealele solurilor automorfe si se imbogatesc cu parcele fine de argila si cu sescvioxizi (Fe2O3, Al2O3, etc), devin iluviale (de acumulare).
Alt factor important sunt organismele vii (indeosebi vegetatia si microorganismele) care si ele conditioneaza formarea diferitor feluri de sol.
Primele organisme la suprafata uscatului au fost algele monocelulare, care si astazi formeaza la suprafata solului pelicule sau pete verzi. Fiind autotrofe, adica avind capacitatea de a asimila energia solara si a insusi elemente minerale din mediul inconjurator, ele produc prin fotosinteza substante organice. Aceasta materie prima se acumuleaza la suprafata rocilor, fiind partial descompusa de catre microorganisme in elemente minerale initiale (apa, CO2, elemente nutritive, etc).
Gratie stabilitatii conditiilor vitale pe care le asigura, solul este cel mai populat mediu de viata. Totalitatea animalelor ce traiesc in sol constituie pedofauna acestuia. Pedofauna este si ea la rindul ei impartita in trei categorii: microfauna-organisme ce nu depasesc lungimea de 0,2 mm, mezofauna- organisme ce au lungimi cuprinse intre 0,2 si 8 mm, si macrofauna- organisme ce au lungimi de la 8 pina la 80 mm.
S-a constatat ca pe o suprafata de un hectar de sol se contin aproximativ 3 tone de bacterii, 3 tone de ciuperci microscopice, 1,5 tone de actinomicete, 100 kg de alge, 100 kg de protozoare, 500 kg de rime, 50 kg de nematode, 40 kg de artropode, 30 kg de moluste, 20 kg de serpi si rozatoare, etc. in fiecare cm cub de sol se gasesc pina la 7-10 miliarde de microorganisme.
Dupa pieirea organismelor vii din sol, resturile vegetale si animale sunt transformate in humus. Acesta este o parte esentiala a materiei organice a solului, si cel mai important component al lui.
