Dupa descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost invaluita in confuzii si speculatii, cauzand daune grave. Pentru prevenirea raspandirii acestui "ucigas" este necesara o informare corecta.
In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au inceput sa observe o crestere treptata a numarului de pacienti ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta impotriva germenilor. Prin urmare, acestia mureau datorita unor diverse boli infectioase, cum ar fi pneumonia.
Pacientii nu avusesera aceasta boala la nastere, ci se parea ca o contactasera intr-un anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure afectiuni, ci o serie intreaga de simptome si infectii. Se parea ca principalul efect al bolii era slabirea sau distrugerea sistemului imunitar.
In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afectiuni ce tind sa actioneze impreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adica Sindromul Imunodeficientei Dobandite.
Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. dupa modul de raspandire si alti factori, medicii au dedus ca boala nou-aparuta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus.
Prin 1983, oamenii de stiinta din SUA si Franta au descoperit, independent, virusi despre care se credea ca provoaca SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism - la gat, sub brate si in zona stinghiei.
Cercetatorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dupa mai multe controverse privind numirea virusilor si care echipa de cercetatori ii identificase prima data, virusii s-au dovedit a fi aproape identici. In final, acestia au fost denumiti HIV, adica Virusul Imunodeficientei Umane.
Cercetari asupra virusului HIV
Din cand in cand apar pareri conform carora virusul HIV nu provoaca SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar ca unele cauze necunoscute declanseaza atat HIV cat si SIDA. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de stiinta si medicilor considera ca HIV este cauza SIDA.
Cercetarile intensive incepute in anii '80 au facut din HIV unul din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercetatorii au descoperit structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Acestia se modifica continuu, facand dificila producerea de vaccinuri.
Virusii si HIV
Virusii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de virusi se pot afla pe varful unui ac. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, racelile si gripa, sunt provocate de virusi. Un virus tipic prezinta o portiune centrala, sau miez construita din ADN - acid dezoxiribonucleic. Acesta stabileste genele unui virus - codurile chimice necesare construirii mai multor virusi identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un invelis asemanator cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine. Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul patrunde in celula gazda, adauga genele sale genelor gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, acesti virusi ies din celula-gazda, omorand-o,si sunt pregatiti sa infecteze si alte celule.
HIV este un virus neobisnuit, apartinand unui grup de virusi denumiti retrovirusi. Acestia nu contin ADN. In schimb prezinta ARN (acid ribonucleic). In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru inmultirea virusilor.
In comparatie cu alti virusi, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravietui in afara organismului, departe de caldura si lichide, si prin urmare nu se gaseste in aer. Aceasta inseamna ca oamenii nu se pot infecta inspirandu-l. in conditii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, stranuturi, insecte, ca muste si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacamurilor, sau a altor obiecte.
Cum se transmite virusul HIV?
HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand schimbul de sange sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci cand sangele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor sange sau lichide in interiorul organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include relatiile heterosexuale si homosexuale, precum si sexul oral si anal. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp.
A doua cale prin care se transmite HIV este de la mama infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate patrunde in sangele copilului inainte ca acesta sa se nasca, cand se dezvolta in uter, sau in timpul nasterii.
A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin lichidele corpului, de obicei prin injectie. Inainte ca sangele sa fie testat pentru HIV, unele persoane au apucat sa doneze sange. Unii dintre ce care au primit sange contaminat au fost infectati. In prezent, sangele donat este examinat cu atentie, in scopul prevenirii raspandirii virusului HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat, sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.
HIV in organism
Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din sistemul imunitar. Pe masura ce sistemul imunitar incepe sa slabeasca, globulele albe devin incapabile sa opuna rezistenta impotriva bolilor si de a lupta impotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizati, raman in organism si se inmultesc. SIDA nu este cauzata de virusul HIV insusi, ca in cazul unei boli virale obisnuite, ci se datoreaza incapacitatii sistemului imunitar de a lupta impotriva infectiilor.
Virusul HIV este neobisnuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dupa ce a patruns in organism. Cand o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in sange si in lichidul din jurul creierului si sirei spinarii. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza, sau poate avea unele simptome asemanatoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, eruptie pe piele, umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei raceli sau unei epidemii.
Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei dupa cateva saptamani, cand persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite inconstient virusul si altora. Pana la urma, probabil dupa multi ani, HIV se reactiveaza si incepe sa se multiplice din nou. Acum este momentul cand apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia paroasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA. Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in niste bube albe de-a lungul limbii.
Cum actioneaza virusul HIV?
Numeroase cercetari au fost intreprinse pentru a se afla cum afecteaza virusul HIV sistemul imunitar, insa, pana la mijlocul anilor '90, nu au fost descoperite toate detaliile.
