Inventie diabolica a mintii umane, armele de distrugere in masa sunt dispozitive de lupta destinate distrugerii unei forte mult superioare a inamicului cu munitie cat mai putina din partea agresorului.
Fara exceptie aceste arme de distrugere in masa afecteaza, uneori ireversibil, mediul inconjurator ducand la grave dezechilibre ecologice.
Putem spune ca dorinta omului de a infrange un dusman mult superior, cu cat mai putin efort, se pierde in negura timpului. Este suficient sa ne amintim vasele cu apa clocotita sau cu untdelemn incins aruncate din turnurile cetatilor de catre aparatorii acestora sau cu ajutorul catapultelor, ca sa avem o imagine cat de cat a acestei dorinte.
Mai mult, niste versete din Vechiul Testament (Biblia) care se refera la distrugerea unor cetati de pe malul Marii Moarte, Sodoma si Gomora, descriu interventia divina printr-un tablou ce seamana izbitor cu folosirea unor arme de distrugere in masa, inexistente la acea vreme.(" . Iar Domnul a slobozit apoi peste cele doua cetati ploaie de pucioasa si foc . ").
Armamentul de distrugere in masa a fost dezvoltat in principal in trei directii:
. Arme nucleare (A) , engl (N)
. Arme biologice (B)
. Arme chimice (C)
Armele biologice
Constau in microorganisme (bacterii si virusi) a caror virulenta si contagiozitate au fost mult sporite prin procedee de laborator, astfel facandu-i rezistenti la tratamentul obisnuit.
Aceste culturi microbiologice sunt apoi folosite ca atare, pentru contaminarea surselor de apa, depozitelor de hrana sau a terenului (prin pulverizarea de aerosoli) care urmeaza sa fie traversat de trupele inamice, sau sunt inoculate pe diverse organisme - vector (purtatori) - insecte parazite (purici, paduchi, plosnite), rozatoare (sobolani, soareci). Inocularea pe organisme - vector face si mai dificila munca de decontaminare, deoarece sunt alese animale care se reproduc foarte repede, urmasii fiind si ei contaminati, la randul lor. Animalele - vector sunt apoi lansate in containere in spatele liniilor inamice si lasate in libertate.
Decontaminarea in acest caz consta in dezinsectia si deratizarea zonelor contaminate, iar in cazul contaminarii depozitelor de hrana sau a surselor de apa, incinerarea alimentelor si evitarea folosirii surselor de apa contaminate.
Trupa contaminata trebuie atent izolata iar masurile de dezinfectare trebuie sporite la maximum. Tratamentul se supravegheaza atent de catre medic.
Armele chimice
Consta din substante obtinute de cele mai multe ori in laborator, care, functie de structura lor actioneaza diferit asupra organismului uman.
Folosirea armelor chimice se practica din cele mai vechi timpuri (ne amintim din lectiile de istorie ca , in retragerea lor catre munti din calea hoardelor migratoare, romanii, la indemnul domnitorilor lor, otraveau fantanile), totusi nasterea atacurilor folosind munitie chimica s-a produs in secolul trecut, pe timpul primului razboi mondial (1914 - 1918), cand trupele germane au folosit impotriva combatantilor francezi clorul, gaz de culoare galben - verzuie, mai greu ca aerul, cu efect iritant si sufocant asupra omului. Mai tarziu, in cadrul aceluiasi razboi, germanii au folosit, in batalia de langa localitatea Ypres, si o alta substanta, cu efect vezicant asupra pielii, care a fost initial denumita gaz mustar, apoi fiind cunoscuta sub denumirea de iperita.
Dupa efectul pe care-l produc asupra omului, substantele chimice de lupta se impart in:
. Substante chimice neuroparalitice: ex. sarinul.
. Substante chimice vezicante: ex. iperita
. Substante psihochimice: ex. LSD
. Substante chimice sufocante: ex. clorul
. Substante chimice iritante: ex. acetofenona
Substante chimice neuroparalitice blocheaza transmiterea influxurilor nervoase de la creier la organele efectorii, producand paralizia muschilor care asigura deplasarea, dar si a celor respiratorii precum si a muschiului cardiac. Moartea survine ca urmare a sufocarii in scurt timp de la contaminare. De notat ca aceste substante se absorb in sange pe toate caile posibile: digestiv, respirator si prin piele (cutanat). Sarinul, citat ca exemplu, a fost folosit intr-un atentat terorist in metroul din Tokyo la o ora de varf, de catre o secta cu pretentii mondialiste AUM.
Substante chimice vezicante actioneaza in general asupra tegumentelor (pielii) producand ulceratii care se vindeca greu. Moartea poate surveni fie cand o suprafata mare a pielii este afectata, fie datorita inhalarii aerosolilor.
Substante psihochimice in general nu sunt mortale, dar scot din lupta trupele inamice prin provocarea de psihoze individuale sau de grup. In general se folosesc ca aerosoli sau prin contaminarea hranei sau a surselor de apa. Exemplul citat, LSD-ul este de altfel folosit si ca drog.
Substante chimice sufocante produc in general moartea sau intoxicatii grave prin inhalare, datorita impiedicarii contactului dintre oxigenul din aer si hemoglobina din sange
Substante chimice iritante nu sunt de regula folosite in lupta, ci fie pentru indepartarea unor potentiali agresori, fie in actiuni teroriste de creare a panicii. Au efecte trecatoare asupra organismului uman (lacrimogene, paralizante, somnifere, etc.). In general se folosesc sub forma de aerosoli (spray).
Un caz special de munitie chimica o reprezinta munitia incendiara. Este destinata incendierii unor obiective inamice. Prima descriere a unei combinatii incendiare o face Herodot, cand descrie focul grecesc.
Poate fi de tip solid (combinatie a doua sau mai multe substante care prin ardere degaja temperaturi ridicate), sau lichida - napalm - amestec de sapunuri in solventi organici, pentru a face produsul aderent la suprafata care trebuie incendiata. Combinatiile incendiare lichide pot fi transportate la tinta fie cu ajutorul munitiei obisnuite (bombe de aviatie, grenade, mine), fie cu mijloace individuale sau mecanizate (aruncatoare de flacari).
Urmare a conventiilor internationale, si a condamnarii repetate de catre intreaga lume civilizata a acestor tipuri de armament, el a fost interzis, fiind interzise atat producerea cat si cercetarile pentru dezvoltarea acestora.
Problema insa nu s-a oprit aici. In timpul procesului de lichidare a stocurilor de arme chimice si biologice, s-au operat sustrageri de cantitati importante de astfel de arme, care au incaput pe mana unor indivizi sau grupuri de indivizi, fanatizati, de cele mai multe ori pe criterii religioase. Omenirea a intrat astfel intr-o noua era, era terorismului biologic si chimic, iar cercetarile au continuat, ajungandu-se la combinatii extrem de periculoase chiar pentru intreaga umanitate. Regretabila este insa fapta unor oameni de stiinta, care prin formatia lor ar fi trebuit sa se puna in slujba vietii omenesti, dar care insa pentru bani, efectueaza munca de cercetare in slujba unor astfel de grupari.
Cu speranta trimfului ratiunii asupra violentei, deoarece "somnul ratiunii naste monstri" sa incercam sa nu ne lasam antrenati in actiuni care ar compromite insasi ideea de viata pe aceasta planeta, facand singura politica viabila, politica vietii.
