Este vorba de un agent industrial de curatare, descoperit de chimistul german Frhitz Gunther. Detergentii sintetici pentru menaj, destul de delicati pentru a putea fi folositi fara sa atace pielea, au aparut in anul 1933. De atunci s-au fabricat detergenti sintetici specializati pentru o gama larga de utilizare in curatare.
In prezent fabricarea acestor produse reprezinta o parte importanta a industriei chimice.
Intr-un lichid, cum ar fi apa, moleculele sunt legate intre ele prin forta de atractie puternice. Moleculele de la suprafata sunt atrase spre interior, ceea ce face suprafata lichidului sa fie curbata. Acest efect, numit tensiune superficiala se observa clar la picurii aproape sferici de apa care picura dintr-un robinet.
Tensiunea superficiala impiedica apa sa fie un agent de curatare eficient. Cind apa intra in contact de exemplu cu o murdarie de pe un material, moleculele de apa tind sa se lege intre ele mai de graba decat sa se lege de murdarie. Cu alte cuvinte, apa nu inmoaie murdaria.
SAPUNURI
Sapunurile se obtin prin reactii ale grasimilor, precum seul, uleiul de cocos si uleiul de palmier, cu o substanta alcalina,precum soda caustica sau potasa caustica. Procesul chimic care are loc se numeste saponificare.
Intr-o instalatie moderna de fabricare a sapunului, materialele sunt amestecate si apoi incalzite sub presiune la aproximativ 130 grade C. Reactia produce sapun si glicerina.
Dupa inlaturarea glicerinei, prelucrearea sapunului topit continua pana se produce produsul dorit.
Sapunurile tari se fac prin uscarea unui dus de sapun topit, adaugarea unor coloranti si parfumuri si formarea calupurilor de sapun.
