Prin secolul al VII-lea i.Hr., consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii erau insa destul de inteligenti pentru a remarca faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea, sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti.
Filosofi greci, cum fi Socrate sau Platon recomandau cumpatarea si incriminau abuzul de alcool. Oricum, se stie ca sfaturile lor au fost adesea ignorate, intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare, despre care se crede ca ar fi murit in timpul unei petreceri la varsta de 33 de ani, dupa ce cucerise intreaga lume cunoscuta. E posibil ca betia pe scara larga sa fi dus la caderea Babilonului, in anul 539 i.Hr. Persii au atacat si distrus orasul in timpul unui festival cand toti locuitorii erau beti. Romanii au fost familiarizati cu vinul de catre greci, si, desi ei au cucerit Imperiul Grec, ei au fost de fapt cuceriti de cultura greaca, de zeii lor, si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat sarbatorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, in latina) in manifestari de o amploare necunoscuta la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare si de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul bauturilor alcoolice era raspandit printre reprezentantii claselor superioare si printre conducatorii Imperiului Roman, vanzarea si folosirea acestora ajungand pana in Spania, Franta, Germania si Insulele Britanice.
Pe masura ce luxul, avaritia si ambitia au condus spre declinul Romei, lacomia si bautura i-au aruncat pe imparati in decadenta si moarte.
Crestinismul a ajutat la instaurarea unei pozitii moderate fata de consumul de bauturi alcoolice, dar, chiar si atunci, vinul a devenit un aspect important in anumite ritualuri religioase, gasindu-si "victime" printre preoti.
