Este denumita popular celula uscata. Celula Leclanche care este folosita in zilele noastre este similara cu inventia originala. Electrolitul este compus dintr-o mixtura de clorura de amoniu si clorura de zinc, transformata intr-o pasta. Electrodul negativ este compus din zinc iar electrodul pozitiv este, de fapt, o bagheta de carbon, cuprinsa intr-o mixtura de carbon si dioxid de mangan. Celula Leclanche produce aproximativ 1.5 V.
O alta frecvent utilizata celula primara este celula de oxid de mercur si zinc, mai bine cunoscuta sub denumirea de baterie de mercur. Poate fi construita sub forma unui disc compact si este folosita sub aceasta forma in celule fotoelectrice si ceasuri electronice. Electrodul negativ este alcatuit din zinc, electrodul pozitiv fiind alcatuit dintr-un oxid de mercur iar electrolitul fiind o solutie de hidroxid de potasiu. Bateria de mercur are o putere de aproximativ 1.34 V.
Celulele secundare
Acumulatorul, sau celula secundara, ce poate fi reincarcata inversand reactia chimica, a fost inventata in 1859 de catre fizicianul francez Gaston Plante. Celula lui Plante era o baterie plumb-acid, tip folosit larg astazi. Bateria plumb-acid, care este alcatuita din trei sau sase celule conectate in serie, e folosita la automobile, avioane si alte vehicule. Marele avantaj al sau este ca poate furniza un curent puternic pentru a porni un motor; totusi, se consuma repede. Electrolitul este o solutie diluata de acid sulfuric, electrodul negativ fiind alcatuit din plumb si cel pozitiv din dioxid de plumb. In folosinta, electrodul negativ de plumb se separa in electroni si ioni pozitivi de plumb. Electronii trec prin circuitul electric extern iar ionii pozitivi de plumb se combina cu ionii de sulfat din electrolit pentru a forma sulfatul de plumb. Cand electronii reintra in celula la electrodul pozitiv de dioxid de plumb, o alta reactie chimica are loc.
