Toate procesele vitale din organism se desfasoara la valori exacte ale pH-ului. Caracterul acid sau bazic al unei solutii poate fi pus in evidenta folosind indicatori acido-bazici numiti si indicatori de pH. Un indicator de pH este o substanta care are o anumita culoare cand se gaseste in forma sa de acid, si o alta culoare , diferita, cand se gaseste in forma de baza conjugata.
In organismul animal precum si in organismul omului, multe dintre reactiile chimice sunt extrem de sensibile la pH-ul mediului de reactie. Pentru mentinerea constanta a pH-ului in mediul intern, organismul uman foloseste ca mecanisme functionale:
. Neutralizarea acizilor si a bazelor de catre solutii tampon
. Eliminarea renala a excesului de acizi
. Eliminarea functionala a dioxidului de carbon, cel mai frecvent produs de metabolism.
Sangele uman are pH-ul cuprins intre 7,38-7,52. Prin urmare el este usor bazic si numai in aceste conditii celulele sangelui isi pot indeplini functiile lor.
Dacǎ valoarea pH-ului sangelui nu se incadreazǎ in intervalul amintit existǎ riscul mortii:
. Prin comǎ, dacǎ pH-ul este mai mic de 7;
. Prin tetanizare, dacǎ pH-ul este mai m are de 7,8 (tetanie contractii puternice involuntare ale muschilor).
Rinichiul este un organ cu rol foarte important in reglarea pH-ului. pH-ul urinei are valori normale intre 4,5-8. Aceastǎ "plajǎ" relativ largǎ a valorii pH-ului depinde de modul in care rinichiul eliminǎ excesul de aciditate sau bazicitate din sange (valoarea normalǎ a pH-ului urinei este de 6,2). pH-ul urinei variazǎ in functie de alimentatie; este acid, in cazul alimentatiei bogate in carne, si bazic, in cazul unui regim vegetarian.
Stomacul este un organ care prezinta secretii foarte acide (pH~1) valoarea aceasta scazutǎ a pH-ului fiind legatǎ de functiile sale digestive. In timpul digestiei, alimentele sunt prelucrate si cu ajutorul bilei si a sucului pancreatic (pH≈1) .Arsurile pe care le simtim uneori in stomac se datoresc cresterii aciditǎtii.
Hiperaciditatea este o tulburare functionalǎ care se manifestǎ prin cresterea excesivǎ a cantitǎtii de acid clorhidric din secretia gastricǎ, tulburare intalnitǎ in cazul gastritei si a ulcerului duodenal.
Hipoaciditatea este o tulburare organicǎ datoratǎ scǎderii secretiei sucului gastric sub valorile normale si cauzatǎ de unele boli de stomac.
Uneori pentru a elimina excesul de aciditate unele persoane consumǎ "bicarbonat de sodiu" (carbonat acid de sodiu).
Gastritele acute sunt boli inflamatorii ale mucoasei gastrice cauzele lor fiind ingestia de alcool, bauturi concentrate, substante toxice ca amoniacul, mercurul, acidul sulfuric, soda caustica, medicamente.
Pǎrul si pielea sunt si ele pǎrti ale organismului si se pare cǎ ar trebuii sǎ folosim produse cosmetice cu pH aproximativ 5,5 deci slab acid pentru a neutraliza alcalinitatea introdusǎ de apǎ sau detergenti. Firul de pǎr este format din catene lungi de aminoacizi iar intre aceste catene apar legǎturi, formandu-se un polimer, o moleculǎ uriasǎ formatǎ din foarte multi aminoacizi care se repetǎ unul dupǎ altul. Aminoacizii sunt substante organice, reprezentand unitatile structurale de bazǎ ale proteinelor.
Intre lanturile de aminoacizi pot apǎrea legǎturi de hidrogen, de sulf, sau punti saline (de tip ionic).Cand ne spǎlǎm pe cap, puntile de hidrogen se rup, ele se vor reforma in alte pozitii asigurand trainicia pǎrului nostru.
