I. ISTORIA ADMINISTARTIEI PUBLICE
Max Weber a fost fondatorul administratiei moderne care s-a dezvoltat mai intai in Europa Occidentala. Dezvoltarea functionarilor de cariera si a structurii administratiei a fost posibila datorita existentei unei autoritati centrale suficient de puternica. Monarhii aveau nevoie de acesti functionari pentru a-si administra domeniul, iar prin intermediul autoritatii inlocuiesc astfel puterea nobililor locali. Astfel de evolutii au avut loc cu precadere in monarhiile absolutiste din Europa Occidentala, monarhii ce erau caracterizate de dezvoltare continua, de structuri militare si administrative centrale, dezvoltare care pana la urma a insemnat o acumulare de putere la nivel central. Aceasta acumulare de putere s-a produs in detrimentul vechilor centre de putere din Evul Mediu.
In Franta o administratie centrala efectiva a fost introdusa la inceputul secolului al XVII-lea de catre cardinalii Richelieu si Mazarin. Acestia au introdus o serie de reprezentanti permanenti numiti intendenti si care pe masura cresterii prerogativelor cu care au fost inzestrati au devenit adevarati administratori. Astfel la mijlocul secolului al XVII-lea acesti administratori vizau, supuneau si colectau taxele, organele politiei locale, pastrarea ordinii si conducerea sistemului judiciar.
Fronda=revolta nobililor
Ludovic al XIV-lea si ministrul sau Colberte au intuit faptul ca acesti administratori pot sa acumuleze o putere care sa-I faca greu controlabili si a incercat sa le limiteze contributiile. Colberte a introdus o cerinta de rapoarte privind activitatea lor ducand astfel la crearea unei intregi retele de functionari subordonati la aparitia unor birouri administrative teritoriale si la nivel central.Ludovic al XIV-lea a creat o serie de ministere pe care le-a conectat la reteaua administrativa teritoriala. Procesul de centralizare a statului nu a reusit sa elimine toate vechile centre de putere feudale. Mai mult, monarhia din nevoia continua de bani a trecut la vanzarea unor functii si privilegii. Au fost create o serie de categorii favorizate care in timp au acumulat putere si influenta.
Sistemul administrativ a scapat de sub control in timpul lui Ludovic al XV-lea si al XVI-lea. Doar o data cu revolutia franceza s-a schimbat perceptia generala privind administratia. Guvernele revolutionare franceze au incercat sa descentralizeze administratia prin instituirea guvernamintelor locale.
Dupa preluarea puterii, Napoleon a restructurat din temelii sistemul administrativ fractionalizandu-le. Departamentele create de regimul revolutionar le-a pus sub administrarea unor prefecti care se aflau sub un strict control centralizat la care detineau si o considerabila putere. Sistemul a functionat atat de bine incat dupa restauratie monarhia l-a pastrat.
Prusia intre secolele XVII-XVIII:
Trei conducatori foarte importanti : marele elector Frederick Wilhem I si Frederick al II-lea cel Mare a organizat un aparat administrativ remarcabil. La mijlocul secolului al XVII-lea marele electoe a unit toate provinciile prusace intr-un stat centralizat. In 1722 Frederick Wilhem I a creat un organism administrativ specializat care era numit Directoratul General si o serie de comisii provinciale pe diferitele domenii administrative. Frederick al II-lea a creat o serie de reforme menite sa imbunatateasca activitatea administratiei prusace. A instituit un sistem de recrutare a functionarilor foarte apropiat de ceea ce numim astazi MERIT SYSTEM (selectarea functionarilor dupa competenta). El a mai creat o retea nationala de pregatire a acestor functionari. Ulterior a incercat sa centralizeze sistemul de recrutare al functionarilor. Un alt domeniu in care a adus modificari a fost cel al organizarii. Cea mai importanta schimbare care s-a produs a avut loc in raportul dintre rege si administratia sa.
Administratia profesionista poate acumula datorita expertizei pe care o detine o putere foarte mare. Prin urmare, aparitia administratiei profesioniste a avut in sine ca efect diminuarea puterii monarhului. Codul Legal General emis in 1794: prin el monarhul trebuia sa respecte legile statului, puterea sa fiind substantial diminuata. Functionarii regelui s-au transformat in functionari ai statului, functiile lor fiindastfel garantate.
Evolutia sistemului englez a avut un caracter traditionalist.
In S.U.A. administratia americana a fost dominata pe parcursul secolului al XIX-lea de conceptiile lui James Madison si Andrew Jackson. J.Madison a fost adeptul unei totae descentralizari a administratiei si a unei minime implicari a statului in procesul administrativ. Alta caracteristica a serviciilor publice americane pe parcursul secolului al XIX-lea a fost lipsa de profesionalism si de stabilitate in functie. Razboiul de secesiune a insemnat inceputul schimbarii societatii americane. Efortul de razboi a avut ca si rezultat intarirea aparatului administrativ. Orasele s-au dezvoltat foarte mult ca urmare a industrializarii, raportul numeric intre populatia rurala si populatia urbana modificandu-se foarte mult. Administratia americana nu mai corespundea noilor realitati sociale, prin urmare opiniile care sustineau necesitatea crearii unei administratii profesioniste, neutre din punct de vedere politic si impartiala fata de cetatean s-au impus in societatea americana.
In literatura americana de specialitate punctul de cotitura l-a creat Woodrow Wilson. Reforma administratiei americane s-a realizat prin legea numita Pendleton Act care a fost adoptata in anul 1889. Reforma administratiei a insemnat trecerea de la SPOIL SYSTEM la MERIT SYSTEM. Ulterior s-a incercat implementarea acestui sistem si la nivel local si la nivel statal prin oferirea de granturi conditionate de implementare a acestui sistem.
Conceptul de functionar public s-a impus la inceputul secolului al XIX-lea.
II. STIINTA ADMINISTRATIEI
Evolutia sistemelor administrative a fost conditionata de doua perspective majore:
1) -care vizualizeaza administratia in postura de instrument de actiune a statului si aici vorbim de evolutiile din Europa continentala, evolutii care trebuie intelese in contextul eforturilor de formare a statului natiune (Franta, Prusia);
2) -care vizualizeaza administratia din punctul de vedere al organizarii ei pe criterii de eficienta si eficacitate. Aici vorbim despre curentul american care trebuie inteles in contextul dezvoltarii societatii industriale si a unei traditii administrative mai putin stricte.
