Fragmentul ales drept referinta este din Insemnari politice de Armand Calinescu, editie ingrijita si prefatata de Al. Gh. Savu, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990. Nu este propriu-zis un discurs politic, ci un discurs despre practica politica vazuta de un observator precum Armand Calinescu. El incearca sa fondeze si sa precizeze o maniera de a elabora politicul. Textul este destul de lung si de aceea analiza s-a constituit intr-o pendulare constanta asupra ansamblului textului si o serie de reajustari intre reprezentarea globala a textului si analiza detaliata a catorva paragrafe.
Fragmentul este analizat incepand cu insemnarea din 3 martie, cand in sedinta Delegatiei Permanente Mihalache isi da demisia din presedintia partidului.Obiectul se contituie astfel in presedintia partidului, iar subiectul cautator, Mihalache, pirde acest obiect. Intr-o prima faza este pus in centru obiectul, apoi in prim-plan este pus subiectul care se hotaraste sa amane demisia pana la 4 aprilie, cand se aduna Congresul. Exista o virtualizare a relatiei dintre subiect si obiect in care destinatorul este regele. Este descrisa o lipsa sau o stre de deceptie, marcata prin disjunctia intre subiect si obiect.
adevarat minciuna
être paraitre
"presedinte"
secret fals
non paraitre non être
"demisia"
Din certitudinea ocuparii functiei de presedinte al partidului, Mihalache se vede pus in situatia de a-si dezvalui dorinta secreta: depunerea demisiei trebuie sa conduca la obtinerea unui raspuns din partea regelui. Pentru ca operatiunea devine indispensabila, el devine "violent contra manistilor". Dintr-un vouloir faire, demisia trece intr-un vouloir non faire. Transmiterea obiectului il face sa-si manifeste vointa negativa si astfel devine violent. Mihalache ii acuza pe manisi de complicitate (n.n.) si de aceea reactioneaza violent, dandu-le astfel un avertisment.
seductie "blestem"
faire faire savoir + faire faire savoir -
avertisment complicitate
faire non faire savoir - faire non faire savoir +
"iesire violenta" "manistii"
Produsul, demisia, nu este finit si in randurile urmatoare asistam la restaurarea unei relatii perturbate si la mentinerea unei conjunctii intre subiect si obiect: amanarea demisiei. De la practica, de la un /faire/ se trece la o amanare. Mihalache "se hotaraste" (/vouloir faire) sa amane deposedarea. Din subiect devine destinator, hotaraste data de 4 aprilie ca fiind ziua in care va lua o decizie. Subiect devine Congresul, iar destinatar sunt membrii de partid care vor hotari in posesia cui va ramane obiectul.
Sunt doua momente ale comunicarii narative:
a) procesul de achizitie al obiectului, e vorba de un /faire/, deci se pune in joc o competenta. Cat este inca presedinte, Mihalache are inca competenta.
b) comunicarea cu obiectul: obiectul achizitionat este transmis destinatarilor, membrii partidului, ai Congresului, pe 4 aprilie.
Obiectul, presedintia, se defineste dublu: in functie de un faire producator, ca termen al unui program de achizitie si in raport cu destinatarii. Mihalache realizeaza un transfer de competenta de la Delegatie la Congres. Plecand de la comunicarea obiectului cu destinatarii, se poate stabili in oarecare masura valoarea presedintiei pentru subiect: nu este inca dispus sa renunte la el fara a reactiona. Programul narativ se construieste pe organizare polemica. Apare un anti-subiect: manistii. Subiectul reactioneaza "violent" contra unei victorii a anti-subiectului: demisia lui.
Din subiect, Mihalache devine un anti-subiect care contesta legitimitatea deciziei. Se hotaraste sa amane demisia, fapt ce dovedeste ca el considera decizia anterioara ca fiind gresita. Exista asadar o transformare a obiectului si a subiectului. Obiectul, din dispensabil, devine apoi indispensabil subiectului. Exista un program de refuz a demisiei: in fata anti-subiectului pentru care demisia era necesara, /devoir être/, (manistii), Mihalache devine anti-subiect al propriilor lui decizii: demisia este nenecesara /non devoir être/.Delegatia Permanenta apare astfel lipsita de /pouvoir faire/, ii lipseste lantul de operatii pentru ca este in final deposedata de competenta care sa conduca la obtinerea obiectului.
necesitate imposibilitate
devoir être devoir non être
"sedinta Delegatei Permanente" "sa amane"
(3 martie)
legitimitate nenecesitate
non devoir non être non devoir être
"iesire violenta" "4 aprilie cind se aduna Congresul"
"se hotaraste"
Daca Mihalache crede ca in sedinta Delegatiei Permanente demisia lui e necesara, se gandeste apoi daca aceasta demisie este legitima. Se gandeste ca aceasta demisie nu trebuie sa fie acum, o amana; demisia este chiar nenecesara,m cel putin pana pe 4 aprilie, cand se aduna Congresul. Isi da demisia, considera ca a fost expropriat, dar la staruintele unanime obiectul ii este atribuit, drept pentru care Mihalache isi insuseste obiectul:
insusire expropriere
vouloir faire vouloir non faire
"se hotaraste sa amane "iesire violenta contra
prezentarea demisiei" manistilor"
renuntare atribuire
non vouloir non faire non vouloir faire
"isi da demisia din presedintie" "staruinte unanime"
"efect dezastruos
asupra partidului"
Prin demisia lui, Mihalache vrea sa-l determine pe rege sa-i ofere sustinere, dar apoi se hotaraste sa amane demisia si sa stea in expectativa. Se asteapa ca regele sa-i ofere incurajare, /faire faire/, dar regele recurge la nonpersuasiune, /non faire faire/, "cu toate demersurile facute, nu i-a dat nici un raspuns favorabil." In locul interventiei dorite, /faire faire/, are camp liber /non faire faire/.
tentatie intimidare
amenintare prudenta
"sa exercite o presiune asupra "sa amane prezentarea
regelui" demisiei"
Se presupune ca libertatea (/pouvoir faire/) lui Mihalache e ingradita de incapacitatea (/non pouvoir faire/) datorata lipsei unui raspuns din partea regelui.De la tentatie trece la amenintare, la prudenta, considerandu-se totusi ca este intimidat de Garda de Fier.
