INTRODUCERE
Explorarea artei dansului si a coregrafiei vizeaza superioarele modalitati de exprimari ale domeniului, inscrise pe traiectoria istorica a civilizatiei umane .
Sondarea ambiantei social - istorice ti cultural estetice, in care s-a dezvoltat existenta dansului pe solul tarii noastre, ca si procesul de elaborare a certitudinilor de restituire a valorilor coregrafice autohtone au impus introducerea instrumentelor actuale de cercetare specifica, sub o optica noua a artei coregrafice, desfasurata de-a lungul vremii si de descifrarea a semnificatiei continutului sau de creatie .
Readucere din campul de investigare a unor date ale coregrafiei, putin defectate pana in prezent la noi, ne-a permis nu numai recunoasterea componentelor acestei arte, dar si permisele morfologice ale vocabularului diferitelor experimentari, practica coregrafica .
Dansul este o totalitate de miscari plastice, de gesturi si de pasi, care se executa succesiv in ritmul unei muzici anumite, exteriorizandu-i continutul emotional.1 Poate fi o manifestare artistica (dansul popular; profesionist) sau o forma de distractie in societate: (dans de salon). Evolutia artei dansului reprezinta in indelungat proces istoric - cultural, de la dansurile vechi ale omului primitiv, care erau niste imitari ale miscarilor caracteristice unor procese de munca, pana la formele complexe ale artei coregrafice contemporane. Dansul a atins o inalta perfectiune artistica inca in antichitate.
1.Dansul din inceputuri
Din uriasele distante care ne despart de bazele creatoare primare, vom cauta sa revenim raza artei pe care o urmarim, a dansului, cercetand reperele fortelor sale interactive sportive .
S-a afirmat, privind corelarea biofizica a dansului, raportata la facultatile diverse ale corpului uman ca sunt opera naturii .
Natura plasmuieste singura, ia insasi dintr-odata cum isi fac muntii vii izvoarelor (Lucian Blaga - "Zamolxis"). In aceasta directie va trebui considerata evolutia corpului omenesc, in desfasurarea de timp, strabatand intregi epoci existentiale, implicand toate aceste conditii de schimbari exterioare ale modului geografic cit si a conditiilor de intretinere , care vor influenta favorabil sau nu, determinarea dezvoltarii aspectului fizic si viitorul model spiritual al speciei .
Dansul, in inceputurile dimensiunilor sale primare cuprinde un debit de noi inventivitati "mimetice - mobile" legate de artele biologice, comportand transformari de ordin colectiv antrenand o participare tot mai numeroasa . Cei mai varstnici, organizeaza si stabilesc Vocabularul pe care il cunosc si recapitulandu-l, il transmit mai departe.
Dansatorul multimilenar nu dansa pentru a dansa, el se supunea necontenit scopului ritual ca facand parte din starile extazului (de induplecarea sau lupta contra vanatului, de exorcizarea raului pe care il credea ca spirit ce-l poate domina). Dansul mimetic va recapata, in tulburatoarea sa miscare, un mod creator propriu exprimarii multe seculare de forta aspre si tenace. De fapt miscarile corpului se prezinta de factura unei actiuni cu reflex frust muschiular, dansul primar angajat dinamic se mentine ca expresie dusa pana la capat. De indata ce va recastiga in timp abilitatea completa, primitivul dansator - mim inregistreaza o deprindere mai accentuata. "Dansul mimetic" va influenta firea omului primar si va lasa o initiativa individuala , care poate ajunge dominanta in cadrul gruparii tribale, datorita unei imaginatii de expresivitate , mediata de dansatori.
Sub bataia pasilor si a salturilor executate, ei simt stapanirea solului , ca si cum pamantul le-ar apartine de totdeauna. La toate acestea, participa coloritul fantastic al mastilor, din ce in ce mai sugestiv compuse, asociate de dansatorul mimetic, ingrijit modelate, cu mare putere de expresie. Adaugam acompaniamentul exaltat de voci si cvasi - instrumentale rudimente ale unui frematator ritm sonor (nu apar formele primordiale ale muzicii), pentru a incheia schitarea acestui tablou, in care tariile gesticii, exprimau semnificat clocot unic de viata.
Dansul primordial: deci, nu va lipsi din dinamica ritmica a acestui complicat angrenaj al arsenalului mimetic, de aparatura arhetipala, constituind sa sub existe ca stare la progresul si efortul de transfigurare, fiind integrate in viata omului la nivelul stadiului sau primordial . Se atesta existenta de ritmicitate mimetismului ca eliberare a exprimarii, vis si vis de intregul produs al mediului inconjurator, imprumutand reactiile de fenomene audiovizuale si care caracterizau dupa toate marturiile de asemeni si populatiile carpato - dunarene.
Tot astfel, fortele germinatoare ale dansului mimetic, vor contribui ca parte afectiva, la viata comuna a umanitatii primordiale, de-a lungul unor procese pesistente, pe de alta parte la nevoia practica a scopului spiritual de ritualitate, din care se va destinge sentimentul estetic de emancipare a tendintelor transformatoare si care vor desemna formularea viitoare a dansului ludic, iar apoi descoperirea mai departe a elementelor profane in cultura primitiva, caci miscarile isi vor perfectiona egalitatea emitativa cit mai apropiata de natura. Ca atare, inventivitatea persistenta care a animat nascocirea dansurilor sau pantomimele ultrastravechi , raman legate de manifestarile colective.
Vom putea stabili o subdiviziune a dansului mimetic, pornind de la faza unor multiple sensuri extrase din viata si viziunea lumii primitive in aceasta era mai inaintata, ceea mezolitica, pe care studiul nostru o propune - dupa caracterul de angajare a dansului primar - in ascensiunea exprimarii unor faze semnificative:
a. "Dansul mimetic utilitar"
b. "Ceremonialul preistoric"
c. "Originile dansului ludic".
1.1 Dansul mimetic utilitar
Cu totul aparte, in perioadele paleolitice pana la cele neolitice, fata de mentalitatea magica, se afla initierea mimetica a artelor, asa zise "ritmice" cu o audienta in comunitatea primitiva si care isi stabilesc configurarea prin modalitati active, legate de faptul muncii.1
Actiunea ritmica, dezvoltata de accente particulare in miscari ce apartin a unor coordonari diverse, la care se asociaza cantatul si recitativele poetice, vor sustine stimulativ eforturile umane, pe ideea efecienta de economisire si continuitatii mai usoare, a duratei muncii.
De la popoarele sub stadiul societatii de organizare tribala deducem actiunile acordate stravechiului prilej agrar , semanatului si al recoltatului . Dansul primar acompania comunitar munca agricola , modeland miscari inventive (fie sustinute de ritmul sonor), care sa sugereze redarea prin saltul din ce in ce mai inalte, sensul cresterii recoltei sau acea bucurie mimetica, de culegerea produsului. Toate aceste actiuni, devin subordonate necesitatilor obstesti , imbinand diversitatea crescanda a formulelor instrumentale interpretative, afirmand dorinta omului de a stapani natura sau de a exprima sensuri comunitare sociale.
De observat , minutioasa translatie care se va produce prin intro-ducerea dansului mimetic, la exprimarea viziunii marilor mituri sau rituale , populand lumea primordiala si care au descoperit orizontul de intretinere sau extindere culturala, largind preocuparile triburilor multimilenare. In aceasta ampla ipostaza dansul mimetic, slujea la desfasurarea etico - sociala de ritualitate a miturilor, avand o functie utilitara.
Acompaniata de ritmuri sonore si masti ,aceasta inchipuita mimare intretinea actiunea unei imaginatii cinetice, imbinand realizarea cum fantezia. Ea era minita sa "ofere modele conduite umane si prin acestea sa confere semnificatia si valoarea existentei" (M. Eliade "Aspects du myths").
1.2 Ceremonialul preistoric
Daca in prima categorie a mimetismelor de variante actiuni dansul a fost legat numai de a opera o functie a contributiei utilare pe fondul scopului vital si al miturilor, participarea cinetica va fi subordonata, pentru a completa viziunea supranaturala atribuita fortelor naturii Se dau nastere unor inchipuiri de idoli, care anima pe homo religiosus, in tot atatea forme de ritualuri cu o functie magico-religioasa, care vor succede stapanind spiritualitatea fiintei preistorice Trecerea de la dansul animalier la cel ceremonial, constituie un stadiu in continuare de exprimare psihologic, prin caracterul simbolic care se adauga actiuni mimetice a dansului preistoric. Descoperirile efectuate cu marturii in statuete - altar si de ceramica rituala atesta acest caracter ceremonial. Omul apartinand intinsei perioade a comunei primitive este semnalat in etapele incipiente de a fi inventat caile unor moduri de credinte indreptate asupra existentei imaginare, considerate spirite benefice si spirite malefice Exersarea de pana acum a dansului primar va fi intretinuta privind implicarea formelor mimetice spre noi indicii de exprimare, ca sa devina o manifestare dominanta de actul ritualic. Dansul mimetic, care se identifica cu pantomima, este transformat in evolutii simbolice de miscari Sacre ce gesturi - atitudionale, organizate prin imputerniciti ai colectivitatii. Scopul procesional, in grup (exoteric) sau adunare (exoteric), era supus unei anumite credinte. Ritualul se desfasoara intr-o incinta naturala, deschisa (colina - munte) sau inchisa (padure - grota), amenajate in cadrul unei vetre - altar . Tema exprimata pentru un idol imaginar, prin invocari magice ale dansului in cerc, cu intregul procedeu de ordine rituala, angrenand o intreaga suita de dansuri, de la grupari compacte, conducea la declansari cu un caracter pantomimic - ceremonial imbracarea unui special vesmant - accesoriu si nelipsitul instrument al intruchiparii magice, masca. Omul primitiv, avand perceperea de emotivitate, directa, pentru captarea calitatilor si virtutilor sale arhetipale va face efortul care ii era la indemana, a se exprima prin gesturile mainilor si chiar, prin convulsii interioare ajutat de bazele dansului sau mimetic. Dansatorul primitiv va exalta grupat, prin exprimarea explozivelor voci , pana la intensitati dezlantuite, dimpreuna cu cantecul si sustinutul ritm accentuat , de bataile talpilor si palmelor, executate cu o deosebita gravitate si exactitate. Aceasta se explica cu cit cultura se va afla pe o treapta mai incipienta de manifestare, cand se angajeaza sentimentele mai puternice redate in comun si cit mai radicale.
Cei mai multi antropologi consimt a detasa din caracterul prototipic al ceremoniilor primitive, forma primordiala a artei, de unde s-au reprofilat dansul, masca, mitul si cantul .
1.3 Originile dansului ludic
Va fi putut avea dansatorul preistoric in aceste manifestari primordiale, acea detasare qde la implicatiile magice in care erau ancorate originile dansului. Va gasi, paralel cu ritualitateaizvorului de afect necesar unui suflu de viata eliberator, pe care il va solicita intotdeauna , viitorul artei dansului.
Exista fire care leaga intocmirea acestor raspunsuri .
Deliberarea omului de a-si sarbatori viata si produsul inventivitatilor sale transforma si dubleaza vigorile mimetice, in dans vital de relatii vincibile, vizand asimilarea primelor insemne de exteriorizare, si actiuni mimetice declansate vizual si auditiv reeditand exprimarea dupa efectele naturii: vantul, ploaia, tumultul furtunii, freamatul vegetatiei si al apelor etc. Preluarea voluntara a sunetelor si matricele actiuni de reproducere a naturii, pentru a evoca sau a domoli prezenta-i, insumeaza descoperirea unui sistem acustic -mimetic, care era imbinat cu cel cinetic-mimetic. Provenienta acestor emotive prelucrarii cinetice este legata optimizant de indeletnicirile directe ale omului, contribuind la proiectarea semnificativa a starii materiale a mediului cultural, colectiv .
Nelinistea cautare pentru frumos ca si pentru util, se intalnesc ingemanate, odata cu inclinatia spre mestesug, in acea etapa acordata efectuarii de perfectare tehnica a fiecarui obiect in parte, care detaseaza paralel exprimarea efectiva a unor actiuni estetice de miscari libere. De exemplu, exteriorizarea mimetului de miscarea manuirii arcului facut ca instrument, atat de frecvent necesar la salvgadarea existentei de vanatori, dobandeste sensul semnificativ pentru siguranta de sine asupra omului-dansator primitiv. Caci in afara de ritualul magic acordat obiectului, se definesc in semnele de exprimare cinetica prin dans, ca act simbolic al biruintei umane (gesturile reproduse inregistrau fazele functionale de miscare cu arcul) din timp unei lupte angajate cu atitudini corporale specifice, urmarind parcursul actiunii (de la panda, la ochise si minuirea sagetii, apoi fuga, dupa vinatul invins), pana la strigatele biruitoare, mobilizatoare ale reusitei.1 Se asociaza la aceasta semnificatie mimetica, acordata, dansului arcului, relevarea frumusetii, virilitatii si energiei semnificative, pentru apararea omului. In aceasta noua ipostaza a puterii de sine, omul manifesta dorinta vitala de deprindere a unor variante mijloace noi care se adauga cinetic si se regrupeaza, cistigand simtul echilibrului launtric, in exprimarea dansului.
Calamitatile care amenintau necontenit viata omului primordial nu sunt inlaturate, si deci sa nu ne inchipuim aceasta deschidere catre lume ca o traducere bucolica a existentei , cu infatisarea unei Arcadii arhaice (M. Eliade). Lucrarea monogarfica a etnologului Franz Boast ("Primitive Art"), se pronunta asupra conditiilor grele ale unui trib pentru a-si solutiona supravietuirea, dar, in acelasi tip, de a nu-si fi impiedicat posibilitatea de a crea initiative care sa-i ofere bucuria estetica. S-au descoperit o multitudine de figurine-jucarii, in lut si in lemn pentru copii, de asemenea si pe solul tarii noastre (Romania), care denota intentia acestui ambiant afectiv cu semnificatia nuantata de incredere si de independenta intervenita, ca o treapta spre afirmarea simtului estetic in viata de inceput a omului, iar dansul animalier , raportat la familiarizarea cu viata, isi preschimba caracterul mimetic al adultilor, ca joc pentru copii in cerc (cum il gasim pana astazi in Europa sub forma de ronda lupului, a gistelor, iepurasilor etc) .
Urmele unor manifestari ludice-comice, ca marionetele din Africa, antrenand atractia privitorilor , nu mai a micilor participanti, ne dovedesc transformarea desacralizarii mimetice, spre valori profane .
Manifestarea primara a libertatii spirituale de forme ludice este exprimata astfel in jocurile transformate nu numai ale copiilor ci si ale adultilor. Jocul - s-a spus - devine un mod de detasare de sacralitate, ca reprezentare culturala. Jocul - sustine dupa o intensa cercetare Roger Gaillois - se infatiseaza inainte de toate ca o activitate paralela si autonoma, care se opune gesturilor sau deciziilor vietii obisnuite, prin caractere specifice ce ii sunt proprii si fac ca el sa fie joc. Multe din aceste jocuri care au apartinut societatii primitive, se transforma in actiuni modelatoare educative si sportive, ale barbatilor (lupta, alergarile). Cercetatorul in analiza jocurilor (Les jeux les hommes), observa ca acestea sunt insemne ce apartine unei civilizatii :
"jocurile disciplineaza instinctele si le
impun o existenta institutionala . ele
educa , fertilizeaza si vaccineaza sufletul
impotriva virulentelor . ".1
Formele de modalitate lucide, vor fi mereu altele, capatand organizarea unor jocuri sarbatoresti cu anume scop, din ce in ce mai legate de economia vietii arhaice, implicand asistenta participanta a spectatorilor.
Din toate aceste dovezi, extinderii libere de energii primare umane, se poate reconstitui existenta ritmului prin care se subliniaza schitarea dansului ludic. Caci, omul va fi manat din fondul sau vital crud si controversal, spre preocuparea unei perceperi nuantate, cautand sa-si explice evenimentele mediului inconjurator, fiindu-i necesar sa-si transforme reflexibilitatea intima in clips si stari, faurind dansul pur, ca treapta spre afirmare simtului estetic, corespunzand vital cu iesirea din violente (obtinand strafulgerarea de maleabilitate a inteligentei spre forme cit mai apropiate de absolut).Factorii de ordin psihologic, animati de structuri mentale din ce in ce mai superioare, au supus lirismului primitiv al registrelor sale sensibile afectivitatii umane, si a devenit posibila exprimarea unei anume viziuni despre lume .
