Din cauza absentei unui numar suficient de mare de legi , discriminarea fata de americanii negri a devenit posibila.
Practica discriminarii a ramas fara nic un adversar, pana in 1941, cand Presedintele Franklin Delano Roosevelt a dat un ordin pentru a interzice discriminarea in angajament. Statele au inceput sa faca legi importiva discriminarii in 1945. Pana in 1964, cand Actul Drepturilor Civile a inlocuit in mare parte legile statului , 25 de state au interzis in mod legal discriminarile in angajament si alte 31 aveau legi importriva discriminarii in public.
La nivel national, o lovitura majora inpotriva discriminarii a fost decizia Curtii Supreme in Mai 1954, in care separarea intentionata a copiilor negri de ceilalti studenti in scolile publice a fost declarata ca o violare al Amendamentului al 14-lea din Constitutie. Din cauza opozitiei foarte puternice, Congresul a trebuit sa faca apel la Actul Drepturilor Civile din 1957, dar numai dreptul de a vota a fost adresat in mod specific. Actul Drepturilor Civile din 1964 a interzis rasismul in majoritatea hotelelor, restaurantelor si altor facilitati publice.
Americanii Asiatici au suferit si ei, la randul lor, discriminarea. Cea mai evidenta actiune de genul acesta este evacuarea fortata a Americanilor Japonezi de pe coasta de Vest pe durata celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939-1945) -- un eveniment sustinut de Curtea Suprema in 1944 dar respins de Congres cu mult ani mai tarziu. II. Discriminarea fata de femei
Femeile americane au fost victimele discriminarii pe tot parcursul istoriei. Ele erau discriminate prin vot, angajament, si alte drepturi civile. In 1960, femeile au format o organizatie pentru drepturi egale cu ale barbatilor. Ele au format Organizatia Nationala pentru Femei si alte grupuri care cereau egalitate in educatie , angajament si guvernare.
