Abordati temele de cercetare folosind tehnologii convergente
- Domnule profesor, daca ar fi sa priviti inapoi la cele sase decenii de activitate stiintifica, ce sfaturi ati avea pentru tinerii cercetatori?
- Le-as spune sa aleaga teme de cercetare cu semnificatie deosebita. Probleme care sa deschida noi perspective si noi cai de abordare ale fenomenelor analizate. Sa gandeasca intotdeauna pe termen lung si sa nu mearga pe cai infundate.
- Cum pot fi alese problemele cu semnificatie deosebita?
- De departe, aceasta decizie este cea mai importanta din cariera unui om de stiinta. Ar trebui sa alegeti, asadar, teme de cercetare ale caror solutii sa conduca la noi teme de cercetare - evitand astfel "caile infundate".
- Cum pot fi abordate asemenea teme de cercetare?
- Odata identificata o problema care este in acelasi timp interesanta si neexplicata inca, trebuie sa
va alegeti modalitatile de abordare, dar fara a va limita la o anumita tehnica sau metoda. Ceea ce conteaza
este rezolvarea problemei, nu aplicarea unei tehnici anume. De cate ori aveti ocazia, folositi toate
tehnologiile aflate la indemana, chiar daca au la baza principii diferite, pentru a ataca problema in mod
convergent. Urmariti functiile diferitelor structuri, pe masura ce acestea sunt descoperite si caracterizate.
Evident, exista situatii in care o singura tehnologie poate acoperi informatiile necesare pentru rezolvarea
problemei. Cristalografia cu raze X [in stiintele biomedicale] este un astfel de exemplu. Aplicarea in mod
convergent a diferitelor tehnici de cercetare este, de fapt, una dintre trasaturile majore ale problemelor cu
semnificatie deosebita [in biologie si medicina]. Morfologia, microscopia la cea mai inalta rezolutie,
studiile structurale bazate pe difractia cu raze X, sunt combinate cu informatii pertinente din biochimie
pentru a ne oferi o perspectiva a modului in care aceste descoperiri sunt relevante pentru problemele de
interes actual in biologie.
- Se poate vorbi despre un efort real de integrare a descoperirilor stiintifice?
- Eforturile de integrare sunt o trasatura caracteristica a celor mai importante descoperiri din
ultimele decenii. Acestea ilustreaza de fapt modul in care aplicarea convergenta a diverselor tehnologii a fost posibila, prin munca in echipa.
- Cum se impaca munca in echipa cu problema relatiilor inter-umane? Din experienta mea, cel
mai adesea conteaza chimia inter-personala, atunci cand se formeaza o echipa.
- Oamenii apreciaza rezultatele concrete, si pe cei care sunt cu picioarele pe pamant. Daca sunt cu
adevarat interesati, vor reactiona cu entuziasm la noile teorii cu caracter general, care incearca sa explice fenomenele in cauza. In schimb, nu vor avea reactii favorabile la ceea cei ei considera chestiuni de interesperiferic.
Am ales cercetarea si emigrarea deoarece aveam sentimentul ca nu stiu destul
- Ati putea sa ne relatati ceva despre perioada studentiei?
- Continentul european era scizionat, inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial, de mai
multe miscari ideologice. Sciziunea era de-a dreptul traumatica.
Aceasta perioada ramane si astazi dificil de inteles. Politicile statale se bazau pe principii nationaliste, respectiv pe ideea ca singura cale de rezolvare a unui conflict este cea a razboiului. Ideea cooperarii economice nu era bagata in seama. In schimb, dominatia economica in urma unui razboi victorios era considerata drept cea mai buna solutie. Aceasta politica nu era caracteristica numai Germaniei Naziste (si Germaniei inainte de nazism), ci si unor puteri relativ modeste, de pilda Italiei. Starea de nesiguranta de atunci a avut un impact enorm asupra studentiei mele. Aveam pe-atunci douazeci de ani. Multe necazuri si conflicte s-au iscat, de pilda, datorita introducerii numerus clausus.
- Numerus clausus v-a afectat in mod direct?
- Nu, deoarece nu se gasise nimic suspect in originile mele - insa a afectat intreaga societate din jurul meu.
- Ati avut vreo afiliatie politica la vremea respectiva?
- Nu, nu am facut parte din nici un curent politic. Am fost insa un simpatizant al partidelor
democratice de tip vechi, in particular al domnului Iuliu Maniu.
- Ce v-a determinat sa reveniti la cercetarea stiintifica [inceputa in studentie], dupa ce ati lucrat in clinica?
- Ar trebui mai intai sa-ti explic cum era organizat sistemul pe vremea aceea. Trebuia sa faci,
timp de sase ani, practica spitaliceasca (externat/internat), perioada care se suprapunea cu cei sase ani de studii teoretice la scoala de medicina. Spitalele erau unitati separate, si nu erau sub controlul sistemului educational. Era un sistem bun, dar eminamente elitist. Nu fiecare student reusea sa dobandeasca educatia necesara in sistemul de externat/internat. Ar trebui, mai apoi, sa te transporti in perioada 1930-1940, intr-o era in care antibioticele nu existau. Capacitatea unui tanar medic de a trata, practic si eficient, diversii pacienti, folosit mijloace terapeutice adecvate, era extrem de limitata. Pacientii sperau sa aibe acces la tot felul de leacuri ale caror baze stiintifice nu existau inca. Pe scurt, nu stiam destul. Dar in acelasi timp, si poate mai importanta a fost realizarea faptului ca trebuie sa incepem sa adresam unele probleme fundamentale ale fiziologiei umane - de la nivel de celula la nivel de organism.
- Ati lucrat cu Profesorii Francisc Rainer si Grigore Popa - cine v-a trezit interesul pentru Fiziologie?
- Francisc Rainer.
- Ce v-a determinat sa plecati din Romania?
- Aveam sentimentul ca nu stiu destul, si ca daca vreau cu adevarat sa fac ceva semnificativ trebuie sa merg in alta parte - adica in acele locuri unde se desfasoara activitati stiintifice cu adevarat interesante.
- Schimbarea climatului politic a jucat vreun rol in decizia Dvs.?
- Comunistii si politica lor m-au influentat in doua moduri. Am pornit de la premiza ca Romania
nu va fi pururea comunista, si ca trebuie sa fim mai bine pregatiti in ceea ce priveste experienta cercetarii stiintifice in anii imediat urmatori caderii comunismului. De asemenea, ca modul in care masuram succesul in stiinta necesita o imbunatatire serioasa.
- Acest lucru este valabil si astazi.
