Personalitatea totalitara ca "homo ideologicus "
-referat la Politologie-
Autor:
specializare: Adimistratie Publica
an: I
grupa: IV
Termenul de ideologie a cunoscut , de la crearea sa in urma cu doua secole si pana astazi , interpretari diferite.Pentru Antoine Desttut de Tracy ,cel care il propune in 1796, el trebuie sa desemneze o noua stiinta care sa se ocupe de geneza ideilor .Odata cu Napoleon ,termenul capata un sens peiorativ care se va pastra in multe dintre abordarile ulterioare ale ideologiei .Imparatul ii numea , cu o nuanta de dispret , pe Desttut de Tracy si pe altii care se opuneau ambitiilor sale imperiale,ideologii, lasand sa se inteleaga ca acestia vroiau sa substituie consideratii abstracte politicii reale.Incepand de la el , notiunea de ideologie incepe sa desemneze acele teorii abstracte si indoielnice care se pretind fundamentale pe ratiune sau pe stiinta si care vizeaza sa propuna o anumita ordine sociala si sa orienteze actiunea politica.
Acest sens peiorativ va fi preluat de catre fondatorii marxismului care , la mijlocul sec. al XIX-lea , in Ideologia germana , vor fi defini ideologia ca o falsa constiinta. Pentru Marx si Engels , ideologia nu mai este o stiinta a ideilor ,ci un un ansamblu de teorii si de valori produse de catre subiectii sociali si care reflecta conditiile vietiilor materiale.Raporturile sociale le apar ca deformate in functiile de interesele lor ,determinate de pozitia pe care o ocupa in cadrul structurii sociale , de pozitia lor de clasa determinata la randul ei, de pozitia in sistemul de productie .Ideologia are "o aparenta , realitate si o functie "(J-M.Denquin,).
Imaginea ideologiei ca "falsa constiinta ", definirea ei pe baza criteriului adevarului si falsului ,fie ca este sau nu raportata la stiinta ,vor influenta multe dintre abordarile ulterioare ale ideologiei , fie in cadrul marxismului ,fie in afara lui.Marx surprinde faptul evident ca indivizii elaboreza teorii menite sa justifice situatia si conduitele lor .Pe de alta parte, el surpinde rolul ideologiei de a sustine si de a camufla raporturile de dominatie existente in societate , in cazul sau referirea facandu-se la dominatia de clasa. Dezvoltarile ulterioare ale marxismului sunt departe de a fi concordante in ceea ce priveste aceasta problematica , "Teoria ideologiei este unul dintre capitolele asupra carora traditia marxista apare ca cel mai putin unificata ".
( R. Boudon)
O adevarata ruptura in definirea ideologiei va fi produsa de catre Lenin, pentru care ideologiile sunt sisteme de idei, teorii pe care protagonistii luptei de clasa le utilizeaza in lupta lor.Criteriul adevarului sau falsului are mai putina importanta in raport cu utilitatea politica , combativa a ideologiilor. Privite in contextul luptei de clasa , ideologiile pot fi judecate doar dupa pozitia claselor caror le apartin si dupa modul in care aceste clase se situeaza in raport cu " progresul istoric ", definit si tot ideologic .
Problematica ideologiei a fost abordata si de numeroase cercetari din afara marxismului , din perspective politologice , sociologice sau psihologice. Multe dintre ele pleaca de la criteriul adevarului si falsului in definirea ideologiei .Este pozitia lui R. Aron , de exemplu care in L 'Qpium des intellectuels , considera ca in cadrul ideologiilor se amesteca propozitii de fapt si judecati de valoare care exprima o perspectiva asupra lumii si o vointa indreptata spre viitor si care cad , e adevarat , indirect, sub alternativa adevarului si falsului.
Abordarea ideologiei ca un sistem de credinte permite reliefarea uneia dintre functiile ei majore in societatile moderne , aceea de a justifica valorile pe care se bazeaza consensul si ordinea sociala .Pentru ca unul dintre atributele puterii politice este acela de asigura consensul si ordinea sociala, ea va recurge la ideologie.Este procesul de ideologizare a politicului devenit evident odata cu revolutia franceza de la 1789.Rolul politic al ideologiei , in sensul legitimarii dominatiei unei clase , fusese sesizat inca de Marx.
Regimurile totalitare , fie de stanga fie de dreapta , se caracterizeaza prin "prima- tul ideologiei ".
Vointa originara a acestor regimuri este de a transforma fundamental ordinea existenta in functie de o ideologie , cum arata R. Aron "Ideologia nu este un mijloc al totalitarismului.Dimpotriva totalitarismul este consecinta politica , incarnarea in viata sociala a ideologiei , care este cronologic si logic anterioara "(A. Bensacon)
"Omul nou " pe care si l-au dorit regimurile totalitare este, in mod declarat cel putin , un " Homo Ideologicus ", impregnant de ideologia oficiala pe care se bazeaza si pe care o impune puterea politica .Privind personalitatea totalitara ca "homo ideologicus " este necesar sa explicam modul in care se internalizeaza ideologia ,factorii care concura la aceasta internalizare, gradul in care ea afecteaza personalitatea. Puterea pre- siuni ideologice pe care o exercita asupra individului , vastul program de " educare "la care este supus , vor marca cu siguranta ,personalitatea celor care traiesc in societatea totalitara..Pentru foarte multi ,acceptarea ideologiei are caracteristicile complezentei, conformism public fara acceptare privata, dar exista , cu siguranta, si fenomenul adeziuni reale la ideologia totalitara.Probelma adeziuni la la o anumita ideologie este abordata de R. Boudon din perspectiva a ceea ce numeste o "metodologie individualista "
Sunt respinse ca inadecvate doua modele ale actorului social pe care le utilizeaza adesea teoriile ideologiilor.Pimul este cel al "omului rational "in sensul filosofiei clasice , al omului care are capacitatea sa distinga adevarul de fals punanndu-si in actiune propria ratiune .Ideile false sau indoielnice pot totusi , sa i se impuna cu usurinta individului fie datorita fortelor irationale , a pasiunilor pe care le poarta in sine , fie datorita piedicilor pe care societatea le impune ratiunii sale.Cel de al doilea este cel al "omului irational ", al actorului social prezentat fie ca o fiinta mimetica , fie ca o fiinta pasiva in a carui spirit se imprima ideile impuse de societae , fie ca o fiinta Ed. Animata de pasiuni.
Sub influenta efectelor de situatie , actorul social tinde "sa perceapa realitatea nu asa cum si altii pot sa o vada , ci intr-o maniera deformata sau partiala ".
Aceste efecte pot fi uneori suficiente pentru a explica adeziunea la idei false sau indoielnice , alteori ele se combina cu alte tipuri de efecte.Un rol esential il au acest sens , efectele de comunicare ce intervin in raporturile dintre " producatorii " de ideologii si " consumatorii " ei.Sunt puse in discutie , aici , atat capacitatea receptorilor , data de pozitia si de dispozitiile lor de a analiza ideiile primite ,cat si autoritatea emitatorilor .Impreuna acestea fac ca anumite idei sa fie privite de catre receptori ca niste " cutii negre " , in sensul ca nu este supus analizei continutului lor, sau ca niste , " cutii albe " in sensul ca ele sunt analizate de catre cei care le primesc.
Psihologia sociala a avut si are un rol semnificativ in intelegerea fenomenelor ideologice , asumandu-le ca pe o parte importanta a domeniului sau de cercetare . Formularea lui S. Moscovici : "psihologia sociala este stiinta fenomenelor ideologice ( cognitii si reprezentarile sociale ) si a fenomenelor de comunicare " vine sa sublinieze acest lucru.
T. Adorno a cautat sa demonstreze , prin cercetarile sale asupra personalitatii autoritare , ca pot fi identificate anumite elemente din structura personalitatii care explica adeziunea la o ideologie totalitara de dreapta .
Milton Rokeach si colaboratorii sai urmaresc sa explice adeziunea la orice tip de ideologie , fie de dreapta sau stanga.Cercetand un numar mare de subiecti aparti- nand unor grupuri sociale diferite ( membrii ai unor partide politice din Anglia , comunisti , liberali ,conservatori ,studenti din universitati americane )Rokeach ajunge la concluzia ca cei care adera , intr-o forma extremista , la o anumita ideologie, indiferent de continutul acesteia au comportamente comparabile in ceea ce priveste tratarea informatiei , au aceeasi tendinta de a-si impune parerile, uneori cu violenta.
Aceste cercetari au dus la identificarea si definirea a ceea ce a fost denumit "sistemul credinta-necredinta(belief-disbelief) ".
Prin intermediul acestui sistem indiviziisi isi organizeaza lectura spatiului social.El cuprinde doua subsisteme ,cel al credintelor si cel al necredintelor, care pot sau nu sa fie legate intre ele in mod logic.Sistemul de credinte "reprezinta toate credintele , tendintele , asteptarile sau ipotezele , constiente sau inconstiente pe care o persoana le aceepta la un moment dat ca fiind adevarate pentru lumea in care traieste .Sistemul de necredinte "este compus dintr-o serie de subsisteme mai degraba decat dint-unul singur si contine toate necredintele ,tendintele , asteptarile , constiente sau inconstiente , pe care , intr-un anumit grad, o persoana le respinge ca fiind false la un moment dat "(M. Rokeach)
