Apele subterane
Prin ape subterane se inteleg toate apelecare umplu golurile si crapaturile Pamantului, sau imbiba straturile subterane cu o structura mai mult sau mai putin poroasa, care formeaza panzele freatice sau alcatuiesc scurgeri subterane de rauri sau acumulari de ape adapostite in golurile din scoarta si in pesteri.
Dupa originea lor se disting mai multe tipuri de ape subterane:
Ape juvenile sau magmatice, care provin din condensarea subterana a vaporilor rezultati prin degazeificarea magmelor vulcanice. Au, in general o temperatura ridicata si un continut bogat in saruri minerale si gaze dizolvate, mai ales CO2.
Ape cosmice, care provin din meteoritii ce cad pe suprafata Pamantului, dar cantitativ sunt neglijabile.
Apele de zacamant, ce se gasesc insotind zacamintele de petrol, foarte bogate in materii organice.
Apele de tip vados, ce provin din infiltratii de la suprafata si isi au originea in precipitatii. Se infiltreaza in sol imbiband straturile nesaturate, formand panza freatica sau acviferele.
Circulatia apei in panzele freatice este destul de inceata. Apa interactioneaza cu substratul, dizolvand anumite substante solubile antrenandu-le spre locul unde ies la suprafata, dand nastere la izvoare.
Apele freatice prezinta o importanta deosebita din punct de vedere stiintific si practic ele constituind cel mai important biotop subteran si fiind originea retelelor hidrografice.
Limita de patrundere a apei in adncime este data de treapa geotermica de 365°C, temperatura la care apa se disociaza in elementele constitutive.
Panzele freatice pot avea legaturi cu apele curgatoare de suprafata, prin fraticul aluvionar care impregneaza cu apa albia raului, atunci cand aceasta vine in contact cu stratul acvifer. Astfel microfauna subterana se poate amesteca atat cu microfauna raului, dar si cu cea a unui alt rau care atinge aceiasi panza freatica in alt loc.
Intr-un mod asemanator, organismele din panzele freatice din interiorul uscatului pot intra in contact cu cu cele din panzele freatice marine permitand astfel un schimb intre cele doua tipuri de fauna.
Se mai poate vorbi si de ape subterane de mare adancime, care imbiba straturile poroase sau umplu golurile din scoarta la la mii de metri de suprafata. Aceste ape formeaza acumulari foarte mari ce mai sunt numite si "mari subterane". Acestea s-au format in marile sinclinale tectonice ale scoartei. O astfel de acumulare se gaseste in regiunea Donet, dar de asemenea se mai gasesc si sub marile deserturi cum ar fi marea subterana din geosinclinalul muntilor Atlas, in nordul Saharei. Din apa subterana s-au extras animale cu dimensiuni apreciabile, comparativ cu cele obisnuite din panzele freatice.
Pesteri
Un caz aparte al vietii hipogee este legat de pesteri. De cercetarea conditiilor de viata din pesteri s-a ocupat Emil Racovita, intemeietorul biospeologiei in Romania.
Conditiile de viata din pesteri sunt deosebite de alte ecosisteme:
Un mediu lipsit de lumina
Temperatura aproximativ constanta, aproximativ 8°C ± 1°C, in Romania
Atmosfera in pesteri este aproape sterila, ionizata, incarcata de ioni de Ca2+ , cu actiune bactericida.
Concentratia de CO2 este mai mare decat afara
Din radioactivitatea naturala lipsesc radionuclizii de strontiu
Nu se fac simtite variatile climatice din exterior
In pesteri lipsesc producatorii primari fotosintetizanti, dar existabacterii chemosintetizante si unele heterotrofe vegetale.
Substratul nutritiv este legat de aportul de substante organice antrenate din sol de catre apele de infiltratie, de dejectiile unor animale din pesteri si de materia organica moarta rezultata din cadavrele organismelor cavernicole.
Lipsa luminii a determinat depigmentarea unor animale si la cele mai multe animale care traiesc numai in pesteri a determinat atrofierea ochilor si pierderea vederii. Dar ca o compensare s-a produs dezvoltarea exgerata a altor simturi, tactil si olfactiv.
