In ultimele decenii femeia a evoluat atat pe plan social cat si pe plan militar. Aceasta a inceput sa ocupe, pe plan social, diferite functii de conducere si a demonstrat ca este capabila in aceeasi masura ca si barbatul, ba chiar nu de putine ori a demonstrat ca poate excela in anumite domenii, mult mai bine decat barbatii. Datorita demonstratiei ca femeiile pot fi la fel de bine pregatite in cele mai multe domenii, ca si barbatii, acestea si-au castigat dreptul de afi puse pe acelasi picior de egalitate cu "adversarul" lor, barbatii. Nu de mult femeile erau privite ca cele care trebuiau sa aiba grija de case, de copii si de barbatul acestora care venea acasa de la serviciu sau din armata. Acum lucrurile s-au schimbat sau chiar rolurile sau inversat in unele familii. Femeiile de asemenea se duc la servici, ocupa pozitii importante in domeniile care lucreaza sau fac chiar parte din armata. In ultimele patru decenii statutul, situatia si numarul femeilor care fac armata si care isi aleg o cariera in armata a evoluat. Potrivit unui studiu efectuat si publicat recent de catre CWINF (Comitetul personalului feminin al NATO), numarul femeilor care poarta uniforma incadrate in armatele Aliantei a crescut de la 30.000, in 1961, la 288.000, in 2001. Asta nu inseamna ca toate tarile au evoluat din acest punct de vedere, fiecare mediu militar are istoria sa cu traditii si culturi distincte care afecteaza gradul de integrare al femeilor de la o tara la alta.
Pentru majoritatea tarilor membre NATO, recrutarea obligaorie a barbatiilor este inca in vigoare, in timp ce inrolarea femeilor este voluntara. Din cele 19 tari membre NATO, femeile servesc in fortele armate a numai 17 natiuni, exceptia fiind Luxemburg care nu are femei in uniforma si Islanda care nu detine forte armata. Cel mai bine reprezentate sunt femeile din armata Statelor Unite si Canada unde acestea detin un procent de 14% si respectiv 11.4%. In anul 2001, 8.6% dintre efectivele americane desfasutare pe plan mondial erau femei si 11.200 de femei in uniforma au participat la misiuni NATO de peacekeeping. Franta a acordat femeilor un statut egal cu cel al barbatilor la inceputul anului 1970 iar in `80 au fost luate masuri cu privire la ameliorarea integrarii acestora. Impreuna cu Olanda si Marea Britanie, Franta detine personal feminin reprezentand 8% din efective. In mod teoretic posturile din fortele armate ale Olandei si Frantei sunt deschise femeilor, dar in practica accesul acestora la anumite specializari care tin de capacitatea fizica si cea a eficacitatii in lupta sunt restrictionate. Majoritaea femeilor lucreaza in unitati de logistica si de sustinere a luptei.
Spre deosebire de tarile de mai sus Italia pana nu demult (1999), excludea femeile din fortele sale armate. Dupa 1999 Parlamentul italian a votat o lege prin care se permitea femeilor sa serveasca in armata, cu toate acestea accesul femeilor in admiterea scoli militare ramane limitata. Cu toate aceste impedimente in restrictionarea femeilor in armata in ultimii 5 ani s-a putut observa o usoara integrare acestora si acceptare a lor in pozitii mai avansate, astfel incat in Norvegia in 1999 in functia de ministru al apararii a fost numita o femeie si de asemenea tot in acelasi an o femeie a fost ridicata la gradul colonel. In Statele Unite femeile au inceput de asemenea sa fie promovate la grade foarte inalte, in 2001 patru dintre ele cu capatat gradul echivalent pentru armata americana celui cu trei stele, adica general de corp de armata sau de corp aerian/vice-amiral. Cel mai inalt grad atins de catre o femeie este de carte o femeie -militar din armata canadiana care este general de brigada in Fortele aeriene si de capitan de vas in Marina.(anexa1,2)
Ultimele decenii au adus inovatii tehnologice modificand natura razboiului si reducand luptele traditionale, corp la corp, astfel nemai existand nici un motiv de a refuza femeile competente din punct de vedere fizic si intelectual.
In Romania Guvernul Romaniei a emis un act normativ-surpriza. Ordonanta Guvernamentala 137/31.08.2000 urmareste prevenirea si sanctionarea oricarei forme de discriminare. Cum ideea ca femeile n-au ce cauta in Armata este una preconceputa si se incadreaza foarte bine in ideea de discriminare, Ministerul Apararii Nationale a trebuit sa gandeasca o strategie de a elimina discriminarile. In consecinta, expertii in resurse umane ai armatei au pus la cale un sistem in care singurul lucru care-i intereseaza este valoarea candidatului care da examen la colegiile liceale militare sau la academiile militare si fetele nu vor mai avea locuri speciale.
Armata Romana are in prezent, printre membrii corpului ofiterilor si cel al subofiterilor, aproximativ 1.800 de femei, unele ajungand pana la gradul de colonel. La Ministerul de Interne exista chiar o femeie cu gradul de general. Acestea au fost recrutate si formate preponderent inainte de 1989 si aveau misiunea, dupa absolvirea scolilor militare, de a instrui studentele pe durata stagiului de pregatire militara. Actualmente, cadrele militare femei sunt percepute drept persoane cu responsabilitati limitate, care n-au treaba cu militarii in termen si stau toata ziua la birou. Dar asta nu inseamna ca toate femeiile din armata noastra ocupa astfel de pozitii, anul 2003 a fost primul in care femeile au avut acces in posturi din armata care, pana acum erau destinate exclusiv barbatilor. Irina Pastrama este sefa de tanc la Batalionului 284 Tancuri din Galati si are in subordine trei barbati, deci putem spune ca Romania este pe cale de a accepta femeile in randul barbatilor.
Rolul femeilor in armata nu este de neglijat chiar daca la ora actuala acestea nu aduc un aport important in luarea deciziilor. Acestea ocupa pozitii in cadrul armatei, administrative, lucreaza ca medici, infirmiere, traducatoare, nu se poate spune ca femeile nu au un rol important, dar foarte multe dintre ele nu au roluri importante in pozitii lupta, strategie si altele. Doua dintre motivele pentru care rolul femeii in armata nu are o pozitie inalta sunt descrise de catre jurnalista Liona Sion ca fiind :
