Conceptul de competenta

Conceptul de competenta

Codul de procedura civila debuteaza prin a se referi, chiar in primele sale articole, la regulile de competenta. Aceasta reglementare apare fireasca daca tinem seama de importanta regulilor procedurale prin intermediul carora se statornicesc atributiile instantelor judecatoresti. Intr-adevar, in cazul declansarii unui litigiu, prima problema care trebuie rezolvata de reclamant sau de avocatul acestuia este aceea de a determina instanta competenta. Si de aceea, in dreptul anglo-saxon, de pilda, problema determinarii competentei este una dintre cele mai importante si complexe, astfel ca, in aceasta materie, doar avocatii cei mai experimentati pot fi la adapost de orice greseala. Codurile moderne, desi acorda aceeasi importanta majora problemelor de competenta, incep printr-o prezentare generala a principiilor de baza ale procedurii judiciare. Este tendinta tuturor codurilor moderne, tendinta care a inceput o data cu adoptarea Codului civil german de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Proiectul viitorului nostru cod de procedura civila va trebui sa urmeze aceeasi tendinta .

Prin competenta, in general, se desemneaza capacitatea unei autoritati publice sau a unei persoane de a rezolva o anumita problema. Conceptul de competenta este de ampla utilizare in limbajul juridic, mai cu seama in domeniul procesual. In dreptul procesual civil, prin competenta intelegem capacitatea unei instante de judecata de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.

Cazurile si conditiile in care o instanta judecatoreasca are indreptatirea legala de a solutiona o anumita cauza civila se determina prin intermediul regulilor de competenta. Legislatia noastra foloseste criterii diferite pentru determinarea competentei instantelor judecatoresti. Pe de alta parte, trebuie sa precizam ca nu toate litigiile civile sunt de competenta instantelor judecatoresti. Exista litigii care se solutioneaza de alte autoritati statale sau de alte organe decat instantele judecatoresti.