Inca de la descoperirea si lansarea in trafic a primelor aparate, transportul aerian a constituit un mijloc care a polarizat atentia comunitatii internationale datorita unor avantaje certe in raport cu alte mijloace de transport si, mai ales, datorita rapiditatii si confortului.
Totodata, transportul aerian a ridicat si ridica unele probleme privind siguranta efectuarii fiecarei deplasari in conditii de deplina securitate. Tocmai datorita particularitatilor transportului aerian, s-a vazut necesara elaborarea unor norme cat mai complete, in masura sa garanteze nu numai eficacitatea acesteia, ci si un alt grad de securitate pentru calatori, cat si pentru marfa. Astfel, in 1929 s-a adoptat Conventia de la Varsovia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian . In 1924, la Chicago, in S.U.A s-a adoptat Conventia privind aviatia civila internationala . Datorita evolutiei traficului aerian in 1955 s-au facut mai multe modificari si completari Conventiei din 1929 prin Protocolul semnat la Haga la 28 Septembrie 1955 si prin Conventia complementara la Conventia de la Varsovia, incheiata la Guadalajara (1961).
Conventia privind modificarea anumitor reguli referitoare la transportul international aerian se aplica "tuturor formelor de transport aerian" de persoane, bagaje si bunuri .
Expresia "transport international" inseamna potrivit definitiei data de conventie orice transport in care, potrivit contractului incheiat intre parti, locul de plecare si de sosire (de destinatie), indiferent de intreruperi, sunt situate in interiorului a doua parti contractante.
Transportul efectuat de mai multe aeronave in mod succesiv este considerat, in baza Conventiei, un transport unitar, in cazul in care a fost organizat de parti "in forma unei singure operatii". Acest transport poate face obiectul unui singur contract sau a unei serii de contracte fara a-si pierde caracterul sau international.
Drepturile, obligatiile si raspunderea expeditorului
Fiecare transportor de bunuri are dreptul sa ceara expeditorului sa-i prezinte un document si fiecare expeditor al bunurilor are dreptul sa-i ceara transportatorului "sa accepte acest document".
Absenta, neregularitatea sau pierderea acestui document "nu afecteaza existenta si validitatea contractului de transport", care este guvernat de prevederile Conventiei (art.9).
Daca - la cererea expeditorului - transportatorul a intocmit documentul, el va trebui, in caz de nevoie, sa dovedeasca ca a facut acest lucru "in numele expeditorului".
Expeditorul este raspunzator de exactitatea declaratiilor facute cu privire la bunuri, date consemnate in documentul de expeditie.
Expeditorul este raspunzator de daunele suferite de transportator sau de orice alta persoana, ca urmare a declaratiilor sale "incomplete, incorecte si inexacte".
The Air Consignment Note este prima dovada a incheierii contractului, a primirii bunurilor si a precizarii conditiilor efectuarii transportului.
Expeditorul are dreptul - pe raspunderea sa - sa dispuna debarcarea bunurilor pe aerodromul de destinatie sau pe unul din aerodromurile de oprire ale aeronavei in drumul acesteia la destinatie. El poate sa solicite livrarea marfurilor altei persoane decat destinatarului; el poate dispune ca marfurile sa fie aduse inapoi pe aerodromul unde au fost imbarcate.
Drepturile conferite expeditorului inceteaza in momentul in care "incep drepturile destinatarului". In cazul in care destinatarul nu accepta documentul de expeditie a marfurilor, ori daca nu poate comunica cu expeditorul, acesta isi reia dreptul de a dispune de marfuri.
Drepturile, obligatiile si raspunderea transporatorului (carausului)
Drepturile si obligatiile transportatorului (carausului) privesc:
a. efectuarea transportului in conformitate cu clauzele stipulate in contract;
b. respectarea normelor legale privind garantarea deplinei securitati a transportului;
c. asigurarea transportului marfurilor fara pierderi de la preluarea lor pana la momentul predarii la destinatie.
Carausul are dreptul sa-i ceara expeditorului sa emita si sa-i inmaneze documentul numit "air consignment note" sau sa-i ceara expeditorului si sa emita documente de expeditie separate cand exista mai mult de un pachet.
Tot carausul este raspunzator pentru daune in cazul mortii, ranirii unui pasager, daca accidentul a avut loc la bordul aeronavei ori in cursul oricarei operatiuni de imbarcare sau debarcare.
Transportatorul (carausul) este raspunzator pentru distrugerea, pierderea sau pentru orice daune provocate bagajelor sau marfurilor.
Carausul este raspunzator pentru pierderile provocate de intarzierea in transportul aerian al pasagerilor, bagajelor sau ale marfurilor.
Transportatorul nu este raspunzator in cazul in care dovedeste ca el si agentii sai au luat toate masurile necesare sa evite pierderea ori ca a fost imposibil pentru el si pentru agentii sai sa ia asemenea masuri.
Daca transportatorul dovedeste ca pierderea a fost provocata din neglijenta sau culpa unei persoane, instanta poate - potrivit prevederilor Conventiei - sa exonereze carausul in tot sau in parte de raspunderea sa.
In cazul in care transportul este efectuat de mai multi carausi succesivi, fiecare caraus care a acceptat pasageri, bagaje si marfuri, fiind una din partile contractante, actiunea in despagubire este indreptata contra carausului in timpul transportului careia s-a produs accidentul sau intarzierea, cu exceptia situatiei in care - printr-un acord expres - primul caraus si-a asumat raspunderea pentru intregul transport.
