ELEMENTE DE ECOLOGIE GENERALA
Obiectivele modulului
. Deschiderea orizontului de cunoastere catre o stiinta complexa, cu caracter interdisciplinar, ecologia fiind astazi o disciplina sintetica la granita dintre stiintele biologice si cele sociale.
. Cunoasterea esentei umane a unor procese ale sistemului social si juridic intr-un stat de drept.
. Formarea unui bagaj stiintific ecologic general care sa faciliteze studiul aspectelor de bioetica si drept al mediului
Continutul modulului
1. Obiectul ecologiei
2. Locul omului in natura si societate
3. Locul ecologiei printre alte stiinte
4. Ecologia poluarii
5. Elemente de ecologie umana si urbana
6. Politica mediului inconjurator
1. OBIECTUL ECOLOGIEI
1.1. ECOLOGIA CA STIINTA TEORETICA SI APLICATIVA
Ecologia este stiinta interactiunilor vietii cu mediul inconjurator si are un dublu profil, teoretic si aplicativ.
Obiectul corect al ecologiei este: Ecosistemul sau Sistemul ecologic - unitate functionala fundamentala a biosferei, alcatuita din doua subsisteme.
a. un subsistem biotic - comunitatea de populatii, de bacterii, ciuperci, plante verzi, animale = BIOCENOZA.
b. un subsistem abiotic - un set de factori locali ai mediului fizic = BIOTOPUL.
Sub aspect teoretic - ecologia este stiinta relatiilor cantitative intre componentele ecosistemelor.
Sub aspect aplicativ - ecologia este stiinta protectiei si amenajarii ecosistemelor, stiinta productiei biologice, a bioproductiei ecosistemului.
ECOLOGIA - poate fi deci definita ca stiinta interactiunii dintre organisme, a interactiunii materiei vii cu scoarta terestra, a productivitatii biologice si relatiilor omului cu natura.
Termenul de "ecologie" este format etimologic din doua cuvinte de origine greaca:
- OIKOS - casa gospodarie economie;
- LOGOS - stiinta vorbire.
1.2. GENEZA ECOLOGIEI CA STIINTA
Prima definitie a ecologiei a fost data de profesorul german EFNST HAKEL, unul din marii evolutionisti ai secolului trecut si care a dezvoltat conceptia despre evolutia speciilor a lui CH. DARWIN din lucrarea "Originea speciilor" aparuta in 1859. Au aparut apoi o diversitate de definitii. Unele pun accentul pe organism, altele pun accentul pe sistemele biologice supraindividuale.
Este necesar sa amintim insa ca ecologia ca stiinta a avut mai multi premergatori.
Gandirea ecologista a debutat in S.U.A. Asa cum fiecare stat democrat cauta sa-si trimita ambasadori care sa reprezinte cultura tarii respective, in secolul trecut americanii l-au trimis la Roma pe GEORGE PERKIN MARSH (1801-1882), Acesta, in peregrinarile sale prin Italia, a observat intensele deforestari din bazinul Marii Mediterane.
Perkin, observand aceste ravagii si implicatiile lor, a scris o carte "MAN AND NATURE" - "Omul si natura" sau "Geografia fizica asa cum a fost modificata ea de actiunea umana". Cartea a cuprins si un capitol de etica a ocrotirii vietii. Ambasadorul S.U.A. Perkin, congresman de Vermont, desi era politician, a atras atentia naturalistilor asupra pericolului deforestarilor.
Tot in S.U.A. un ornitolog (studiul pasarilor) JOHN AUDUBON (1785-1851) a realizat un atlas color al pasarilor de pe continentul american, "Pasari in pozitii naturale". Pictorul GEORGE CATLIN (1796-1872), un mare portretist si un luptator pentru drepturile pieilor rosii, a pictat scene din viata animalelor salbatice. DAVIDTHOREH (1817-1862) a scris o prima carte de silvicologie "Viata in padure". RALPH EMERSON (1803-1882), poet si eseist a scris poezii legate de problema naturii. Marelui silvicultor ALDO LEOPOLD (1886-1948) i se datoreaza legislatia ocrotirii padurii.
Acesti creatori, iubitori de natura, n-ar fi reusit in demersul lor daca nu si-ar fi aliat oameni politici. Astfel, presedintele THOEODOR ROOSVELT (1858-1919) a detinut presedintia S.U.A. doua legislaturi (1901-1909) si a promovat legi foarte bune de protectie a mediului inconjurator.
Emerson si Leopold au luptat pentru crearea parcului national Yellowstone (anul 1872) "Piatra galbena", unde sunt protejate multe bogatii naturale si unde nu se intra cu masina, vizitarea facandu-se doar pe alei.
2. LOCUL OMULUI IN NATURA SI SOCIETATE
Pozitia omului in natura si societate a fost abordata in mod diferit in cursul istoriei.
Prima data a fost abordata pozitia omului in mediul social si doar ulterior a fost abordata pozitia omului in natura.
Astazi, acest mod de abordare nu il putem considera corect.
In paleolitic si neolitic, populatiile de vanatori si culegatori vanau pentru subzistenta animale, asa cum o confirma desenele din pesterile din Spania. Hrana vegetala era sarcina in trib a sexului slab. Tot femeile cunosteau si plantele de leac. De la aceste prime triburi primitive ne-a ramas pozitia omului in natura. Ei vedeau natura ca o zeitate.
In sec. VIII, in poemele lui HESIOD, "Munci si zile", apar aspecte legate de problematica naturii.
Tribul de amerindieni HOPPI din Muntii Stancosi erau foarte respectuosi fata de natura. Inainte de a taia un copac pentru nevoile tribului, ei adresau o rugaciune naturii. La fel, la noi in Bucovina, inca din secolul trecut, se faceau rugaciuni la taierea unui copac. In Tara Oasului exista un ritual identic. Astfel de ritualuri au existat in toate comunitatile primitive.
In colinzile de Craciun profane (non-sacre) apar inca de la triburile de daci elemente de ecologie spirituala.
In filozofia hindusa, a Indiei antice, care s-a dezvoltat in stransa legatura cu religia lui Budha, porunca de baza este sa nu ucizi. Fiecare faptura pentru hindus are dreptul la viata. Indienii considerau ca, cu 1-2000 de ani inainte de nasterea lui HRISTOS, omul se regasea in toate vietuitoarele. Conform principiului AHIMSA nu este voie "sa iei viata nici unei fapturi daca nu iti este necesara".
Din cele prezentate se contureaza doua pozitii:
- ANTOPOCENTRICA - in care accentul cade pe om;
- BIOCENTRICA (ECOCENTRICA) - in care accentul cade pe viata tuturor vietuitoarelor.
Privind prima conceptie, este de mentionat formularea lui PROTAGORAS din ABDERA 485-415 inainte de Hristos): "Omul este masura tuturor lucrurilor".
Astazi ecologia sec. XX il contrazice pe Protagoras. Omul nu este masura tuturor lucrurilor, ci pe Pamant si in lumea materiala omul este unica fiinta care poate masura lucrurile.
Masura tuturor lucrurilor este natura, creatia prin indiferent ce cale, deci in final creatorul - demiurgul.
Protagoras, inconstient, a dorit sa substituie omul - demiurgul. Pozitia egocentrica ne incita sa cautam demiurgul in alta parte, in natura, in opera creata de divinitate.
Conform teoriei actuale, Universul a fost creat printr-o forta foarte mare. Lucian Blaga numea aceasta forta uriasa "marele anonim".
Pozitia egocentrica, care a inceput sa fie adoptata inca din secolul trecut, este astazi unanim acceptata. In Univers exista peste 4 milioane de specii diferite. Omul, ca specie, este unul singur. Omul depinde de toate celelalte vietuitoare.
Pozitia egocentrica a fost adoptata de biologi, ziaristi, pictori, oameni de arta. Prin contributia tuturor s-a ajuns la o mentalitate corecta. Aspectul este important pentru ca in istoria omului schimbarile economice sunt cele mai rapide iar mentalitatile se schimba mai greu.
Exista cativa promotori remarcabili ai conceptiei biocentrice (egocentrice).
Astfel ALBERT SCHWEITZER (1875-1965) medic din Alsacia a infiintat un spital in Africa Centrala din bani proprii. vara efectua turnee de concerte de orga in Europa, si toti banii castigati ii investea in spital si in proiecte de mediu in Africa. Schweitzer a fost si filosof si teolog; pentru intreaga sa activitate a primit in anul 1953 Premiul Nobel pentru pace.
PIERRE TECHARD DE CHAROIN (1881-1955) care este si cel ce a descoperit omul de pestera, a formulat intre anii 1923-1927 conceptul de NOOSFERA ca "sfera a intelepciunii umane", acesta dirijand, benefic omului, procesele din biosfera. El a scris pentru nebiologi trei lucrari de referinta cu continut egocentric: "Locul omului in natura", "Fenomenul uman", "Viitorul omenirii", lucrari aparute la Paris.
3. LOCUL ECOLOGIEI PRINTRE ALTE STIINTE
Conform gandirii lui CONSTANTIN NOICA (Jurnal de idei, sectia V, ideea 19), "stiintele omului sunt toate de recunoastere: se regaseste gandul in ele". In opozitie cu stiintele omului, C. NOICA socotea stiintele naturii ca stiinte de cunoastere. Tendinta este ca toate stiintele, inclusiv cele ale naturii, sa devina de recunoastere.
Ecologia este tocmai la granita dintre:
stiintele naturii (ca stiinte de cunoastere)
stiintele omului (ca stiinte de recunoastere)
Adesea se afirma ca ecologia este o stiinta interdisciplinara, o disciplina sintetica. Afirmatia este corecta, dar ambele trasaturi nu sunt caracteristice doar pentru ecologie.
Acest lucru apare firesc daca tinem seama de faptul ca natura, materia este unitara iar disciplinele stiintifice studiaza diferite fatete ale unui intreg, fatete care sunt interconexate intre ele (deci si intre discipline neexistand limite transante).
Ecologia, prin specificul problematicii sale, care cuprinde atat sistemele biologice cat si mediul lor abiotic, este strans legata de numeroase alte discipline biologice si nebiologice.
relatiile functionale dintre populatii si dintre acestia si mediul lor abiotic constau in schimburi materiale, energetice si informationale. Acestea implica utilizarea conceptelor si metodelor din domenii ca: fizica, biochimie, fiziologie, informatica.
Cercetarea biotipului, deci a sistemului abiotic, implica stranse legaturi cu climatologia, geomorfologia, hidrologia, chimia.
Studiul organizarii functionale a sistemelor ecologice, structurilor spatio-temporare, determina legaturi stranse ale ecologiei cu matematica (mai ales statistica), cu cibernetica.
Omul, prin activitatea lui complexa, intra in alcatuirea tuturor ecosistemelor majore ale biosferei si influenteaza tot mai puternic structura si functionarea lor. Este firesc, deci, ca ecologia sa se interfereze cu alte stiinte din domeniul social.
3.1. METAECOLOGIA
METAECOLOGIA, care este o disciplina noua care cuprinde reflectiile, gandurile noastre despre relatiile dintre om si mediul inconjurator.
Etimologic, cuvantul provine din elina: META+OIKOS+LOGOS, meta insemnand dupa (dincolo de).
Putem deci defini "metaecologia" ca:
- fiind o stiinta care studiaza ideile si demersurile noastre despre esenta vietii organice (teoria GAIA a lui James Lovelock), multitudinea sistemelor naturale si a proceselor ecologice.
Deci METAECOLOGIUA este o stiinta care cerceteaza cunoasterea cunoasterii legata de informatiile rezultate din investigatiile teoretice, sistemice si aplicate ale ecologiei.
Metaecologia poate fi deci situata la limita dintre ecologie si stiintele sociale.
Pentru a explica locul metaecologiei in cadrul general al ecologiei vom apela la o metafora. Folosirea unei metafore in stiinta este posibila, asa cum precizeaza si profesorul W. H. LEATHERDALE de la Universitatea NEW SOUT WALES (SYDNEY - AUSTRALIA) in cartea sa "Rolul metaforei in stiinta", aparuta in 1974. Metafora noastra va consta in pomul cunoasterii in ecologie.
Acest pom metaforic va avea mai multe radacini: zoologia, botanica, pedologia, climatologia, geomorfologia, mineralogia, chimia, toate stiinte ajutatoare de unde isi trage seva ecologia.
Trunchiul este puternic, el constand in ecologia generala sau ecologia teoretica, care formuleaza principiile, legile cu care se opereaza.
Ramurile copacului nostru sunt ramurile teoretice si aplicative care se pot clasifica din foarte multe puncte de vedere. De mare insemnatate teoretica este ecologia individului, care vizeaza relatiile interumane (ETOLOGIA este ecologia comportamentului, PSIHOLOGIA, AUTOECOLOGIA este ecologia despre sine insusi). Importante sunt insa si DEMECOLOGIA - ecologia populatiilor ca si SINECOLOGIA - ecologia comunitatilor vii.
