Raportul dintre actiunea penala si actiunea civila

Raportul dintre actiunea penala si actiunea civila

Chestiunea raportului dintre actiunea penala si cea civila nu se pune in cazul exercitarii concomitente a celor doua actiuni in cursul desfasurarii procesului penal, pentru ca in aceasta situatie cadrul juridic al procedurii judiciare este unic, fiind incidente pentru ambele actiuni regulile care reglementeaza in principal realizarea procesului penal. Se ridica insa anumite aspecte care necesita o disciplinare speciala atunci cand cele doua actiuni sunt exercitate separat.

Potrivit art.19 alin.1 C.p.p. partea vatamata care nu se constituie parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunei morale.

Exercitarea concomitenta a celor doua actiuni ar putea conduce la hotarari judecatoresti contradictorii. De aceea, in art.19 alin.2 C.p.p. se prevede ca judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale. Actiunea penala trebuie sa aiba intaietate, intrucat duce la realizarea raportului de drept penal material. Aceasta regula este cunoscuta in dreptul procesual penal in formula "penalul tine in loc civilul".

Regula "penalul tine in loc civilul" este inscrisa in art.19 alin.2 care prevede ca judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.

Doctrina a subliniat ca regula este de ordine publica. In consecinta nerespectarea ei duce la nulitate care poate fi invocata si din oficiu, fara sa poata fi acoperita prin vointa partii in cadrul unei achiesari exprese sau tacite.

Daca in cursul suspendarii judecarii cauzei civile potrivit art.19 alin.2 urmarirea penala inceteaza, sau se dispune scoaterea de sub urmarire, aceasta permite reluarea procesului civil.

Persoana vatamata care s-a constituit parte civila in procesul penal nu mai poate porni actiunea in fata instantelor civile; de asemenea, persoana care a pornit actiunea in fata instantelor civile nu mai poate sa se constituie parte civila in procesul penal. Alegerea unei cai (penale sau civile) odata facuta este de obiecei irevocabila. Aceasta este o aplicare a regulii cunoscute sub formula electa una via non.

De la regula "electa una via" exista o derogare care permite persoanei vatamate sa paraseasca una din caile alese.

Art.19 alin.3 C.p.p. prevede ca poate porni actiunea in fata instantei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. Suspendarea poate avea loc atat in cursul urmaririi penale (art.239 C.p.p.) cat si in cursul judecatii (art.303 C.p.p.).

Persoana vatamata poate parasi instanta civila daca procesul penal a fost reluat dupa suspendare (art.19 alin. ultim). Asupra oportunitatii revenirii persoanei vatamate in procesul penal decide cel interesat. In cazul cand acesta nu revine si actiunea civila este inca in curs de solutionare, se aplica regula generala ca penalul tine in loc civilul. Art.19 alin.3 C.p.p., prevede expres ca in caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda.

Parasirea caii civile este posibila si in conditiile stabilite de art.19 alin. ultim C.p.p. Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire sau instantei penale daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior, Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare chiar definitiva. Trecerea din calea civila in cea penala trebuie facuta in timpul util prevazut de lege, respectiv pana in momentul in care se permite constituirea de parte civila (citirea actului de sesizare la judecata in prima instanta - art.15 C.p.p.). In aceasta situatie nu este vorba de o exceptie la regula electa una via, in momentul introducerii actiunii civile, titularul nu avea posibilitatea unei alegeri, procesul penal declansandu-se ulterior.

Rezolvarea separata a celor doua actiuni ridica probleme in legatura cu autoritatea de lucru judecat a hotararilor pronuntate.

Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila. Legea limiteaza aceasta autoritate neadmitand ca ea sa produca efecte cu privire la orice imprejurare. Hotararea penala are autoritate de lucru judecat pentru instanta civila numai cu privire la trei aspecte: a) existenta faptei; b) persoana care a savarsit fapta; c) vinovatia acesteia (art.21 C.p.p.).

Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia (art.22 C.p.p.). Hotararea instantei civile poate avea autoritate de lucru judecat in penal cu privire la alte aspecte (de ex. cuantumul pagubei, chestiuni prealabile etc.).