Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurarilor de bunuri, fiind generata de cadrul relatiilor economice si financiare care se deruleaza intre agentii economici pe plan intern si, cu deosebire, pe plan international, de abilitatea debitorului de a face fata sau nu obligatiilor sale la scadenta convenita in raport cu creanta creditorului.
Aceste riscuri pot fi structurate in:
1. riscuri comerciale;
2. riscuri generate de forta majora si provocate de calamitati naturale;
3. riscuri politice;
4. riscuri valutare.
1. Riscurile comerciale se pot manifesta atat in tranzactiile interne, cat si in cele internationale, si constau in deteriorarea sistemului financiar al cumparatorului astfel incat acesta ajunge in starea de imposibilitate de plata a sumei datorate la scadenta. Uneori, neonorarea obligatiilor de plata poate constitui rea credinta din partea cumparatorului.
2. Riscurile generate de forta majora si provocate de calamitati naturale sunt, in general, imprevizibile si se manifesta prin fenomene naturale sau cauzate de o forta majora care pun cumparatorul in imposibilitate de plata fata de furnizor (cutremur, inundatii).
3. Riscurile politice constau in evenimentele social-politice, independente de vointa si solvabilitatea cumparatorului, care il impiedica sa-si onoreze obligatiile de plata fata de furnizor (razboi, greve).
Sunt situatii cand impotriva tarii importatorului sunt instituite masuri cu caracter politic de catre terte tari, cum este cazul embargo-ului.
Riscurile politice pot constituite si de diverse masuri luate de autoritatile publice ale statului in care se afla partenerul, concretizate in efecte ca:
. restrangerea importurilor,
. limitarea transferului valutar,
. sechestrarea sau rechizitionarea unor bunuri apartinand agentului economic asigurat, s.a.
Tot in aceasta categorie se incadreaza si cazul neonorarii platii la termen de catre importatorii publici.
4. Riscurile valutare se manifesta in cazul unor tranzactii comerciale internationale. Pentru aceasta, in contract se prevede posibilitatea platii in alta valuta decat cea luata in vedere la incheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul incheierii contractului si momentul platii.
Acest tip de riscuri are mai multe forme:
. riscul de schimb valutar;
. riscul cresterii costurilor de fabricatie al marfurilor contractate datorita inflatiei;
. riscul fluctuatiei ratei dobanzii (dobanda are tendinta de majorare, iar acest lucru este in dezavantajul importatorului, creditorului).
In practica s-au instituit doua forme de asigurare specifice riscurilor de import-export:
I. asigurarea riscurilor financiare;
II. asigurarea riscurilor politice.
I. Asigurarea riscurilor financiare
Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexa, putand avea un camp de manifestare si pe plan intern, dar, in deosebi, se manifesta pe plan international.
In sistemul asigurarilor pentru riscurile financiare se disting:
a. asigurarea creditelor, respectiv:
a.1. asigurarea creditelor interne;
a.2. asigurarea creditelor de export;
a.3. asigurarea ratelor la credite;
a.4. asigurarea creditelor pentru investitii;
b. asigurarea de garantii (de cautiune);
c. asigurarea de fidelitate.
a. In cadrul acestor asigurari, un loc deosebit il ocupa asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comerciantilor si producatorilor impotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumparatorilor.
Primele incercari de asigurare a creditelor s-au facut in Franta, in 1850, dar prima societate de asigurari specializata, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893.
Asigurarea de credite este specifica economiei de piata care presupune existenta unui sistem de credite dezvoltat.
In tara noastra s-a practicat, inainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, in procesul de tranzitie, asigurarea de credite s-a amplificat.
a.1. Asigurarea de credite interne
Aceasta se impune in conditiile unei piete concurentiale, constituind un instrument care faciliteaza protectia vanzatorului fata de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar si protectia bancii care a acordat creditul.
Asigurarea de credite se refera la riscurile potentiale in toate etapele procesului de productie si de distributie.
Polita emisa variaza in functie de legislatia si de uzantele din fiecare tara, putandu-se utiliza intr-o tranzactie individuala sau intr-un flux de afaceri continuu.
O alternativa este polita speciala, care asigura un numar de tranzactii, cu unul sau mai multi cumparatori, stabilite pe o perioada de 12 luni.
O alta alternativa este polita generala pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigura toate afacerile realizate pe o perioada de timp (de regula 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de polite, societatea de asigurari face investigatii in privinta agentului economic cu privire la:
. volumul afacerilor in anul anterior;
. volumul creditelor anterioare;
. structura si bonitatea cumparatorilor;
. volumul creditelor furnizor;
. volumul tranzactiilor estimate pe perioada de asigurare.
Polita de asigurare de credite interne nu acopera integral paguba prin intermediul despagubirilor. Asiguratul suporta pana la 20 - 25 % din pierdere, practicandu-se sistemul despagubirilor limitate prin franchisa.
Suma asigurata o poate constitui, dupa caz:
. cifra de afaceri a asiguratului in perioada de referinta;
. volumul tranzactiilor cu partenerii nominalizati.
In practica tarii noastre, asigurarea de credite interne este redusa.
