1.Aspecte generale privind piata de capital
Piata de capital reprezintǎ o piatǎ specializatǎ unde se intalnesc si se regleazǎ in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piatǎ pe care se tranzactioneazǎ in mod liber valori mobiliare, piatǎ ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor fizice sau juridice care economisesc (cumpǎrǎtorii de actiuni si obligatiuni) si care urmǎresc plasarea profitabilǎ a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de cǎtre emitentii de actiuni/obligatiuni, care sunt in cautare de capital in vederea finantǎrii unor proiecte de investitii.
Desigur, piata de capital prezintǎ interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor societǎti prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor castiguri pe termen scurt prin specularea modificǎrilor de curs ale valorilor mobiliare.
In functie de momentul in care se realizeazǎ tranzactia , piata de capital, ca mecanism de legǎturǎ intre detinatorii de fonduri excedentare (investitorii) si utilizatorii de fonduri (emitentii de titluri financiare), se imparte in douǎ segmente:
- Piata primarǎ: reprezintǎ piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima datǎ. Ea este un mijloc de distribuire a titlurilor de catre utilizatorii de fonduri si de plasament in titluri, din partea detinatorilor de fonduri. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care, de regulǎ, fac legatura intre societatea emitentǎ si investitori, se obligǎ sǎ plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;
- Piata secundarǎ. Odatǎ puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primarǎ, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundarǎ. Functionarea efectivǎ a pietei secundare se realizeazǎ prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori, pe de o parte, si de piata extrabursierǎ, piata interdealeari sau "la ghiseu " (engl. OTC - Over the Counter Market). Aceasta piata indeplineste, ca si cea primara, un rol de concentrare a cererii si ofertei de titluri, dar a unei cereri si oferte derivate, care se manifesta dupa ce piata titlurilor s a constituit .
Diferenta dintre cele douǎ forme ale pietei de capital secundare (bursa si piata OTC) se manifestǎ la nivelul localizǎrii tranzactiilor, al accesului la piatǎ, al modalitǎtii de negociere, al cadrului juridic, precum si al cursurilor pentru titlurile negociate.
Astfel, in timp ce in cazul burselor de valori, tranzactiile cu titluri financiare se desfǎsoarǎ intr-un spatiu delimitat, o clǎdire cu o salǎ pentru negocieri, nu acelasi lucru se poate spune despre piata OTC. Pe aceasta din urmǎ, tranzactiile se realizeazǎ in oficiile societǎtilor financiare, care actioneazǎ ca dealeri ("la ghiseul" acestora), lipsa unei localizǎri fixe, a unei clǎdiri in care sǎ se desfǎsoare toate negocierile fiind caracteristicǎ acestei piete.
In ceea ce priveste accesul la piatǎ, in cadrul bursei acesta este limitat la membrii bursei si la titlurile acceptate in bursǎ. Pe pietele OTC accesul este mai larg, atat pentru clienti, cat si pentru titlurile tranzactionate.
La bursǎ, negocierea si executarea contractelor se efectueazǎ de cǎtre un personal specializat, acest lucru realizandu-se prin diferite sisteme de tranzactie bazate pe licitatie publicǎ. Pietelor interdealeri le sunt specifice tranzactiile care se realizeazǎ prin negocieri directe intre vanzǎtor si cumpǎrǎtor, rolul de contraparte in tranzactie fiind jucat de dealer.
In timp ce, reglementarea tranzactiilor pe piata OTC este fǎcutǎ de asociatiile dealerilor, in cadrul burselor de valori aceastǎ reglementare este mai fermǎ si mai cuprinzǎtoare. Realizarea tranzactiilor la bursǎ este supusǎ unor atat unor reguli instituite prin lege, cat si regulamentului bursei, agentilor de bursǎ impunandu-li-se sǎ respecte anumite obligatii.
Datoritǎ concentrǎrii ordinelor si a mecanismului tranzactional, in cadrul bursei se formeazǎ un curs unic pentru tilturile negociate. Pe piata OTC, preturile pentru un anumit titlu financiar pot sǎ varieze de la un dealer la alt dealer, acest lucru datorandu-se faptului cǎ ele sunt stabilite in urma unor negocieri izolate .
Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piatǎ, un segment al pietei financiare, o piatǎ secundarǎ organizatǎ, transparentǎ si supravegheatǎ, pe care se incheie tranzactii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.
In timp, rolul jucat de burse in cadrul economiilor nationale a crescut enorm. Dacǎ initial, participantii la piata bursierǎ erau in numǎr restrans, fiind in principal indivizi cu un venit mai mare, astǎzi, sunt multe milioane de investitori individuali care isi plaseazǎ o mare parte din economiile lor direct pe piatǎ sau prin intermediul fondurilor mutuale. Valoarea la care vor ajunge fondurile private de pensii sau asigurǎrile pe viatǎ fǎcute de cǎtre indivizi, depind, de multe ori, de evolutia pietei. Ca instrumente de acumulare de capial, bursele au devenit cel mai eficient mod, existent panǎ acum, de directionare a capitalului disponibil intr-o economie cǎtre folosirea sa cea mai profitabilǎ. Piata determinǎ care societǎti vor fi finantate si care este costul capitalului lor. Factorul decisiv il reprezintǎ eficienta cu care societǎtile folosesc acest capital. In acest mod, bursele de valori si-au asumat un rol central in dezvoltarea macro-economicǎ a diferitelor state ale lumii.
La nivelul economiei, bursa indeplineste mai multe roluri :
. Acumularea de capital pentru intreprinderi: bursa le oferǎ companiilor posibilitatea de a acumula capitalul necesar extinderii acestora prin vanzarea de titluri financiare cǎtre publicul investitor ;
. Mobilizarea economiilor private pentru investitii: investirea economiilor private in tilturi de valoare duce la o mai bunǎ alocare a resurselor, deoarece fondurile, care altfel ar fi fost consumate sau imobilizate in depozite bancare, sunt mobilizate si redirectionate, ele promovand astfel comertul si industria ;
. Redistribuirea veniturilor : oferind posibilitatea unui spectru larg de persoane de a cumpǎra diferite titluri si, in consecintǎ, de a deveni actionarii unor societǎti profitabile, bursa diminueazǎ inegalitǎtile generate de veniturile foarte mari deoarece multi oameni au posibilitatea de a obtine o parte din profiturile obtinute de afaceri care au fost infiintate de alte persoane ;
. Imbunǎtǎtirea modului de conducere a companiilor: avand o multitudine de proprietari, companiile au, in general, tendinta de a-si imbunǎtǎti standardele si eficienta managerialǎ pentru a satisface cat mai bine cerintele actionarilor sǎi. Este evident faptul cǎ, in majoritatea cazurilor, companiile publice tind sǎ aibǎ un mai bun management decat cel al companiilor private ;
. Creazǎ oportunitǎti investitionale pentru micii investitori: spre deosebire de alte activitǎti economice care necesitǎ mobilizarea unui capital mare, investitia fǎcutǎ pe pietele bursiere este posibilǎ atat marilor, cat si micilor investitori, fiecare persoanǎ achizitionand cantitatea de titluri de valoare pe care si-o permite din punct de vedere material. Asadar, bursa oferǎ o altǎ sursǎ de venituri si celor cu economii mici ;
. Guvernul poate strange fonduri pentru dezvoltarea unor proiecte: guvernul si chiar autoritǎtile locale pot decide sǎ imprumute fonduri necesare finantǎrii unor proiecte mari legate de infrastructurǎ, cum ar fi constructia de noi locuinte sau dezvoltarea retelei de drumuri, prin punerea in vanzare a unor obligatiuni. Aceste obligatiuni pot fi vandute la bursǎ, unde membri ai populatiei le pot cumpǎra. Prin aceastǎ sursǎ alternativǎ de finantare, guvernul sau autoritǎtile locale nu mai sunt nevoite sǎ mǎreascǎ taxele si impozitele pentru a strange fondurile necesare dezvoltǎrii respectivelor proiecte
. Barometru al economiei: la bursǎ, pretul actiunilor societǎtilor tranzactionate creste si scade in functie de fortele pietei, in general. Preturile titlurilor tranzactionate tind sǎ creascǎ sau sǎ rǎmanǎ stabile atunci cand societǎtile si economia in general aratǎ semne de stabilitate. In concluzie, evolutia cursurilor la bursǎ poate fi un indicator al trendului general de la nivelul economiei.
Consecintele cǎderilor pietelor bursiere si efectul negativ provocat de acestea asupra economiilor au dus la formarea unor pǎreri conform cǎrora bursele nu sunt altceva decat o modalitate de circulatie a banilor castigati in urma activitǎtilor economice desfǎsurate, fǎrǎ ca ele sǎ aducǎ o valoare economicǎ realǎ. Fostul presedinte american, Theodore Roosevelt a afirmat candva cǎ nu este nici o diferentǎ moralǎ intre a paria pe cai sau la cǎrti si a paria la bursǎ.
In pofida acestei conceptii, bursa s-a dovedit in toatǎ lumea, fǎrǎ indoialǎ, ca unul dintre elementele vitale cresterii economice pe termen lung. Mai multe studii empirice au demonstrat cǎ existǎ o corelatie intre nivelul de dezvoltare al pietei bursiere a unei tǎri si nivelul sǎu de crestere si dezvoltare economicǎ. Statele cu o piatǎ bursierǎ bine dezvoltatǎ tind sǎ aibǎ, in general, o mai mare crestere si dezvoltare economicǎ decat cele cu piete bursiere subdezvoltate.
