Conceptul de evaziune fiscala

CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALA

Evaziunea fiscala se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul carora cei interesati sustrag in total sau in parte materia lor impozabila obligatiunilor stabilite prin legile fiscale.

In afara de spiritul de frauda care creste din simplul joc al interesului oricare ar fi cota impozitului pus in cauza, exista si alte mobile care pot sa impinga contribuabilul pana atunci onest, la o anumita disimulare.

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a neprevederii si nepriceperii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot atit de vinovata ca si pe cei care ii provoaca prin aceasta la evaziune¹.

Apare logica corelatiie existenta intre aceste doua fapte-un impozit excesiv si evaziunea fiscala.

Este cunoscut ca inca din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au cautat sa reduca obligatiile fiscale recurgand la cele mai variate si ingenioase metode. Din cauza multitudinii acestora, notiunii de evaziune fiscala i se atribuie trei sensuri si o dubla apreciere in ceea ce priveste legalitatea.

Primul sens ce se atribuie evaziunii fiscale a fost acela in care frauda imbraca o conceptie extensiva, adica notiunea de evaziune fiscala este inclusa in cea de frauda. Acest sens a fost dominant in perioada cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale fiind promovat de doctrina franceza.

Cel mai cunoscut sens in care este perceputa evaziunea fiscala este "arta de a evita caderea in campul de atractie al legii fiscale". Potrivit acestei perceptii, evaziunea fiscala este, oarecum, asimilata fraudei.

Cel de-al treilea sens, dat de Maurice Douverger, constituie un termen generic si desemneaza totalitatea manifestarilor de fuga din fata impozitelor. Aceasta este o definire in sens larg a evaziunii fiscale care ajunge sa inglobeze si fraude.

In alta ordine de idei conceptul de evaziune fiscala a urmarit o dubla apreciere in ceea ce priveste legalitatea. Astfel apare conceptul ca evaziunea fiscala poate fi: ilicita, avand uneori si un caracter fraudulos, si evaziunea fiscala legala sau mai bine zis tolerata.

Proliferarea faptelor ilegale, indeosebi a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinta a unor imperfectiuni ale legislatiei sau a lipsei unor reglementari. In perioada de tranzitie la o economie de piata, lacunele legislative sunt si mai evidente. Dimensiunile carentelor legislative sunt evidentiate sub forma inmultirii cazurilor de contrabanda, incorectitudine financiara, etc.

In prezent, in Romania conceptul de evaziune fiscala este conturat prin prisma reglementarilor Legii nr. 87/1994 care a intrat in vigoare de la 24 noiembrie 1994. Astfel, prin art. 1 al Legii nr. 87/1994, evaziunea fiscala a fost definita ca o sustragere prin orice mijloace, in itregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si a fondurilor speciale extrabugetare, de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine, denumite in continuare contribuabili. In capitolul I din lege s-au instituit obligatii precise fata de contribuabili, incalcarea acestora implicand fie raspunderea de natura penala, fie contraventionala.