Conceptul de trezorerie a intreprinderii si structura trezoreriei

CONCEPTUL DE TREZORERIE A INTREPRINDERII SI STRUCTURA  TREZORERIEI

O intreprindere plasata in campul operational al pietei, nu poate raspunde favorabil fenomenelor de incertitudine si de risc fara o gestiune a trezoreriei sale ca subansamblu al gestiunii financiare.  Avand in vedere ca atat trezoreria pozitiva, cat si cea negativa antreneaza costuri de gestiune (de oportunitate, prin nefructificarea excedentului de trezorerie si costuri de finantare prin credite noi a deficitului de trezorerie), functia de trezorerie este una dintre cele mai responsabile pentru soarta intreprinderii. Cel mai adesea aceasta functie este una dintre cele mai responsabile pentru soarta intreprinderii. Ea este indeplinita de directorul financiar, de seful serviciului de contabilitate. Indiferent care este acea persoana, ea trebuie sa aiba intregul concurs al conducerii intreprinderii pentru a dezvolta activ si operativ o gestiune eficienta a trezoreriei, ca premisa pentru prosperitatea intreprinderii.

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii actiunilor detinute la entitatile afiliate, altor investitii pe termen scurt, disponibilitatilor in conturi la banci sau casierie, creditelor bancare pe termen scurt si altor valori de trezorerie.

Intr-o acceptie globala, trezoreria reprezinta diferenta dintre activele si datoriile a caror lichiditate si exigibilitate sunt imediate.

Incepand cu anul 1999 sistemul contabil romanesc a trecut la o noua etapa de dezvoltare, bazata pe un program reglementat prin OMFP 403/1999, modificat si completat prin OMFP 94/2001, modificat ulterior prin OMFP 306/2002, completata cu Ord.1827/22.12.2003 si cu trimitere la unele "Reglementari fiscale" cu aplicare de la 01 ianuarie 2004. Prin aceste reglementari s-a urmarit asigurarea posibilitatilor de reflectare in contabilitate a operatiunilor economico-financiare specifice economiei de piata. Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii, adaptarea la specificul unor ramuri si sectoare de activitate a planului de conturi general si al normelor de utilizare a acestuia se face cu avizul Ministerului de Finante, iar dezvoltarea in analitic a conturilor sintetice de gradul I (care nu sunt dezvoltate in planul de conturi general) si a celor de gradul II (cu 4 cifre), intra in competenta fiecarei unitati patrimoniale, in functie de specificul activitatii pe care o desfasoara.

Prevederile Planului de conturi general precum si ale normelor de utilizare a acestuia nu constituie temei legal pentru efectuarea unei operatiuni economico-financiare ci servesc numai la inregistrarea in contabilitatea a acestora. Operatiunile economico-financiare supuse inregistrarii in contabilitate se vor efectua in stricta concordanta cu prevederile actelor normative si a Codului de procedura fiscala din 2004.