Continutul si obiectivele diagnosticului financiar al intreprinderii

Continutul si obiectivele diagnosticului financiar al intreprinderii

Unul din scopurile oricarei intreprinderi este acela de a mentine un echilibru financiar, echilibru ce nu poate fi realizat pe termen lung decat in conditiile in care firma realizeaza performante satisfacatoare. Astfel diagnosticul financiar este foarte important pentru promovarea unei politici judicioase privind cresterea activitatii si obtinerea unor rezultate economice si financiare corespunzatoare. Ca rezultat al unui proces de evaluare a potentialului financiar al unei societatii, el exprima starea sa de sanatate economico-financiara. Avand obiective variate, diagnosticul financiar a fost, este si va fi utilizat de agenti diferiti printre care are la baza indicatorii care permit evaluarea capacitatii de plata a debitorilor lor, capacitatea lor de a rambursa datoriile si de a plati dobanzile. Se urmareste, in principal, stabilirea diagnosticului financiar pe baza indicatorilor care marcheaza riscul de faliment, de lichiditate, insolvabilitate, precum si de capacitatea de rambursare si echilibrul intre nevoi si resurse la nivelul debitorilor.

Simptomele riscului de faliment incep cu incapacitatea de plata temporara, prelungita si pana la incetarea platilor. Riscul de faliment poate fi analizat static, pe baza datelor din bilantul patrimonial sau functional, precum si dinamic, luand in considerare fluxurile financiare pozitive si negative previzionate. Cand creditorii considera ca riscul este ridicat, intreprinderile debitoare se confrunta cu dificultati de finantare, intrucat acum creditorii impun restrictii la creditare, solicita rate mai inalte de dobanzi, garantii mai mari - ca mijloc de protectie.[1]

Metodele diagnosticului financiar

Intre caracteristicile diagnosticului financiar ce imbratiseaza diverse aspecte ale vietii intreprinderii, se regaseste pluridimensionalitatea. Metodele diagnosticului financiar se bazeaza pe modul de folosire a unor indicatori (lichiditate, indatorare, rentabilitate) care exprima starea financiara a intreprinderii, in vederea luarii deciziilor privind comportamentul viitor si modul de actiune.

Principalele doua metode care se folosesc pentru prelucrarea indicatorilor, elaborarea concluziilor si luarea deciziilor sunt: metoda comparatiei si metoda analogiilor cu situatii strategice-tip.

Metoda comparatiei se poate realiza sub urmatoarele forme:

Comparatia realizari/previziuni - are gradul cel mai mare de utilitate pentru controlul activitatii economico-financiare. Astfel, atunci cand comparatiile se efectueaza sistematic si sunt

Rata marjei nete = Rezultatul net al exercitiului / Cifra de afaceri

Rmn = 9591,9/361372,9=0.0265

Rmn = - 60030,4/283647,7= - 0.2116

Rmn = 67241/ 385892=0.1742

Rata marjei nete evidentiaza diminuarea dar si marirea, in perioada analizata, a rezultatului net cu 0.2381 RON, respectiv cu 0.3858 RON la 100 RON cifra de afaceri. Rezultatul net este determinat dupa luarea in calcul a ansamblului veniturilor si cheltuielilor si dupa deducerea impozitului pe profit. In 2005 el a exprimat o pierdere de 60 030,4 RON, posibilitatea reproducerii capitalului avansat in activitatea firmei este redusa, existand chiar posibilitatea erodarii capitalului propriu. Revenirea la o dimensiune pozitiva a rezultatului net din 2006 se datoreaza sporirii veniturilor din exploatare cu 21% fata de cele din anul precedent.

• Aceasta rata prezinta facilitati de calcul, deoarece nu presupune o pregatire prealabila a datelor, fiind recomandata in analizele financiare vizand perioade scurte dar si intreprinderi mici. Aceasta recomandare este justificata de faptul ca rezultatul net nu exprima in exclusivitate un rezultat al activitatii de exploatare ci el poate fi generat de rezultatul unor operatii de dezinvestire (operatii exceptionale) sau al unor plasamente financiare (operatii financiareapacitatea pietei: aprecierea dimensiunii investitiilor (supra/subinvestitie)
• Pozitionarea ratei rentabilitatii realizate fata de media sectorului si alte intreprinderi din acelasi sector
• Dinamica proprie si comparativa cu sectorul si principalii competitori.

In economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate economica mai mare de 25% ceea ce inseamna ca in maximum 4 ani intreprinderea isi poate reinnoi capitalurile angajate, prin excedentul sau brut de exploatare. In conditiile economice romanesti care inregistreaza durate medii de rotatie a activelor economice mult mai mari de 4 ani, pragul minim al rentabilitatii economice va fi mult mai mic decat cel din economiile occidentale.

Rata rentabilitatii economice constituie un indicator important in aprecierea performantelor intreprinderii, in evaluarea modului de valorificare a capitalului investit, constituind sursa de remunerare a resurselor astfel plasate, fiind necesara pozitionarea cel putin la nivelul costului capitalului investit si deci trebuie sa fie obligatoriu mai mare ca rata dobanzii.

Rata activelor imobilizate nu respecta conditia de optimalitate in exercitiul curent, fiind de 44,65%. Ponderea activelor imobilizate a scazut in anul 2006 fata de anul precedent cu 21,49% datorita scaderii activelor imobilizate in cadrul activelor totale. In acelasi timp, ponderea activelor imobilizate este mai mica cu 19% fata valoarea activelor circulante. Acesta inseamna ca exista un grad mic de flexibilitate la eventualele modificari impuse de mediul extern, data fiind transformarea mai usoara a acestei categorii de active in lichiditati.

Rata imobilizarilor corporale s-a diminuat in 2006 ceea ce reflecta reducerea capitalului investit de intreprindere in active imobilizate de la 66,14% la 44,65%. Firma studiata apeleaza mai putin la reinnoirile cu aparatura tehnica. In paralel se observa cresterea ponderii activelor circulante in activul total de la 3,31% la 54,67%, ceea ce explica sporirea flexibilitatii intreprinderii la cerintele mediului extern.

Valorile ratei activelor circulante indica faptul ca intreprinderea analizata are profil industrial. In 2006 rata se situeaza peste nivelul considerat a fi normal de 40% datorita ponderii activelor circulante din anul curent reprezentand dublul ponderii din anul 2005. Aceasta crestere progresiva a ponderii activelor circulante in totalul activului caracterizeaza intreprinderile elastice la solicitarile pietei.

Valorile nesemnificative ale ratei imobilizarilor financiare explica slaba angajare a intreprinderii in operatiunile de capital.