Criterii si baze de evaluare in contabilitate

Criterii si baze de evaluare in contabilitate

1. Criteriile evaluarii in contabilitate

Evaluarea in contabilitate consta in cuantificarea si exprimarea in unitati monetare a marimii elementelor (active, datorii, capitaluri, venituri, cheltuieli) si a operatiunilor economice si financiare cu modificarile pe care le presupun [1].

In teoria si practica de contabilitate s-au conturat mai multe criterii cu privire la evaluare:

o    valoarea de utilitate;

o    valoarea de piata;

o    timpul.

Valoarea de utilitate (franceza - valeur d'utilit ) sau valoarea reala (corecta, justa, engleza - fair value) poate fi definita ca fiind valoarea pe care un cumparator potential accepta sa o plateasca pentru cumpararea unui bun, in starea in care se afla. In cazul datoriilor valoarea de utilitate este reprezentata de sumele de bani acceptate a fi platite in schimbul obligatiei create sau sumele asteptate a fi platite pentru achitarea obligatiilor.

De asemenea, valoarea de utilitate poate fi privita si prin prisma "pierderii" sau "sacrificiului" pe care l-ar suporta entitatea daca ar fi lipsita de bunul respectiv. Prin referinta la valoarea reala, valoarea de utilitate este valoarea recunoscuta de parti in cadrul tranzactiilor directe.

In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale de Contabilitate, valoarea justa este valoarea la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv[2].

Valoarea de piata este valoarea (pretul) ce se poate obtine din vanzarea - cumpararea bunurilor. Conform Standardelor Internationale de Contabilitate valoarea de piata este folosita pentru evaluarea tranzactiilor directe si reprezinta pretul care poate fi obtinut / platit pe o piata activa. O piata activa este caracterizata prin[3]:

activele de pe piata sunt relativ omogene;

exista cantitati suficiente de astfel de active tranzactionate, in asa fel incat oricand pot fi gasiti potentiali cumparatori si vanzatori;

preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de public.

In afara categoriilor prezentate mai sus Standardele Internationale de Contabilitate mai utilizeaza si alte valori cum sunt:

. valoarea actualizata reprezinta suma estimata a fluxurilor viitoare nete de numerar rezultata din desfasurarea normala a activitatii;

. valoarea actualizata a unei datorii este data de suma estimata a fluxurilor viitoare de plati necesara pentru stingerea acestei datorii;

. valoarea de inregistrare sau contabila reprezinta valoarea cu care un activ este inscris in situatiile financiare dupa ce din valoarea contabila de intrare se scad amortizarile si pierderile cumulate din depreciere;

. valoarea realizabila sau de decontare a unei datorii reprezinta valoarea neactualizata a fluxurilor viitoare de numerar necesara stingerii acestei datorii;

valoarea realizabila este valoarea in numerar sau a echivalentelor de numerar care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor;

valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vanzare estimat ce s-ar putea obtine prin vanzarea unui activ, mai putin costurile legate de vanzarea acestuia;

. valoarea recuperabila este suma pe care o entitate asteapta sa o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduala in momentul instrainarii;

valoarea reziduala este valoarea pe care o entitate se asteapta sa o obtina din valorificarea unui activ la sfarsitul duratei de viata utila, mai putin costurile legate de valorificarea acestuia;

valoarea reevaluata a unui activ reprezinta valoarea reala a unui activ la data reevaluarii, mai putin amortizarea ulterioara cumulata;

Timpul vizeaza momentul plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau viitor. Evaluarea operatiunilor economico-financiare se face la timpul prezent, bazandu-se la intrare pe costul istoric, iar la iesire pe pretul de vanzare. Obiectul evaluarii il reprezinta activele si pasivele, cheltuielile si veniturile.

2. Baze de evaluare in contabilitate

Determinarea bazei de masurare, utilizata pentru inregistrarea activelor in evidentele contabile, a reprezentat si reprezinta inca una din problemele cele mai dificile ale contabilitatii. In practica si teoria contabila sunt intalnite mai multe baze de masurare:

a) costul istoric;

b) costul curent;

c) valoarea realizabila;

d) valoarea actualizata;

e) valoarea justa.

a ) Costul istoric este costul de origine evaluat, masurat si evidentiat la intrarea activelor si inregistrarea datoriilor[4].

In cazul activelor, costul istoric reprezinta suma de bani platita sau care urmeaza a se plati in momentul cumpararii sau productiei unui bun economic.

In cazul datoriilor, costul istoric reprezinta valoarea echivalentelor  obtinute in schimbul obligatiei, sau altfel spus valoarea numerarului sau a echivalentelor de numerar ce urmeaza a se plati pentru a stinge obligatiile rezultate in cursul normal al afacerilor.

Producatorii si utilizatorii de informatie contabila au apreciat ca in masurarea si prezentarea situatiilor financiare cel mai util este costul istoric.

Avantaje si dezavantaje ale costului istoric

b) Costul curent sau de inlocuire exprima consumurile de resurse financiare pe care ar trebui sa le facem astazi pentru a cumpara sau a obtine un bun identic sau echivalent. Cu alte cuvinte costul de inlocuire se bazeaza pe costul care va trebui acceptat de entitate pentru a obtine un bun similar celui care face obiectul evaluarii.

Costul de inlocuire pentru un activ deriva din costul de achizitie al unui activ similar (nou sau folosit), al unei capacitati de productie echivalente. In cazul datoriilor costul curent desemneaza valoarea resurselor financiare alocate in prezent pentru a se achita o datorie provenita din trecut.

c) Valoarea realizabila sau valoarea actuala de iesire reprezinta valoarea pe care o entitate ar trebui sa o primeasca in cazul in care ar vinde bunul ce face obiectul evaluarii.

Pentru active valoarea realizabila este data de valoarea numerarului sau al echivalentelor de numerar care s-ar incasa din vanzarea  normala a bunului evaluat.

Pentru datorii valoarea realizabila este data de valoarea neactualizata a numerarului sau echivelentelor de numerar necesare pentru achitarea obligatiei potrivit cursului normal al afacerii.

Pentru stabilirea valorii nete de realizare se determina prin diferenta dintre incasarile viitoare din vanzarea unui bun si cheltuielile de vanzare presupuse. Prin urmare, valoarea neta de realizat este dificil de apreciat atata timp cat nu s-a procedat la vanzarea bunului.

d) Valoarea actualizata sau valoarea capitalizata are in vederea valoarea corespunzatoare incasarilor nete viitoare, pe care bunul, prin utilizarea lui le-ar aduce in perioadele urmatoare. Conform Cadrului general IASC:

activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a intrarilor viitoare de numerar ce urmeaza a fi generate in derularea normala a activitatii entitatii;

datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor iesiri de numerar care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile.

e) Valoarea justa este valoarea la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cazul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. In acelasi timp valoarea justa corespunde si valorii de piata care desemneaza pretul pe care ar putea sa-l obtina vanzatorul (sau pe care ar accepta sa-l plateasca cumparatorul) pentru un bun pe o piata activa.