Definitia si obiectul dreptului comercial

Definitia si obiectul dreptului comercial

1.1. Preliminarii

Activitatea comerciala presupune activitatea consacrata comertului. Comertul este o indeletnicire care, prin specificul ei de practica indelungata si repetata, a dobandit caracteristicile unei profesiuni.

Din punct de vedere etimologic, termenul "comert" este o juxtapunere a cuvintelor "cum" = cu si "merx" = marfa, deci commercium (operatiuni legate de marfa sau activitate asupra marfii).

Subiectul care exercita activitatea de comert este, de regula, comerciantul (merx ‑mercator).

Specific notiunii de comert este actiunea omului asupra marfii, nu pentru consumuri, ci in vederea consumului, nu pentru satisfacerea unei trebuinte proprii, ci pentru implinirea  nevoilor altora. Functia principala a comertului este aceea de a procura consumatorului bunurile de care are nevoie.

Comertul se situeaza la mijlocul ciclului economic intre productie si consumatie, initiaza si faciliteaza circulatia bunurilor, adica deplasarea lor cu scopul de a le pune la indemana consumatorului, la momentul si locul potrivit.

In acest context apare si notiunea de schimb.

Notiunea de circulatie a marfurilor in vederea schimbului exprima, pe de o parte, deplasarea efectiva a bunurilor, iar pe de alta parte, fapte, acte si operatiuni accesorii care pot dobandi o existenta autonoma.

Astfel, si in situatia faptelor, actelor si operatiunilor accesorii suntem in prezenta unei circulatii a valorilor si a drepturilor incorporale (este cazul, de exemplu, a titlurilor de credit) fara deplasarea materiala a bunurilor. In acest cadru se situeaza circulatia instrumentului de schimb ‑ moneda ‑ ca forma subsidiara a circulatiei marfurilor, punand in valoare importanta creditului.

Procesul economic de productie, circulatie (intermediere, schimb) si consumatie se desfasoara intr‑un anumit cadru legal, prin intermediul operatiunilor juridice de vanzare, mandat, comision, depozit, asigurare, transport, gaj, imprumut etc.

Normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce se formeaza in cadrul activitatii de comert apartin, in principiu, dreptului comercial.

1.2. Definitia dreptului comercial

Dreptul comercial este acea ramura a dreptului privat care cuprinde ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale din sfera activitatii de comert, relatii care se nasc de regula intre persoane care au calitatea de comerciant si care se afla pe pozitie de egalitate juridica

Intr‑o exprimare sintetica, dreptul comercial este acea ramura a dreptului privat care reglementeaza materia comerciala.

Intelegerea acestei definitii necesita cateva precizari:

Expresia "materie comerciala" cuprinde persoanele si afacerile care fac sa circule marfurile, care fac sa se intoarca pretul de la consumator la producator, pentru ca "atat Codul comercial cat si legile speciale comerciale au drept obiect inlesnirea si organizarea acestui trafic" . Aceasta este explicatia doctrinei traditionale;

Termenii de "persoane" si "afaceri"  se refera la comercianti si la actele de comert;

Comerciantii sunt persoanele care realizeaza acte obiective de comert in nume propriu, cu titlu de profesie;

Afacerea, in sens larg priveste "viata unei intreprinderi" de la infiintare pana la incetarea existentei sale, iar in sens restrans presupune o operatiune sau un act de comert;

Actul obiectiv de comert este, in esenta, orice act de intermediere purtand asupra unei operatiuni de schimb si care, de regula, se exercita de un comerciant cu titlu de profesie, operatiuni carora li se poate adauga activitatea de productie a marfii pentru a fi destinata consumului.

1.3. Obiectul dreptului comercial

Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare, in principal, relatiile sociale patrimoniale, care prezinta caracter comercial si, in secundar, relatiile personal‑nepatrimoniale.

In legatura cu relatiile personal‑nepatrimoniale care privesc unele atribute de identificare ale comerciantilor persoane fizice sau persoane juridice (societati comerciale) ‑ numele comercial, firma, sediul, emblema etc. ‑ in dreptul comercial acestea dobandesc natura patrimoniala. In consecinta, incalcarea lor este aparata printr‑o actiune patrimoniala, fie in concurenta neloiala, fie in contrafacere, fie in  daune.

Cu toate acestea, in dreptul comercial exista si relatii personal‑nepatrimoniale reglementate de normele juridice de drept comercial, cum ar fi, dreptul de a alege si de a fi ales in organe de conducere ale societatii.