( cum sa faca ceea ce trebuie sa faca ? acest raspuns vine din interior.
3. Activitatea se desfasoara intr-un pronuntat caracter de incertitudine sI riscuri. Aceasta stare de lucruri deriva din faptul ca firmele nu-si mai pot programa activitatea in conditiile de certitudine pentru ca activitatea e influentata de o multime de factori greu de stapanit. ¥n acest context rezulta 2 concluzii:
( planificarea in cadrul firmei e in toate cazurile un compromis intre necesitatile sI posibilitatile de cunoastere;
( aceasta lipsa de certitudine din programe, din planuri permanent suplinita de cercetari, de studii.
4. Largirea, amplificarea factorilor generatori de stocuri, deci stocurile pe toate palierele activitatii, stocuri care presupun imobilizari de fonduri costuri mari cu dobanzi sI alte consecinte si ca trebuie sa fie o preocupare permanenta a managementului pentru contracararea factorilor generatori de stocuri.
5. Asistam la un nou comportament al oamenilor - performantele managerilor se masoara prin gradul de punere in valoare a performantelor omului.
6. Marginalitatea cercetarii stintifice - managementul trebuie sa gaseasca resurse financiare pentru promovarea cercetarii.
7. Timpul inseamna profit sau pierdere. De asemenea, timpul nu e al producatorului, este al clientului sI al bancilor.
8. Asistam la a treia dimensiune a dezvoltarii sociale:
( dezvoltarea informationala, care presupune o modificare rationala a comportamentului. Cunoasterea inseamna constientizare, civilizatie sI perspective sI managementul trebuie sa aiba in prim-plan procesul de adaptare a resurselor umane la acest proces calificativ esential.
9. ¥nca in cadrul firmelor avem un management neadaptat in intregime la cerintele pietei.
10. Restructurarea, atat globala cat sI secventiala a intregii activitatii economice. Restructurarea este trecerea de la organizarea piramidala la organizarea orizontala, la construirea de structuri plate, autonome, stimulative.
11. Globalizarea activitatii economice - economia mondiala are tendinte sa devina un stat, un sistem in care elementele sistemului se conditioneaza tot mai puternic de la o zi la alta.
Cerinte la care trebuie sa raspunda:
1. Atat firma cat sI oamenii se pot legitima sI aprecia, salariza sI stimula numai in raport cu valoarea adaugata.
2. Sa situeze ca obiective prioritare ale firmei intre alti indicatori de performanta urmaorii: productivitatea muncii, investitiilor, gradul de absortie al pietei, inovarea, valoarea adaugata, susccesul in concurenta sI gradul de eliminare a punctelor slabe ale firmei.
3. Utilizarea unor parghi sI mijloace adecvate de stimularea personalului.
Factorii care stimuleaza oamenii:
1. Atribuirea de responsabilitate ( acestei parghi I se acorda 24% din economia generala a mijloacelor de stimulare );
2. Delegarea de autoritate 16%;
3. Salariul 15%;
4. Stimularea salariatului de a-si forma o cariera 14,7%;
5. Ambitia 8,8%;
6. Crearea posibilitatii ca salariatul sa-si formeze un renume 6,7%;
7. Gradul de siguranta pe care il garanteaza firma;
8. Politica de cadru a firmei 3,6%;
9. Premierea 2%;
10. Asajarea orarului de lucru cu interesele salariatilor;
11. Utilizarea rationala a factorilor geografiei.
Conceptul de management financiar
Managementul firmei vizeaza toate componentele de care dispune o firma avand ca solutie optimizarea utilizarii lor. Pentru a realiza aceste sarcini managementul firmei are mai multe functii atribuite ale actului de conducere.
Functiile sau atributele actelor de conducere
- functia de prevedere;
- functia de organizare;
- functia de coordonare;
- functia de antrenare sau control;
- functia de evaluare sI control.
Aceste functii se interconditioneaza.
Prevederea inseamna strapungerea viitorului, cunoasterea viitorului. Este esential sI este cheia succesului firmei. O firma care prevede, cunoste, se pregateste, este ami solida mai putin amenintata de riscuri. De accea stiinta a realizat o multitudine de mijloace si metode. Sunt multe sI stiinta le-a grupat din punct de vedere al orizontuluide timp pentru care s-au creat - previziune pe termen scurt, mediu si lung. Din punct de vedere al instrumentelor de previiune, cele pe termen lung sunt grupate sub genericul prognoze, cele pe termen mediu sunt denumite planuri iar cele pe termen scurt, programe. Previziunea este saltul din situatia actuala.Pentru a se putea realiza acest salt firma trebuie sa se debaraseze sau sa elimine factorii franatori sI sai amplifice pe cei pozitivi. Trebuie sa asimileze noi procedurisau actiunini altele decat cele de pana acum.
Organizarea inseamna asezarea elementelor structurale sI functionale ale unei firme in cadrul dorit. Avem doua segmente de organizare:
1. organizarea structurala este impartirea firmei pe structurile organizatorice ( fabrici, uzine, sectii, servicii, compartimente, locuri de munca ).
Stiinta a creat mai multe modalitati de organizare: organizare de tip ierarhic, de tip functional, mixta, de tip stat major.
( la organizarea de tip ierarhic - adunarea generala , consiliul administrativ, directori, servicii in forma piramidala. Dezavantaj: alungeste procesul de decizie. Avantaj: asigura ordine desavarsita.
( la organizarea de tip functional - adunare generala, consiliu de administratie, direcoti pe fiecare specialitate in parte sI servicii pe fiecare specialitate. Dezavantaj: complica responsabilitatile. Avantaj: introduc in sistemul de organizare performantele profesionale.
- la organizarea de stat major - este un loc de unde se decide. Aprobarea comenzilor o da numai cineva care are rolul de stat major.
2. Organizarea funtionala este impartirea firmei pe functii.
Coordonarea este unirea eforturilor pe directiile necesare. Pentru coordonare sunt necesare in primul rand obiective clare, apoi trebuie cuantificate cu claritate resursele sI toate trebuie incorporate in programe. ¥n legatura cu coordonarea, specialisti spun ca numai prin cuplarea rationala a eforturilor se poate realiza o crestere a productie cu peste 20%. Coordonarea presupune comunicare. Comunicarea inseamna informatie iar informatia inseamna forta.
Antrenarea ( comanda ) inseamna sistemul decizional al firmei. O decizie din punct de vedere al managementului - intelegem alagerea unei variante de urmat dintr-o multitudine de alternative posibile. Este o relatie direct proportionala intre calitatea deciziei sI valoarea profitului. Fiecare decizie inainte de a se aplica trebuie tradusa in eforturi sI efecte. S-a dezvoltat o intrega literatura privind elaborarea, fundamentarea sI urmarirea deciziilor.
Deciziile au fost clasificate dupa criteriile urmatoare: decizii in conditiile de risc, de certitudine, de previziune sI de corectie.
Sa nu se ia niciodata o decizie care sa nu fie insotita de un sistem de control.
