Metode de determinare a evaziunii fiscale

Metode de determinare a evaziunii fiscale

Aria destul de larga in care se manifesta evaziunea fiscala pune in fata organelor de control financiar si fiscal sarcini deosebite. Determinarea exacta a valorii sumelor care se vehiculeaza prin economia subterana este practic imposibila. Insa, asa cum am subliniat anterior, una dintre metodele statistice practicate este aceea de a examina activitatea institutiilor cu atributii de control privind faptele de evaziune fiscala instrumentate si prejudiciul acestora, la numar de agenti verificati, si extrapolarea acestor date la nivel national. Astfel⁵, in anul 2005, Garda Financiara si-a desfasurat activitatea cu un numar de 902 de comisari, intreprinzand, in aceasta perioada, un numar de 146.643 de actiuni de control.

Ca urmare a acestor actiuni, au fost constatate 125.865 de fapte care constituie abateri de la reglementarile financiar - fiscale pentru care au fost aplicate sanctiuni contraventionale in valoare totala de 16395 mii lei (RON).

Tabelul 4. Valoarea amenzilor, confiscarilor si sesizarilor penale aplicate si intocmite de Garda Financiara

- mii lei -

Explicatii 01.01 - 31.12004 01.01 - 31.12005 %

I. SUME TOTALE

-stabilite 27100 286.497 105

-incasate 98.300 13098 134

din care: Amenzi

-stabilite 108.200 16395 150

-incasate 89.600 121.691 136

Confiscari 

-stabilite 163.900 117.097 71

-incasate     8.700 9.039 104

Altele

-stabilite     7.005 1.368

-incasate

II. SESIZARI PENALE

- numar   1.720 009 117

- valoare prejudicii   361.600 697.104 193

Raport de activitate Garda Financiara - Comisariatul General, Bucuresti 2006 (www.gardafinanciara.ro).

De asemenea, in conformitate cu prevederile legale, au fost confiscate bunuri si numerar fara provenienta legala sau care au rezultat din savarsirea unor fapte ilicite, in valoare de 117.097 mii de lei.

PONDEREA AMENZILOR APLICATE PE PRINCIPALELE DOMENII DE ACTIVITATE

dom. Carburantilor dom. Alcool si bauturi dom. Prod. Din tutun

dom. Masa lemnoasa dom. Deseurilor

dom. Morarit dom. Transporturi

dom. Case de marcat

In 959 de cazuri s-a dispus suspendarea temporara a activitatii unor agenti economici pentru incalcarea prevederilor O.G. 28/1999 privind obligativitatea dotarii si utilizarii aparatelor de marcat electronice fiscale, a 284 de agenti economici pentru incalcarea procedurilor privitoare la fabricarea si comercializarea produselor accizate si a 24 de cazinouri si sali de jocuri de noroc.

Pentru continuarea cercetarilor, avand in vedere natura infractionala a faptelor constatate, in 2009 de cazuri, pentru un prejudiciu de 697.104 mii de lei, au fost sesizate organele de cercetare penala.

CAZINOURI SI SALI DE JOC

NEDOTAREA CU APARATE DE MARCAT FISCALE

ELECTRONICE

ALCOOL SI BAUTURI ALCOOLICE

Fig. 13 Ponderea suspendarilor de activitate in domeniile care prevad aceasta masura

Un numar mare de actiuni, respectiv 1727, s-au finalizat, de asemenea si cu sesizarea organelor fiscale carora, in temeiul art. 7 din ordonanta⁶ privind organizarea si functionarea Garzii Financiare, li s-a solicitat efectuarea unor inspectii fiscale, avand in vedere natura constatarilor executate de Garda Financiara.

STRUCTURA SESIZARILOR PENALE PE PRINCIPALELE SOMENII DE ACTIVITATE

PRODUSE PETROLIERE

ALCOOL SI BAUTURI ALCOOLICE TIGARETE SI PRODUSE DIN TUTUN

MASA LEMNOASA DESEURI RECICLABILE MORARIT SI PANIFICATIE

SERVICII SI TRANSPORTURI

Ordonanta de urgenta nr.91 din 2 octombrie 2003 privind organizarea Garzii Financiare, publicata in Monitorul Oficial nr. 712/13 octombrie 2003, Partea I.

In aceeasi perioada, Garda Financiara a solutionat 571 de lucrari la solicitarea parchetului, 1723 la solicitarea organelor de politie, a intocmit 120 de informari catre Oficiul National Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor (O.N.P.C.S.B.) si a solutionat 203 de solicitari din partea acestei institutii. Totodata, colaborarea cu Departamentul de Lupta Antifrauda din cadrul Cancelariei Primului Ministru a condus la identificarea unor situatii in care fondurilor europene li s-a dat o alta destinatie decat cea prevazuta in proiectele pentru care au fost acordate finantarile.

Rezultatele prezentate sunt superioare celor inregistrate in anul anterior si evidentiaza preocuparea spre reorientarea activitatii Garzii Financiare catre descoperirea si combaterea faptelor de frauda fiscala.

Astfel, numarul sesizarilor penale intocmite in anul 2005 depaseste cu 17% pe cel din anul anterior, iar sumele aferente prejudiciilor constatate sunt cu peste 93 % superioare celor din perioada precedenta. Rezultate bune au fost inregistrate si in ceea ce priveste volumul amenzilor incasate operativ, raportat la cele aplicate.

Analizand in structura, pe domenii de activitate, pot fi evidentiate rezultatele obtinute in combaterea fraudei cu produse accizate, deopotriva alcool, tutun si uleiuri minerale, precum si cele cu fier vechi, material lemnos, cereale etc.

A fost abordata, de asemenea, problematica jocurilor de noroc, au fost stopate o serie de actiuni intreprinse de comercianti pentru sustragerea de la plata catre bugetul statului a unor sume datorate si s-a actionat permanent in centrele comerciale pentru combaterea evaziunii si a practicilor comerciale ilicite.

Remarcam ca urmarirea evolutiei fenomenului evaziunii fiscale pe baza unor indicatori cum sunt: numarul cazurilor de evaziune fiscala, rata cazurilor de evaziune fiscala in totalul verificarilor, ponderea evaziunii fiscale identificate in P.I.B. si in totalul veniturilor bugetului general consolidat, permite desprinderea unor concluzii privind stabilirea masurilor pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

CARBURANTI

ALCOOL SI BAUTURI ALCOOLICE

PRODUSE DIN TUTUN

MASA LEMNOASA

DESEURI

MORARIT SI PANIFICATIE

Fig. 15 Ponderea prejudiciilor estimate pe principalele domenii de activitate

Natura ascunsa si eterogenitatea formelor de manifestare a economiei subterane determina un accentuat caracter de fragilitate al metodelor de masurare a dimensiunilor acesteia. In mod curent, marimea economiei subterane se exprima ca procent din totalul activitatilor economice, fiind din acest punct de vedere asimilata oricarei ramuri economice. Instrumentele folosite se bazeaza pe metode aproximative sau pe anchete care sunt metode mai precise.

1 Metode aproximative

Incantatia politica consta in avansarea de cifre speculative pentru obtinerea unui impact asupra opiniei publice. Obiectivul este mai putin de a da o informatie reala utilizabila, cat de a determina o reactie in favoarea unor masuri urmarite de cel care lanseaza aceste cifre. Incantatia politica este o metoda pifometrica ('dupa miros') cu utilizare frecventa in finantele publice. Aceasta este folosita pentru aprecierea economiei subterane, adica productia si veniturile nedeclarate. Se lanseaza cifre pur speculative pentru a convinge cetatenii, oamenii politici ca fenomenul exista in stare acuta. La noi in tara au fost putine cazuri cand au fost avansate cifre referitoare la evaziunea fiscala. Rapoartele anuale ale Ministerului Finantelor Publice aratau ca mai mult de jumatate din agentii economici controlati au fost depistati ca evazionisti.

In unele cazuri evaluarea unor cifre simbolice si magice ale evaziunii fiscale urmareste sa pregateasca opinia publica in legatura cu severitatea verificarilor care se impun si care urmeaza a se efectua.

Estimarea metodologica se face prin instrumente economice si sociologice. Instrumentele economice sunt utilizate pentru a masura frauda fiscala, cat si fenomenul economiei subterane. Economia subterana cuprinde productia legala nedeclarata, bunuri si servicii ilegale, veniturile in natura disimulate. La randul ei, productia nedeclarata, componenta principala a economiei subterane, corespunde la ceea ce se mai numeste 'economia la negru' (frauda si evaziunea fiscala, munca la 'negru'). Desi ea este ascunsa fiscului, nu inseamna ca in mod necesar ea scapa in totalitate contabilitatii nationale, deoarece contabilitatile nationale practica corectii pentru a tine cont de declaratiile subevaluate.

Estimarea economiei subterane se face plecand de la diverse metode care se bazeaza pe aceeasi idee. Se estimeaza ca economia subterana lasa urme care apar pe piata muncii in agregatele monetare sau sub forma dezacordului intre venituri si cheltuieli.

Indiciile economiei subterane pe piata muncii pot fi cercetate prin sondaj (metoda ofera posibilitatea de a obtine informatii referitoare la intreaga

colectivitate prin observarea-cercetarea numai a unei parti a acesteia). De exemplu, unui esantion reprezentativ al populatiei i se pune intrebarea daca au participat la economia clandestina in calitate de cumparator sau vanzator de bunuri si servicii nedeclarate. Esantionul este intrebat si in legatura cu numarul de ore lucrate la negru, salariul orar etc., putandu-se evalua marimea economiei subterane.

Aceasta metoda utilizeaza agregatele contabilitatii nationale, cum ar fi venitul national. Ea se foloseste, de asemenea, pentru estimarea fraudei fiscale. Masurarea evaziunii si fraudei fiscale porneste de la contabilitatea nationala. Aceasta masoara, in primul rand, diferenta dintre veniturile cunoscute din punct de vedere fiscal si veniturile reale din punct de vedere economic. Conturile nationale dau in fiecare an o descriere exhaustiva a veniturilor percepute din impozite si taxe, ele putand fi comparate cu statisticile directiei de impozite si taxe. Ecartul care apare prin comparare poate fi interpretat, sub rezerva precautiilor, ca masurand evaziunea si frauda fiscala.

Comparatia dintre statisticile fiscale si datele contabilitatii nationale nu permite totusi sa se faca o departajare intre frauda si evaziune, fiind necesare studii foarte fine pentru masurarea economiei subterane si a fraudei. Contabilitatile nationale practica analize 'sensibile' ale evolutiei PIB in diferite ipoteze privitoare la talia economiei subterane. Pierderea de bunastare asociata cu tratamentul diferentiat al muncii casnice si al muncii prin intermediul pietei este in SUA cuprinsa intre 20 si 45 miliarde de dolari. Oferta data de munca si capital este fixa si toate elasticitatile sunt unitare.

Estimarea a fost facuta utilizand modelul echilibrului general²⁴, care presupune existenta numai a doua bunuri (sau doua sectoare) in economie, ca exista

numai doi factori de productie, ca acesti doi factori sunt oferiti intr-o cantitate fixa, pietele sunt concurentiale si se pleaca dintr-o pozitie de optim Paretian in absenta impozitarii, impartind economia in doua sectoare: un sector de piata si un sector al productiei casnice.

2 Metode statistice

Instrumentele sociologice pentru masurarea evaziunii fiscale au fost elaborate plecand de la statistici ale controlului fiscal sub forma anchetelor particulare in randul anumitor profesii, considerate mai 'expuse' la evaziunea fiscala. Desi rectificarile care se fac in cursul si in urma verificarilor fiscale pot fi urmarea unor erori constatate din cauza unei gresite aplicari a legislatiei (fara existenta intentiei savarsirii evaziunii fiscale) totusi, in cele mai multe cazuri, aceste rectificari au ca rezultat reintegrarea in baza de impozitare a veniturilor sustrase de la impozitare.

Rezultatele verificarilor fiscale sunt utilizate in toate tarile Uniunii Europene si in SUA pentru evaluarea economiei oculte. Rezultatele controalelor au fost extrapolate la intreaga populatie impozabila.

Pe aceasta baza s-a evaluat ca in Suedia intre 8 si 15 % din venitul national este sustras impozitarii.

Anchetele particulare in randul anumitor profesiuni sau in anumite sectoare sunt, de asemenea, un instrument de masura. Anchetele se fac asupra profesiunilor liberale: avocati, medici, contabili, oameni de litere etc.

Metoda esantionului reprezentativ al contribuabililor. Aceasta este o metoda foarte raspandita care este utilizata in asociatie fie cu un sondaj pentru o

ancheta de opinie, fie cu verificari fiscale aprofundate, folosita si in Franta de catre Directia Generala a Impozitelor si Consiliul Impozitelor.

1 Asocierea unui control fiscal aprofundat si a unui esantion reprezentativ de contribuabili presupune constituirea unui esantion de familii fiscale pe baza unei trageri la sorti aleatoare pornind de la totalitatea contribuabililor persoane fizice. Selectia esantionului se face in functie de natura venitului impozabil si de natura venitului categorial dominant, cum ar fi salariile, beneficiile industriale si comerciale sau beneficii necomerciale. Prin reduceri succesive, plecand de la esantionul de baza se retin doua esantioane reprezentative continand un numar de contribuabili. Pentru toti contribuabilii, facand parte din aceste doua esantioane, sunt facute verificari aprofundate ale situatiilor fiscale de ansamblu.

Datorita reprezentativitatii celor doua esantioane, rezultatele obtinute pentru fiecare dintre ele, in ceea ce priveste ratele de crestere a bazelor de impozitare si procentajul de plata a impozitelor, permit sa se faca o estimare statistica pentru intreaga masa de contribuabili.

Metoda se poate folosi pentru evaluarea in parte a fiecarui impozit sau taxa datorata bugetului de stat. Aceasta permite masurarea nu numai a fraudei, in sens juridic, ci si a sumei veniturilor nedeclarate care se pot descoperi daca se procedeaza la verificarea tuturor contribuabililor impozitati pentru veniturile obtinute.

In ceea ce priveste controlul fiscal, acesta imbraca mai multe forme si utilizeaza diferite instrumente. Necesitatea controlului fiscal este impusa mai ales in conditiile suprematiei sistemului declarativ de impunere, de trei motive principale:

1. pentru asigurarea respectarii legii si a vointei legiuitorului;

din ratiuni de justitie si echitate in scopul evitarii situatiei in care contribuabilii cinstiti sa plateasca in locul contribuabililor fraudulosi;

3. din motive economice, adica sa se asigure conditii de concurenta loiala intre agentii economici.

Formele controlului fiscal, potrivit literaturii de specialitate, sunt in functie de precizia cercetarii si de impozitele la care se refera. Pentru fiscalitatea propriu- zisa se disting de obicei controlul sumar si controlul aprofundat.

Controlul sumar se efectueaza asupra dosarului fiscal in biroul agentului verificator si poate fi formal (se limiteaza la simpla verificare cifrica a declaratiei de impunere si a documentelor necesare) si controlul asupra pieselor dosarului (controlul curent si exhaustiv asupra documentelor ce se afla, in legatura cu cel verificat, la sediul agentului verificator).

Controlul aprofundat (care sta la baza masurarii evaziunii fiscale) difera de precedentul prin mijloacele folosite si scopul verificarii. El consta in verificarea faptica si nu numai asupra documentelor in ceea ce priveste sinceritatea declaratiei de impunere. In aceasta privinta se disting verificari contabile si verificari incrucisate ale intregii situatii fiscale.

Verificarile contabile au ca scop controlarea exactitatii si sinceritatii declaratiilor de impunere in scopul stabilirii impozitelor sustrase. Verificarile incrucisate se refera la venitul global al persoanelor fizice. Ele cauta sa confrunte veniturile declarate si cele prezumate plecand de la modul de viata si patrimoniul contribuabilului, precum si de la situatia trezoreriei.

Instrumentele controlului fiscal sunt, in primul rand, organizatorice (tin de modul de organizare a fiscului). Cel mai elaborat din aceste instrumente, cel mai eficace dar si cel mai contestat, il constituie balantele de trezorerie.

Balanta de trezorerie este un procedeu care permite administratiei sa verifice daca suma totala a mijloacelor de plati in timpul perioadei examinate este egala cu cea a resurselor de care contribuabilul a putut dispune in cursul acelei perioade. Un eventual dezechilibru (creditare firma, imprumut patron etc.) constituie proba existentei unor venituri subterane (evaziune fiscala). Serviciile fiscale compara disponibilitatile degajate, adica de care a dispus contribuabilul, cu disponibilitatile cheltuite. Un decalaj intre cei doi termeni comparati, daca nu este explicat, probeaza venituri subterane. In acest caz, venitul prezumat este evaluat la o suma superioara venitului declarat.

Asadar, din cercetarea efectuata rezulta ca balanta trezoreriei este un mijloc eficient pentru evaluarea venitului prezumat al unui contribuabil. Daca 'iesirile' sunt superioare 'intrarilor' se prezuma un venit nedeclarat egal cu soldul balantei.

O problema importanta impusa de controlul fiscal o constituie metodele ce trebuie sa stea la baza selectiei contribuabililor verificati. In tarile cu traditii fiscale, controlul fiscal a fost coordonat, rationalizat si mai nou informatizat.

Selectia contribuabililor presupune determinarea sectoarelor cu riscuri mari de frauda fiscala si in al doilea rand selectionarea dosarelor cu risc ridicat pornind de la marii evazionisti si de la marii contribuabili. Primii se refera, evident, la contribuabilii care au deja un trecut fiscal. Reperati si sanctionati, acestia au un dosar care este reexaminat anual in cadrul controlului asupra documentelor, iar marii contribuabili pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Pentru selectia acestora sunt stabilite fise de selectie in urma controlului asupra documentelor dosarului fiscal pe baza carora urmeaza verificarea la fata locului. Aceste fise cuprind principalele caracteristici fiscale ale contribuabilului si precizeaza motivele de selectie care justifica o propunere de verificare. Exista pericolul ca prin aceasta metoda unii contribuabili sa nu fie controlati niciodata, dar si pericolul ca, avand in vedere suprapunerea atributiilor organelor de control, numirea in aceste functii a unor persoane care nu au nici macar o legatura cu activitatea economica (ingineri, medici etc.) si care uneori sub lozinca 'm-a trimis seful dupa bani, nu mai sunt bani la buget' prin usurinta incheierii unui act de control pot introduce in aceasta baza de date anumiti agenti economici de buna credinta.

Informatizarea controlului fiscal a fost aplicata in tarile dezvoltate si consta in realizarea unui esantion aleator al contribuabililor, stabilindu-se 10% din contribuabili dintr-un departament, acestia fiind verificati minutios (in Franta, sistemul numit Proselec).

O analiza descriptiva a sumelor suplimentare privind impozitele obtinute se efectueaza pe baza unei metode matematice, analiza discriminantului. Ea permite stabilirea unei corelatii intre existenta sumelor stabilite suplimentar si sumele care figureaza la diferite rubrici ale declaratiei. Odata aceasta analiza matematica facuta, se ajunge la calcularea pentru fiecare declaratie de impunere a unei note. Cu cat nota este mai ridicata, cu atat exista sansa ca declaratia sa faca obiectul unei reimpuneri. Se solicita apoi calculatorului sa scoata declaratiile cu notele cele mai mari. Cu acest sistem de selectie, din trei declaratii verificate, una face obiectul reimpunerii.

Asocierea unei anchete prin chestionar cu esantion reprezentativ al populatiei este o metoda folosita in Norvegia pentru masurarea economiei subterane pe piata muncii. Esantionul reprezentativ contine un numar de persoane care sunt intervievate si completeaza un chestionar pentru a sti daca au utilizat servicii ale muncii la negru sau daca au efectuat servicii salarizate in conditii nelegale. Chestionarul prevede intrebari in legatura cu numarul de ore de munca si cu salariul orar, permitand evaluarea marimii economiei oculte. In tara noastra, masurarea fraudei fiscale se face exclusiv prin metode aproximative (incantatia politica este cea mai utilizata in prezent).

Piedicile in aplicarea instrumentelor si tehnicilor metodice si stiintifice pentru masurarea evaziunii fiscale se datoreaza nu inabilitatii in manevrarea acestor instrumente, ci multiplelor imperfectiuni si particularitati din domeniul fiscal: evaziunea masiva realizata de diverse grupuri de interese si de unii agenti economici aparuti pentru a profita de largile brese din legislatia fiscala, comparativ cu evaziunea fiscala nesemnificativa a contribuabililor persoane fizice; importante handicapuri legate de organizarea activitatii fiscale; nefolosirea, inca, a metodei contabilitatii nationale pentru evidenta macroeconomica etc. Tarile cu economie dezvoltata au organisme specializate pentru dimensionarea acestui flagel.

Evaluarea economiei subterane, ca fenomen complex, cu dimensiuni si densitate variabile, capabil sa inunde instantaneu un spatiu economic neprotejat, dar sa se si replieze cu aceeasi viteza, este o actiune dificila, ale caror rezultate vor putea oricand sa fie puse la indoiala. Avand in vedere faptul ca economia subterana a fost si ramane descoperita prin cazuri concrete care ulterior au imbunatatit legislatia si metodele de control, constituita dintr-un permanent "joc" dintre prelevatori si prelevati, permanent se vor inventa metode de determinare a evaziunii si fraudei fiscale care oricum se vor apropia mai mult sau mai putin de o valoare pe care nu o cunoastem.

Pe fondul internationalizarii si deschiderii statelor, a necesitatii unor dotari corespunzatoare pentru a raspunde noilor tendinte, activitatea de colectare a fondurilor statului, prin aceasta intelegand contributia fiecarui cetatean, reprezinta o prioritate care nu mai poate fi acceptata trunchiat. In aceasta etapa a informatizarii pe care o parcurgem, este evident, daca nu exista alte interese, ca singura solutie care a fost folosita cu succes si in alte state o reprezinta controlul strict, pe cale informatica, a veniturilor obtinute de fiecare contribuabil folosind si alte chei de control (care sa fie confruntate cu declaratiile acestora), mergand pana la impunerea unui coeficient minim de profit la cifra de afaceri. Este bine sa se stabileasca clar ce indivizi si ce tipuri de societati prejudiciaza mai grav bugetul statului, iar controalele organelor statului sa se efectueze pe seama unor informatii precise, eliminand hartuirea si abuzurile.