Notiuni generale privind dreptul comercial

NOTIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

Notiuni introductive

Dreptul comercial, este considerat un ansamblu de norme juridice referitoare la comert. Comertul fiind o activitate, care prin specificul ei de practica indelungata si repetata a dobandit caracteristicile unei profesiuni.

In sens economic, comertul se defineste ca o activitate ce are ca scop schimbul si, prin aceasta, circulatia bunurilor de la producator la consumator. Astfel, comertul ar consta in operatiunile cuprinse in intervalul dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie, pana in momentul ajungerii acestora la consumatori.

In sens juridic, notiunea de comert cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatia marfurilor, pe care le realizeaza negustorii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor, etc. si obtinerea unor rezultate de o valoare mai mare, pe care le realizeaza fabricantii sau, in general, intreprinzatorii. Avand in vedere acceptiunea juridica a notiunii de comert, dreptul comercial reglementeaza activitatea comerciala, definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor.

Prin comert, intelegem totalitatea faptelor si actelor juridice considerate de lege ca fiind comerciale.

1.2.Definitia dreptului comercial

Dreptul comercial, ca ramura de drept privat, cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale ale activitatii de comert , precum si raporturilor juridice la care participa persoanele ce au calitatea de comerciant si se afla pe pozitie de egalitate juridica.

Codul comercial roman, care a fost adoptat in 1887 este si astazi in vigoare. La elaborarea acestui cod a fost folosit Codul comercial italian din anul 1882. Acesta a fost adoptat in urma valorificarii traditiei, dar si a tot ce era nou in doctrina franceza, belgiana si germana.

1.3.Obiectul dreptului comercial

Poate fi definit ca fiind ansamblul de norme juridice referitoare la faptele si comercianti. Pentru determinarea sferei acestuia exista doua sisteme si anume : sistemul subiectiv si sistemul obiectiv.

In sistemul subiectiv, obiectul dreptului comercial este alcatuit din normele juridice la care sunt supusi comerciantii. Astfel, dreptul comercial este un drept profesional, aplicabil tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare marii codificari franceze de la inceputul secolului al XIX- lea.

In ceea ce priveste sistemul obiectiv, obiectul dreptului comercial are in componenta normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte si operatiuni, pe care legea le considera ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a constituit fundamentul Codului comercial francez de la 1807.

Codul comercial roman are la baza, ca principiu, sistemul obiectiv.

1.4. Izvoarele dreptului comercial

Codul Comercial, potrivit art.1. dispune: "In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica Codul civil."

De aici rezulta ca dreptul comercial are ca izvoare formale Codul comercial si Codul civil. Desi nu sunt mentionate, izvoare ale dreptului comercial sunt si legile comerciale speciale, respectiv legile civile speciale. Un anumit rol in aplicarea reglementarii legale il au uzurile( obiceiurile), jurisprudenta si doctrina dreptului comercial.

Prin izvor de drept comercial se intelege forma de exprimare a normelor juridice care reglementeaza "materia comerciala". Legiuitorul interpretand prevederile art.1. Cod Comercial, a stabilit izvoarele principale ale dreptului comercial si ierarhizarea acestora.    Aceasta interpretare a dus la concluzia ca in activitatea de comert are aplicabilitate in primul rand legile comerciale Codul comercial si legile speciale) iar unde acestea nu dispun se aplica dreptul civil( Codul civil si legislatia speciala).

1) Izvoarele legislative ale dreptului comercial

Codul comercial - ca principal izvor de drept comercial cuprinde norme juridice ce reglementeaza institutiile fundamentale ale dreptului comercial: faptele de comert, comerciantii, obligatiile comerciale si falimentul.

Acesta reprezinta o culegere de norme de drept aplicabile in comert, intregindu-se cu alte norme de drept scris pozitiv cuprinse in legislatii speciale comerciale si chiar cu unele norme de drept comercial cuprinse in Codul civil.

Legile comerciale speciale mai frecvent intalnite sunt:

Legea 31/1990 privind societatile comerciale modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1997

Legea nr 40/1990 privind impozitul pe dividende

Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului republicata

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale

Legea nr. 58/1998 legea bancara

Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului modificata si completata prin Legea 99/1999

Cu privire la corelatia dintre Codul comercial si legile comerciale speciale se aplica principiile generale (specialia generalibus derogant).

Codul civil reprezinta un izvor subsidiar al dreptului comercial, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1 C.com. O importanta deosebita o au dispozitiile Codului civil privind materia obligatiilor, in special cele referitoare la izvoarele si efectele obligatiilor, precum si cele relative la contractele speciale (contractul de societate, contractul de vanzare-cumparare, contractul de mandat etc.).

2) Uzurile comerciale

Uzul, obiceiul sau cutuma nefiind izvor de drept, reprezinta o practica indelungata (atitudini, comportari) respectata ca o norma juridica obligatorie, este mentinut ca izvor de drept alaturi de legea scrisa comerciala, neexistand dificultati de interpretarea acestuia. In lipsa unei dispozitii scrise, se va aplica uzul intocmai ca si legea scrisa, cu aceeasi putere obligatorie. In opinia unor autori uzurile nu sunt izvoare normative; altii le recunosc ca izvoare de drept si le clasifica astfel:

Uzuri legislative - izvoare de drept comercial cu aplicabilitate subsidiara si limitata la situatiile prevazute de lege

Uzuri interpretative - ce devin aplicabile prin vointa partilor in anumite contracte individuale

3) Doctrina dreptului comercial ca si practica judiciara in domeniu, au un rol important in interpretarea legilor comerciale.