1. Regimul fiscal de impunere a veniturilor persoanelor fizice
Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima data in Marea Britanie, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea. In preajma primului razboi mondial au mai introdus acest impozit si alte tari cum ar fi: SUA, Japonia, Germania, Franta, Olanda, Belgia.
Introducerea impozitului pe venit a nascut numeroase discutii referitoare la diferentele dintre impozitul pe venit care globalizeaza toate sursele de venit si impozitul cedular care impoziteaza veniturile pe fiecare sursa de venit.
S-ar putea spune ca existenta unui impozit pe venit ideal ar necesita o baza cat mai larga de impozitare, deduceri personale de baza suficient de mari astfel incat sa se excluda contribuabilii cu venituri mici de la impunere, asigurandu-se astfel o impunere progresiva in functie de marimea venitului.
1.1.Impozitul pe venitul global pe plan international.
In toate tarile Uniunii Europene, statul percepe un impozit pe venitul persoanelor fizice. Structura fundamentala a sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice este practic asemanatoare in toate tarile Uniunii Europene. Diferentele apar in cazul cotelor de impunere. Cotele de impunere reprezinta procentajele aplicate la sumele impozabile. Sumele obtinute de contribuabili se incadreaza in transele de venit stabilite prin lege. In functie de transa in care se incadreaza, veniturile respective se impoziteaza cu o anumita cota de impunere.
Veniturile impozabile se obtin prin deducerea unei sume fixe numita "deducere de baza ", din venitul net obtinut de contribuabil. Deducerea poate lua diferite forme. Astfel, in unele tari, aceasta deducere se poate prezenta sub forma impozitarii primei transe de venit cu cota 0%, iar in altele se acorda o reducere a obligatiei fiscale prin "credit al impozitului de baza ", adica din impozitul calculat si datorat se deduce o suma fixa, egala pentru toti contribuabilii. Totusi, in cele mai multe tari, se practica deducerea personala de baza, care reprezinta o suma fixa care reduce baza de impozitare a fiecarui contribuabil.
Cu exceptia Germaniei care aplica formule fiscale diferite, veniturile care depasesc pragul deducerilor sau care nu sunt impozitate cu cota 0%, sunt repartizate pe transe de venit. Numarul transelor de venit variaza de la tara la tara: in Suedia venitul se impoziteaza intr-o singura transa, in Islanda si Irlanda in doua transe, in timp ce in Luxemburg, Mexic, Spania si Elvetia venitul se impoziteaza in opt transe. In cadrul unei transe, veniturile sunt impozitate la aceeasi cota de impunere, cota care creste de la o transa la alta. Se obtine astfel un impozit progresiv.
In unele tari, valoarea deducerilor personale sau marimea transei care se impoziteaza cu cota 0%, creste pe masura ce se trece la o transa de impunere mai ridicata. Acesta este cazul Marii Britanii, in care, impunerea se desfasoara pe patru categorii de venituri:
Transe de venit lunar Cote de impunere Venit in $
CATEGORIA I
Pana la 4.300₤ 20% 6.278$
4.301-27.100₤ 23% 6.278-39.566$
Peste 27.100₤ 40% Peste 39.566$
Deducerea personala este de 4195₤. 6.125$
CATEGORIA II
Pana la 1.500₤ 10% 2.190$
1501-28.000₤ 22% 2.190-40.880$
Peste 28.000₤ 40% Peste 40.880$
Deducerea personala este de 4.335₤. 6.329$
CATEGORIA III
Pana la 1.520₤ 10% 2.219$
1.521-28.400₤ 22% 2.219-41.464$
Peste 28.400₤ 40% Peste 41.464$
Deducerea personala este de 4.385₤. 6.402$
CATEGORIA IV
Pana la 1.880₤ 10% 2.744$
1.880-29.400₤ 22% 2.744-42.924$
Peste 29.400₤ 40% Peste 42.924
Deducerea personala este de 4.535₤. 6.621$
(S-a calculat la un curs de schimb 1£=1,46$).
Deducerile personale in Marea Britanie cresc si pe categorii de varsta a contribuabililor, respectiv pentru persoanele cuprinse intre 65- 74 de ani si apoi pentru persoanele ce depasesc 75 de ani. Diferentieri la nivelul deducerilor personale se fac si pentru persoanele nevazatoare sau pentru vaduve.
Spre deosebire de sistemul deducerilor personale, sistemul bazat pe credite pentru impozit nu tine seama de nivelul venitului contribuabilului. Un astfel de sistem este utilizat in tari ca: Austria, Canada, Ungaria, Islanda, Italia, Mexic, Noua Zeelanda, Polonia, Portugalia.
Gradul de progresivitate al unui barem de cote creeaza dependenta fata de dimensiunile transelor de impunere si a cotelor marginale aplicate pe venitul fiecarei transe. Atat nivelul transelor de impunere, cat si al cotelor marginale variaza de la o tara la alta, reflectand diferite moduri in care statele realizeaza o repartitie echitabila a obligatiei fiscale. Cotele maxime de impunere a veniturilor prelevate de stat sunt de 25% in Suedia, 33% in Noua Zeelanda si de 60% in Tarile de Jos.
In Irlanda si Noua Zeelanda, contribuabilii al caror nivel de venit corespunde venitului mediu pe economie, sunt asimilati la cote maxime, respectiv de 48% si 33%. In Germania, Austria, Belgia, Canada, Finlanda, Franta, Tarile de Jos si Marea Britanie salariatii pot castiga cam de doua ori venitul mediu pe economie inainte ca sa plateasca impozitul la cota maxima. In schimb, contribuabilii elvetieni si americani nu sunt asimilati la cota maxima atata timp cat veniturile lor nu ating de zece ori venitul mediu pe economie. Pentru contribuabilii turci, venitul lor poate depasi de 29 de ori venitul mediu pe economie inainte ca sa fie impozitati cu cota maxima.
In Turcia sistemul fiscal permite o deducere persoanla de 225 milioane de lire turcesti sau 135$ (suma ce creste la 315 milioane lire turcesti sau 189$, in anumite orase). Transele de venit anual si cotele de impunere sunt prezentate mai jos:
Venit anual impozabil(mil TRL) In $ Cota impunere
Pana la 2.500 1.500$ 15%
2.500 - 6.250 1.500-3.750$ 20%
6.250 -12.500 3.750-7.500$ 30%
12.500 - 31.250 7.500-18.750$ 30%
31.250 -62.500 18.750-37.500$ 35%
Peste 62.500 Peste 37.500$ 40%
(S-a calculat pentru un curs valutar 1.000.000TRL=0,6$.)
Specific sistemului fiscal turcesc este ca anumite venituri care in Romania se globalizeaza, in Turcia se impoziteaza cu impozit final, ca de exemplu:
- pentru veniturile din profesii liberale cota este de 22%, exceptie facand artistii si scriitorii care sunt impozitati cu cota de 16,5%
Dintre tarile care au un sistem fiscal bazat pe credite pentru impozit amintim Italia, al carei credit pentru fiecare copil sau persoana in intretinere a evoluat de la 336.000 lire italiene (ITL) in 1999 la 408.000 ITL in 2000, la 516.000 ITL in 2001 si la 552.000 ITL in 2002. Se mai acorda un credit suplimentar pentru fiecare copil cu varsta sub trei ani, in suma de 240.000 ITL.
Sistemul fiscal din Germania este asemanator cu cel din Romania in cazul catorva elemente. De exemplu, angajatorii au obligatia sa retina un impozit anticipat din salariu, in contul impozitului pe venitul global. Contribuabilii care obtin altfel de venituri trebuie sa efectueze 4 plati anticipate in contul impozitului pe venitul global. Plata impozitului, care trebuie efectuata pana la 31 mai a anului urmator, atrage dupa sine, daca nu este efectuata la termen, majorari de intarziere si penalitati.
In Germania, contribuabilii casatoriti pot opta pentru un venit pe familie, ceea ce reduce obligatia de plata a fiecarui contribuabil membru al familiei (se totalizeaza veniturile obtinute si se imparte la doi, suma ce revine fiecarui contribuabil fiind mai mica, deci impozitata cu o cota progresiva mai mica). Ratele progresive variaza de la 22,9% la 51%.
Printre tarile cu sisteme fiscale mai deosebite sunt si Norvegia si Belgia.
Sistemul norvegian de impunere a veniturilor foloseste doua categorii de venituri: venitul global si venitul individual. Venitul global este venitul net baza de calcul si se calculeaza pentru toti contribuabilii, atat pentru persoane fizice cat si pentru persoane juridice. Include toate veniturile impozabile din munca, afaceri si capital. Din aceste venituri se scad deducerile si scutirile cum ar fi: dobanzi, deduceri personale ale angajatului si veniturile din pensii. Venitul individual este venitul brut baza de calcul si reprezinta totalitatea veniturilor din salarii, pensii pentru care se calculeaza contributiile sociale.
Specificitatea acestui sistem consta in divizarea in doua categorii: clasa 1 si clasa 2. Principala deosebire dintre cele doua clase este ca deducerile din clasa 2 sunt duble fata de sumele acceptate pentru clasa 1. Contribuabilii necasatoriti sunt cuprinsi in totalitate in clasa 1. Cuplurile de contribuabili casatoriti pot alege clasa de impozit in vederea celui mai mic impozit total pe familie. Familiile in care doar un singur partener obtine venituri sunt trecute la clasa 2 de obicei, iar familiile in care amandoi partenerii obtin venituri sunt, de obicei, cuprinsi in clasa 1. Parintii singuri sunt asimilati in totalitate la clasa 2.
Cota de impunere maxima pentru veniturile din salarii si activitati independente este, de obicei, de 55,3%, exceptie facand persoanele din Nordul Norvegiei care au taxe mai reduse si deduceri speciale.
Pentru persoanele peste 34 de ani care economisesc pentru a isi cumpara o casa se fac reduceri de impozit. Limita anuala a economiilor este de 15.000 NOK (sau 1.800$) cu reduceri la impozit de 20% din suma anuala economisita. Limita maxima este de 100.000 NOK (sau12.000$). Deducerea personala de baza este de 120.000 NOK (sau 14.400$).
Impozitul pe venitul net:
- pentru persoane fizice 28%
- pentru persoanele din
Nordul Norvegiei 24,5%
Deducerile personale pentru clasa 1 de venituri sunt de 28.800 NOK (sau 3.456$), iar pentru clasa 2 sunt de 57.600 NOK (sau 6.912$).
(S-a calculat la un curs valutar 1NOK=0,12$.)
Sistemul belgian de impunere a veniturilor percepe pentru veniturile din dobanzi, de capital sau din transferul drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare un impozit retinut la sursa de 25%, 20%, 15%. Pentru veniturile care se globalizeaza se aplica cote progresive de la 25% la 55% asupra venitului global, din care s-au scazut in prealabil deducerile (donatii, pensii alimentare) si reducerile (pentru copii in intretinere).
