1. Tipuri contracte bursiere
Pe piata financiara se realizeaza tranzactii cu valori mobiliare (actiuni si obligatiuni) insa pe langa aceste valori mobiliare primare, pe marile piete financiare ale lumii se tranzactioneaza si valori mobiliare derivate (contracte futures, optiuni, etc - tranzactii la termen), numite in acest sens intrucat acestea reprezinta contrate ce au ca suport titlurile de valoare clasice. De regula, valorile mobiliare derivate se tranzactioneaza la bursele de valori (in cazul contractelor avand ca suport indici bursieri sau valori mobiliare) sau la burse de marfuri sau burse specializate (in cazul contractelor avand ca activ suport marfuri sau active financiar-bancare).
Bursele de marfuri s-au bucurat de un interes deosebit, inca de la aparitia lor, din partea marelui public, reprezentand pentru unii o speranta de imbogatire rapida iar pentru altii solutia in cautarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau indepartat.
Procesul de dematerializare a marfii a constituit primul mare pas spre tranzactiile futures si options.
Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietele spot, impreuna cu puterea limitata a participantilor la aceste piete, au fost factori favorabili in aparitia tranzactiilor forward si futures.
Exista o serie de tipuri de contracte bursiere:
- Contractul spot
- Contractul forward
- Contractul futures
- Contractul options
1.1. Contractul spot este un contract de vanzare cumparare a carui executie are loc, teoretic, dupa incheierea lui. Practic, este executat in termen cuprins intre 24 ore si 10 zile bancare si presupune livrarea obligatorie a marfii. Marfa ce sta la baza contractului spot este:
a) la vedere (adica exista)
b) disponibila, nu este grevata de vreo obligatie (de exemplu, gajul)
c) prezenta, se afla intr-un depozit agreat de bursa
Pretul de executie al contractului este cel stabilit in momentul incheierii tranzactiei.
1.2. Contractul forward reprezinta o negociere privata in care vanzatorul si cumparatorul convin asupra unui pret pentru o marfa care urmeaza sa fie livrata in viitor. Un exemplu de contract forward il constitue cumpararea unui automobil nou. Exista posibilitatea ca dealerul sa nu aiba masina pe care o doriti, caz in care el poate comanda masina la fabrica. Dar, inainte de a comanda masina la fabrica, dealerul va dori sa incheie un contract forward cu dumneavoastra, pentru a cumpara masina la o data in viitor si la un pret specificat in contract. Este un exemplu cum printr-un contract forward se poate bloca un pret, pentru ca, desi pretul masinii va creste fata de pretul din contract, la livrare nu se va plati decat pretul stabilit anterior.
1.3. Contractul futures
Aparute cu peste o suta de ani in urma, contractele futures au cunoscut o expansiune fulminanta in lumea financiara a sfarsitului de secol XX, volumul de tranzactionare al acestora depasind in prezent pe plan mondial orice alte produse bursiere. Explicatia acestei stari de fapt este in esenta foarte simpla: prin natura lor, aceste contracte futures, ofera celui care le tranzactioneaza posibilitatea unor castiguri substantiale prin imobilizarea unei sume de bani relativ reduse. Desigur, riscul asumat intr-o asemenea tranzactie exista si nu poate fi ignorat. Cu cat el este mai mare, cu atat sporesc sansele de castig, pe de o parte, dar si cele de pierdere, pe de alta. Insa marea diversitate a acestor produse derivate (se numesc astfel deoarece au intotdeauna la baza un activ suport - devize, rate ale dobanzii, indici bursieri etc) si mai ales flexibilitatea lor permit investitorilor nu doar reducerea substantiala a riscului pe care il presupune tranzactionarea unui astfel de produs, ci in unele cazuri, chiar evitarea lui, bineinteles in cadrul unor strategii bine puse la punct teoretic si corect aplicate in practica.
Odata cu lansarea spre tranzactionare a primului astfel de contract futures la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, in 1997, investitorii de pe piata financiara romaneasca si toti oamenii de afaceri romani au posibilitatea de a profita de avantajele oferite de aceste produse, indiferent daca scopul lor este realizarea unor profituri imediate sau doar protejarea impotriva riscurilor care planeaza asupra propriilor afaceri.
Intr-o definitie accesibila chiar si celor care nu au avut inca de-a face cu acest domeniu, contractul futures este un angajament standardizat intre doi parteneri - un vanzator si un cumparator - de a vinde, respectiv de a cumpara un anumit activ (devize, actiuni, alte titluri financiare sau marfuri), la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei si cu executarea contractului la o data viitoare numita scadenta. Cu alte cuvinte, printr-un astfel de contract, vanzatorul se obliga sa vanda, iar cumparatorul sa cumpere activul de la baza contractului la o data viitoare (scadenta), dar la un pret stabilit in momentul incheierii contractului.
1.4. Contractul options
Un contract options reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) un activ financiar (o actiune, un contract futures, etc) la un moment viitor si la un pret prestabilit in prezent (numit pret de exercitare). Cumparatorul contractului options poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei.
Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului contractului. Daca previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite optiunea, pierzand numai prima. Daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita optiunea. In ceea ce priveste vanzatorul, castigul sau este prima incasata de la cumparator; vanzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptand decizia cumparatorului in acest sens.
2. Contractele futures
2.1. Avantajele oferite de contractele futures
Aceste tipuri de contracte prezinta o serie de avantaje cat si dezavantaje. Astfel evenimentele externe pot influenta pretul, volatilitatea pretului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilitatea marilor fluctuatii de pret, fluctuatii determinate de alternanta surplusurilor de oferta, cu momentele de criza. Totusi, in ciuda actiunilor de stabilizare a preturilor marfurilor mai exista o serie de alti factori ce pot destabiliza cotatiile.
Acestea sunt seceta, inundatiile, insectele ce puteau, toate influenta oferta de produse agricole. La fel si razboaiele ar putea face ca valutele altor tari sa fie mai riscante si cu o valoare mai mica pe pietele monetare ale lumii. Teama de o inflatie galopanta sau o posibila recesiune, poate "da peste cap" piata de capital.
In cazul Romaniei ne situam intr-un caz aparte, determinat de deschiderea internationala dupa 1989 ce a pus economia romaneasca centralizata si ineficienta in competitie cu economiile dezvoltate din celelalte tari ale lumii. Competitie care din start punea Romania intr-o situatie de inegalitate, a dus la importuri masive de produse mai ieftine si mai bune decat cele autohtone, ele fiind sustinute intr-o masura mai mica de exporturi si de investitii straine. Balanta comerciala deficitara astfel creata a dus, dupa cum era si firesc, la devalorizarea monedei nationale.
Aceasta devalorizare a avut diferite valori de la un an la altul, in functie de diversele politici monetare si economice promovate de guvernele postrevolutionare. Degradarea continua a conditiilor economice, favorizata de haosul legislativ si de inconsecventa cu care s-a aplicat reforma, a condus la alternante de calm relativ, in care leul era sustinut administrativ, cu devalorizari bruste si importante, asa cum s-a intamplat la inceputul anului 1997, sau in luna decembrie a lui 1998, cand devalorizarea a fost de 8,3%.
Pietele futures ajuta la controlarea riscului. Atunci cand o firma, industrie sau sector comercial folosesc efectiv pietele futures, ele nu fac altceva decat sa-si controleze riscul, care este un element al fiecarei afaceri. Astfel, firmele care fac afaceri cu clienti sau furnizori din strainatate, sunt interesati de modul cum compania face fata ratelor de schimb.
