SISTEMUL CONTURILOR (CONTABILITATII) NATIONALE (S.C.N.) -COMPONENTA A SISTEMULUI INFORMATIONAL AL ACTIVITATII DE PREVIZIONARE
1. OBIECTUL SISTEMULUI CONTURILOR NATIONALE
Sistemul conturilor sau contabilitatii nationale (SCN) este un sistem de evidenta si analiza macroeconomica utilizat in statistica tarilor cu economie de piata, in statisticile O.N.U. si ale altor organisme internationale.
Aparitia sa a fost impusa de necesitatea asigurarii unor informatii pentru efectuarea unor calcule si analize macroeconomice, devenind instrumentul principal de evidenta si analiza macroeconomica folosit in statistica mondiala. Obiectul sau este de a reprezenta cantitativ realitatea economica intr-o perioada de timp sau la un moment dat. Activitatea economica are ca rezultat produse si servicii care au caracter de marfa si se realizeaza prin intermediul pietei, precum si produse si servicii care nu au caracter de marfa si, ca atare, nu fac obiectul pietei. Fluxurile de bunuri se numesc fluxuri materiale. Evidenta acestora este necesara pentru ca, prin agregare, sa se obtina indicatori care permit analiza dimensiunilor si rezultatelor obtinute, privite ca valori de intrebuintare necesare pentru: satisfacerea nevoilor populatiei, productia de noi bunuri, acumularea de bunuri, stabilirea posibilitatilor de export si a necesitatilor de import. In procesul realizarii valorilor de intrebuintare trebuie evidentiate si fluxurile de venituri sau financiare.
Evidentierea fluxurilor materiale si financiare raspunde unor nevoi diferite de informare si analiza economica. Fluxurile materiale si financiare, grupate pe categorii de produse si servicii, respectiv de venituri si cheltuieli, sunt evidentiate in conturi alcatuite dupa principiul dublei inregistrari. Categoriile economice utilizate in conceptia SCN au la baza teoria economica pe care se fundamenteaza economia de piata.
Principiile care stau la baza SCN fac posibila urmarirea echilibrului material si financiar la toateesaloanele economiei si se refera la:
- egalitatea resurselor si utilizarilor in toate fazele reproductiei si la toate nivelele de agregare;
- egalitatea fluxurilor financiare si materiale, prin care se infaptuieste circuitul economic;
- utilizarea sistemului de contabilitate in partida dubla, adica a unui proces de schimbare a detinatorului de valoare ii corespund doua operatiuni contabile.
2. APARITIA SI EVOLUTIA CONCEPTULUI: SISTEMUL CONTURILOR
(CONTABILITATII) NATIONALE
Primul sistem al contabilitatii nationale a fost elaborat de prof. Richard Stone in Anglia, in anul 1938.
Acesta a stat la baza elaborarii conturilor nationale ale O.N.U. in anul 1952. Ministerul Finantelor din Franta, sub conducerea lui Claude Gursin, introduce in anul 1956 un sistem adaptat economiei franceze. In anul 1970, R. Stone prezinta o forma imbunatatita a S.N.C. Ca urmare a preocuparilor pentru redarea cat mai corecta a imaginii de ansamblu a activitatii economico-financiare au aparut diferite variante practice de aplicare.
S-au distins in mod deosebit sistemele de contabilitate nationala exprimate in stocuri si fluxuri. SCN exprimate in stocuri au ca obiect evaluarea marimilor ce definesc capitalul national, iar cele exprimate in fluxuri, fluxurile ce se stabilesc intre sectoarele economiei nationale si intre acestea si restul lumii.
Intre acestea prezinta interes deosebit urmatoarele doua, si anume:
- sistemul Cambridge sau sistemul de contabilitate a produsului national si venitului national, care descrie relatiile ce se stabilesc intre principalele sisteme omogene ale economiei si intre acestea si restul lumii, reflectand viata economica printr-un sistem de conturi corelate intre ele, in care se contabilizeaza operatiunile economice efectuate in cursul unei perioade, evidentiind marimile globale sau macroeconomice privind activitatea economica la nivel national;
- sistemul Leontief sau sistemul interdependentelor structurale sau input-ouput, care descrie structura interna a sistemului productiv si se prezinta sub forma unui tabel matricial cu 2 coloane care indica intrarile si iesirile fiecarei ramuri, serviciilor publice, populatiei si restului activitatilor. Acesta cauta sa evidentieze structura productiva a economiei nationale, spre deosebire de sistemul Cambridge care scoate in relief relatiile dintre sectoare, aratand doar aspectele principale ale activitatii economice.
Aceste doua sisteme sunt complementare intre ele dar nu iau in consideratie fluxurile banilor si creditelor rezultate din tranzactii si, ca urmare nu explica aspectele monetare si financiare ale activitatii economice.
Pentru a reda aceste aspecte a aparut sistemul contabilitatii fluxurilor financiare, care descrie sursele si utilizarea fondurilor banesti ale principalelor sectoare sau grupuri de sectoare ale economiei, inregistrand toate tranzactiile care se efectueaza prin mijlocirea monedei si creditului. Spre deosebire de alte sisteme, acesta are alt continut si urmareste alte obiective, prezentand diferente si in ceea ce priveste sectorizarea economiei nationale si modalitatea de contabilizare a fluxurilor.
Contabilitatea fluxurilor financiare are urmatoarele obiective principale:
- determinarea relatiilor care exista intre functionarea sistemului bancar si variatiile activitatilor productive si comerciale;
- indicarea originii fondurilor si a modalitatilor de finantare a cheltuielilor pentru fiecare sector;
- stabilirea corelatiilor intre cheltuielile de consum, economisire si alte forme de finantare
3. STRUCTURA SISTEMULUI CONTURILOR (CONTABILITATII) NATIONALE
Acest sistem este format dintr-un numar de tabele in care se evidentiaza productia, repartitia, consumul si acumularea de bunuri, pe categorii de agenti economici si pe ansamblu. Circuitul economic anual este prezentat ca un ansamblu de operatiuni economice sau fluxuri. Fiecare operatiune economica evidentiaza un transfer de mijloace banesti intre unitatile producatoere si consumatori. In ansamblul sau, S.C.N. este prezentat in 4 conturi nationale: productie, consum, acumulare, restul lumii (relatii cu strainatatea).
Contul "PRODUCTIE" evidentiaza productia de bunuri, pe de o parte, pe ansamblu si pe producatori, iar pe de alta parte, pe genuri de activitati (ramuri). Se iau in consideratie 4 categorii de producatori: unitatile producatoare de marfuri, producatorii de servicii guvernamentale, producatorii de servicii casnice si institutiile cu caracter nelucrativ care presteaza servicii populatiei. Fiecare operatiune este inscrisa in debitul si creditul contului.
De exemplu, contul "PRODUCTIE" inregistreaza in credit valoarea vanzarilor de marfuri si exportul, iar in debit venitul brut (valoarea adaugata) si importul. Marimea venitului brut si a importului trebuie sa fie egala deci cu valoarea vanzarilor si a exporturilor. Aceasta arata ca valoarea adaugata este egala cu suma vanzarilor de bunuri de consum si de investitii corectata cu soldul relatiilor import-export.
SCN este prezentat sub forma matriceala, pentru a evidentia relatiile dintre elementele inregistrate in conturi. In matrice, fiecare cont este reprezentat de o linie si o coloana. Operatiunile care se evidentiaza in creditul conturilor (pasivele) sunt reprezentate pe linii, iar cele care figureaza in debit (activele) sunt reprezentate pe coloane.
Matricea simplificata a SCN, publicata de Oficiul de Statistica al O.N.U. separa cele 4 conturi in felul urmator:
- Contul "PRODUCTIE" este separat in doua grupe de subconturi si anume: subconturile de marfuri, in care se evidentiaza bunurile materiale si nemateriale cu caracter de marfa, cu specificarea valorii marfurilor desfacute pe categorii de consumatori (unitati productive, populatie, formarea bruta a capitalului, export) si subconturile de activitati, in care se evidentiaza ramurile producatoare de bunuri pe sectoare;
- Contul "CONSUM" se separa tot pe doua grupe de subconturi: subconturile de cheltuieli, in care se evidentiaza categoriile de cheltuieli (pentru cumparaturi de marfuri, pentru servicii guvernamentale, pentru obiective ale unor organizatii particulare etc.) si sectoarele care le fac (gospodariile populatiei, institutiile guvernamentale etc.) si subconturile de venituri, in care se evidentiaza categoriile de venituri in sectoarele care le-au realizat, adica veniturile brute sau valoarea adaugata a diferitelor sectoare pe elemente care le determina marimea;
- Contul "ACUMULARE" evidentiaza tranzactiile sectoarelor institutionale cu capital sau fonduri fixe. Este vorba, pe de o parte, de finantarea investitiilor brute si a cheltuielilor pentru variatia stocurilor facute de diferite sectoare, iar pe de alta parte, de capitalul financiar folosit pentru achizitii de pamant si fonduri nemateriale, de transferurile si de consumul de capital fix;
