Marimea lor optimala depinde de sistemul de pensii existent, de preferintele contribuabililor, de considerentele pietei de capital etc.
A) Sistemul public pay-as-you-go, ca si prim pilon, este potrivit pentru a preveni saracia varstnicilor si pentru a atinge obiective distributive. Mai mult meritele lui constau in distribuirea mai corecta intre generatii a inflatiei si a riscurilor provocate de catastrofe(razboaie, recesiuni).
Daca veniturile din pensii sunt incluse in salarii varstnicii pot fi implicati in imbunatatirea bunastarii intregii societatii. Cele mai multe tari, insa au inlocuit indexarea salariilor cu indexarea preturilor. Reprezinta totusi un dezavantaj faptul ca cei in varsta depind de capacitatea si vointa generatiei tinere de a suporta povara financiara a sistemului de pensii.
Acest sistem este vulnerabil in fata somajului si imbatranirii populatiei. Deoarece finantarea se bazeaza de obicei pe contributiile asezate asupra salariilor brute, stimulentele salariale sunt reduse.
B) Al doilea si al treilea pilon sunt de regula "pre-funded "(fonduri dinainte constituite )si au ca avantaj faptul ca incurajeaza economisiri private pentru perioada de pensionare. In cele mai multe cazuri, pensiile finantate dintr-un stoc acumulat de active mai putin vulnerabile la schimbarile demografice decat cele bazate pe sistemul pay-as-you-go. Oricum socurile inflationiste sau catastrofele care devalorizeaza activele cumulate sunt periculoase pentru varstnici.
Structura sistemului de pensii difera considerabil intre tari datorita dezvoltarii istorice diferite. De exemplu, tarile cu amintiri nefericite legate de inflatie, precum Franta si Germania sunt mai suspicioase referitor la fondurile private de pensii. Tarile in care populatia nu agreeaza solutiile statului, ca si Marea Britanie si Statele Unite tind spre al doilea si al treilea pilon. Importanta acestor piloane reiese din marimea activelor acumulate gestionate de investitorii institutionali. Acolo unde povara fiscala a sistemului public de pensii este mai scazuta, populatia este inclinata sa constituie provizioane private.
In cele mai multe tari industriale, principalul pilon pentru fondarea provizionului de pensie consta intr-un plan de pensii public obligatoriu care este deseori completat de un sistem privat de pensii. Ca si regula, sistemul public de pensii este fondat pe ideea pay-as-you-go, adica plata curenta a pensiilor este finantata din veniturile prezente ale populatiei lucratoare. In Canada si Statele Unite sunt acumulate active pentru a face fata fluctuatiilor ratei contributiilor.
In principiu, sursa principala de finantare in cazul sistemului public de pensii o reprezinta contributiile atat a angajatilor cat si a angajatorilor. In 1998 rata contributiilor varia intre 6,4% in Canada si 32,7% in Italia. In multe tari contributiile angajatorilor sunt egale cu cele ale angajatilor. In Franta, aceste rate sunt mai mari pentru angajatori iar statul contribuie in plus cu 1,6%(in 1998).
In cele mai multe tari eligibilitatea platilor legate de pensii solicita o anumita varsta si o perioada minima de contributie. Varsta de pensionare este in general cuprinsa intre 60 si 65 de ani. In Marea Britanie varsta de pensionare a barbatilor este mai mare decat a femeilor, dar se urmareste aducerea acesteia la acelasi nivel pana in 2010. In multe tari se doreste stabilirea unei varste de pensionare mai inaintate pentru a diminua povara financiara a sistemului public de pensii. Unele tari permit pensionarea anticipata cu o pensie mai mica daca o anumita varsta minima si o perioada de contributie minima sunt atinse. Suma primita depinde de intinderea perioadei de contributie si de nivelul veniturilor stabilite. Franta a marit aceasta perioada de la 25 de ani la 40.
Bunastarea relativa a pensionarilor comparativ cu populatia lucratoare depinde de mecanismul de indexare al platilor facute catre ei. Aproape toate tarile folosesc indexarea preturilor, aceasta permitand mentinerea pensiei reale constante. Germania merge chiar mai departe si include pensiile in salariile nete ceea ce ii avantajeaza pe pensionari comparativ cu populatia lucratoare. Pana de curand, Franta si Japonia au indexat pensiile prin cresterea salariilor. De asemenea in Franta pensionarii se bucura de cel mai ridicat nivel al pensiilor publice cu 60% din salariul mediu, in timp ce pensionarii britanici au o pensie de doar 18% din salariul mediu.
In foarte multe tari sistemul public de pensii este suplimentat de cel privat. Provizionul pentru pensii poate fi asigurat fie de catre sistemul de pensii ocupational sau chiar de indivizi. Acestea sunt cel de-al doilea si cel de-al treilea pilon.
Companiile sunt de multe ori inclinate sa asigure provizioane pentru pensionare pentru a atrage angajati. Oricum, cadrul reglementar si de impozitare are o influenta cruciala asupra formei si extinderii modului in care angajatorii se implica in acest sistem de pensii ocupational.
