Smith intuieste astfel cauzele care determina schimbul intre natiuni si directiile specializarii lor, acestea se refera la costurile cu care un bun este produs intr-o tara sau alta.
Pentru a pune in evidenta principiul lui Smith:
Intr-o astfel de situatie tara A se specializeaza in productia de panza (renuntand total la productia de grau) iar tara B sa produca numai grau. In felul acesta atat productia de grau cat si cea de panza vor fi mai mari si schimband intre ele surplusul productiei atat tara A cat si tara B vor putea in final sa consume mai mult.
Pana aici rationamentul lui Smith este inatacabil. In realitate exista foarte multe situatii incare fiind date doua natiuni, una dintre ele sa fie mai eficienta decat cealalta la toate capitolele, adica sa aiba un nivel de productivitate superior la toate nivelele.
Daca am admite principiul lui Smith am constata ca el nu se aplica in foarte multe situatii ceea ce inseamna ca principiul lui Smith este un caz particular. Pentru toate celelalte cazuri aplicam alt principiu cu grad mare de generalitate - principiul avantajului comparativ - David Ricardo-1817( Pincipiile economiei politice si impunerii).
Ricardo sustine ca intre doua natiuni poate exista un comert reciproc avantajos, chiar daca una dintre ele are o productivitate superioara in productia tuturor bunurilor.
Ex.
Anglia Portugalia
Stofa si vin stofa si vin
WA1,2 > WP1,2
In aceasta situatie tara care are o eficienta superioara se va specializa in productia bunului la care productivitatea este cea mai mare.
