Tipuri de concurenta comerciala

Tipuri de concurenta comerciala

l. Concurenta perfecta si concurenta imperfecta. Notiuni

Concurenta dintre agentii economici reflecta forme diferite de manifestare pe piata si grade diferite de rivalitate, in raport de care se disting doua conceptii carora le corespund doua tipuri sau modele economice concurentiale: concurenta perfecta si concurenta imperfecta.

In prima conceptie, concurenta este considerata ca un scop in sine de care depinde insasi existenta libertatii comerciale pe piata. Este un model teoretic care situeaza concurenta la antipod de monopol si de monopsom.

Intr-o a doua conceptie, mai realista, concurenta constituie un mijloc necesar pentru a atinge obiective importante cum sunt: repartitia judicioasa a resurselor, progresul tehnic, stabilitatea fortei de munca, in aceasta din urma acceptiune, libertatea pietei poate suferi restrangeri daca deziderate superioare de ordin eco-nomic-social o impun. Este un model practic, acceptat de viata economica ac­tuala care este cunoscut sub denumirea de concurenta imperfecta. Acest model se prezinta sub variate forme. Modelul corespunzator pe planul analizei stiintifi­ce il constituie concurenta eficienta sau concurenta practicabila (workable com-petition), care considera validitatea dintre agentii economici ca un simplu mijloc si nu ca un scop in sine.

2. Concurenta pura si perfecta presupune ca toti agentii sa produca, sa de­sfaca ori sa schimbe produsele (marfurile), la pretul pietei, absolut liber, atat cat doreste, fara a-1 influenta in vreun mod, iar consumatorii sa ia decizii ple­cand de la cunoasterea in permanenta a ansamblului ofertei, sa cumpere pro­dusele la pretul pietei, oricat si de oriunde doresc, fara a-1 afecta. Acest model pune accentul pe rolul regulator al fenomenelor principale ale pietei, in special a legii cererii si a ofertei.

1) Trasaturi. Acest tip de confruntare pe piata al agentilor economici se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi fundamentale: atomicitate, omogenita­te, transparenta, pluralitate de optiuni, mobilitatea factorilor de productie si nein­terventia statului.

a) Atomicitatea pietei presupune existenta unui numar mare de vanzatori si cumparatori, mici si mijlocii pe piata care sa actioneze in mod independent, fara ca vreunul din ei sa poata influenta semnificativ niveliil pretului unui anu­mit produs. Ca atare, fiecare producator si vanzator, fiecare consumator consi­dera pretul pietei ca o realitate independenta de actiunea sa.

b). Omogenitatea produselor, marfurilor sau serviciilor, intr-o ramura a eco­nomiei, produsele, marfurile sau serviciile trebuie sa fie omogene sau identice, astfel ca, in conditii calitativ egale, cumparatorul sa prefere produsul cu pretul cel mai scazut.

c). Transparenta perfecta a pietei se realizeaza daca pe piata exista un flux informational adecvat. Aceasta conditie implica accesul direct, imediat si com­plet al consumatorilor la informatii despre produsele, caracteristicile produselor si serviciilor oferite de piata si preturile corespunzatoare.

d). Pluralitatea de optiuni rezulta in mod evident din coroborarea cerintelor sus mentionate. Pe o atare piata, consumatorul beneficiaza de posibilitati de alegere, practic nelimitate, intre marfurile oferife spre vanzare.

e). Mobilitatea factorilor de productie consta in posibilitatea agentilor eco­nomici si a capitalului pe care-1 detin de a se adapta din proprie initiativa evolutiei conjucturale a pietei.

In masura in care activitatea economica devine nerentabila din cauza cresterii numarului de agenti economici in domeniu, cei interesati isi pot schimba profilul activitatii si sa se indrepte spre alta ramura unde considera ca vor realiza un profit mai mare.

Prin astfel de actiuni se realizeaza, pe de o parte, repartizarea optimala a resurselor intre diferitele domenii de productie, iar, pe de alta parte, o adaptare corespunzatoare a nivelului ofertei in raport de volumul cererii.

f). Neinterventia statului echivaleaza cu libertatea concurentei. Aceasta con­curenta nu mai este perfecta daca i se aduc restrangeri administrative, in aceasta conceptie, rolul statului consta in asigurarea conditiilor optime pentru actiunea spontana a competitiei economice.

Formarea preturilor in conditiile, concurentei perfecte are loc pe baza actiunii legii valorii si a corelatiei dintre cerere si oferta, in conditiile concu­rentei pure si perfecte, pretul se fixeaza la nivelul echilibrului dintre cerere si oferta, deci atunci cand cantitatile de produse oferite de piata sunt egale cu cele solicitate de consumatori. Cererea excedentara determina cresterea preturilor. Oferta excedentara atrage, dimpotriva, scaderea pretului de vanzare a produsu­lui.

Critica conceptiei privind concurenta. Acest sistem de competitie intre agentii economici se bucura si in prezent de aprecieri pozitive dar a fost si criticat pentru caracterul sau teoretic, idealist si in discordanta cu realitatile economice, in sistemele economice reale, componentele sale de baza nu mai pot fi intrunite. Acest model ar defavoriza, indeosebi, activitatile economice de varf care presupun investitii mari, pierderi temporare si o atenuare a duritatii concurentei.

4) Factori destabilizatori ai concurentei. Pe masura evolutiei economiei la stadiul contemporan, intre modelul teoretic al concurentei perfecte si realitate, s-a produs un decalaj. Acest decalaj s-a datorat fenomenului concentrarii intreprinderilor care a contribuit la regresul treptat al atomicitatii pietei.

Ca efect al acestui decalaj, a devenit necesara interventia statului in econo­mie. Se inregistreaza mutatii care transforma concurenta perfecta in concurenta imperfecta.

1.Concurenta imperfecta desemneaza situatia de piata in care una, mai multe sau toate conditiile concurentei perfecte sunt incalcate: a) numarul de cumparatori si vanzatori variaza; b) se accentueaza diferentierea intre pro­duse; c) un anume grad de control al preturilor; d) dificultatea la intrarea noilor producatori intr-o ramura; e) rivalitati in ceea ce priveste relatiile cu publicul in probleme de calitate.

2. Concurenta imperfecta apare datorita: a) existentei unor firme destul de mari si puternice, capabile sa influenteze pretul de vanzare a produselor proprii; b) existenta de restrictii la intrarea de noi firme in ramura.

3. Concurenta imperfecta este un model economic real care tine seama de factorii care influenteaza existenta si intensitatea competitiei dintre agentii eco­nomici (restructurarea si concentrarea agentilor economici, interventia statului).

Concentrarea agentilor economici este un proces care s-a accentuat in ulti­mele decenii. Cauzele concentrarii pot fi de ordin tehnic, organizatoric, comer­cial sau financiar. Sub raport tehnic, asocierea agentilor economici contribuie la rationalizarea muncii prin divizarea si specializarea mai judicioasa a activi­tatilor.

Organizatoric, fuziunea unor societati reduce cheltuielile administrative. Pe plan comercial, concentrarea permite strategii mai perfectionate si diversificate de aprovizionare si desfacere, reclama, etc.

Financiar, concentrarea permite accesul la finantarea din partea agentilor eco­nomici mai puternici sau chiar la finantarea externa in proportii mai mari decat daca ar actiona ca firme izolate.

4. Sub raport economic, fenomenul concentrarii se poate realiza pe trei cai diferite. O prima cale o constituie concentrarea orizontala care intervine intre unitati concurente de profil similar, ele coordonandu-si activitatile specifice. Este cazul cartelurilor, trusturilor. O a doua cale este concentrarea verticala dintre societati aflate pe trepte diferite, pe filiera de productie sau de distributie de rnarfuri, de servicii sau lucrari. Reunirea are loc intre fabricanti, grosisti, intermediari si detailisti care se grupeaza intr-o singura intreprindere polifunctionala. Este cazul sistemelor societate tip holding.

In fine, exista concentrare conglomerata, care pune laolalta activitati eco­nomice diferite, fara conexiune intre ele, cu singurul scop de a spori rentabili­tatea (turism, hoteluri, audiovizual, unitate de alimentatie publica, farmacii etc. ). Este cazul grupurilor de societate tip concern.

Concentrarea agentilor economici are loc adesea pe calea formarii (oculte) a sistemelor societare fara personalitate juridica.

Astfel de societati dobandesc pozitii importante pe piata care le da posibi­litatea sa aplice politica de preturi favorabile lor, dar in dezacord cu interesele consumatorilor. Asemenea manifestari anticoncurentiale provoaca perturbari pe piata materiilor prime si asupra nivelului de ocupare al fortei de munca.

5. Interventia statului in economie, in conditiile concentrarii intreprinderilor si a practicilor anticoncurentiale nu poate fi exclusa fara riscul unor perturbari sociale.

Statul isi exercita influenta asupra pietei in trei moduri diferite, strans legate intre ele, indeplinind:

a) functia de reglementare pentru mentinerea echilibrului dintre agentii eco­nomici, pe de o parte, muncitorii si consumatorii, pe de alta parte. Reglemen­tarile tind sa asigure protectia sociala, in general si a consumatorilor, in special;

b) functia de asistenta. Statutul prin asistenta sociala si publica, prin asigu­rarea de servicii gratuite populatiei, burse de studii, subventii pentru cercetarea stiintifica si alte asemenea activitati, urmareste sa contracareze efectele nocive ale concurentei comerciale;

c) functia de gestiune consta in preluarea si exercitarea de catre colectivitate a unor activitati care intereseaza bunul mers al intregii societati, cum su'it: justitia, apararea nationala, politia, invatamantul, sanatatea publica, dar si s('c-toare economice vitale, ca de exemplu: energia, transportul public, posta, te''e-comunicatiile, audiovizualul etc.

Scopul acestor modalitati de interventie este disciplinarea si moralizarea vietii economice, apararea lor de excesele participantilor la circuitele economute.