Tipuri de preturi

Tipuri de preturi

Viata economica demonstreaza existenta unei mari diversitati de preturi. Tipurile de preturi imbraca forme diferite, astfel:

a) Dupa puterea agentilor economici de a influenta preturile, acestea pot fi:

preturi libere, care se formeaza in conditiile concurentei perfecte, in care nici unul dintre agentii pietei nu poate influenta unilateral nivelul si dinamica acestora. Ele se manifesta ca expresie a raportului dintre cerere si oferta si corespund cu satisfacerea intereselor tuturor participantilor la schimb;

preturi administrate (reglementate), care se formeaza sub influenta actiunilor fie ale agentilor economici cu pozitie dominanta pe piata, fie ale statului. Astfel, preturile administrate se manifesta in conditii de concurenta imperfecta, recunoscandu-se dupa tipul acesteia: preturi de monopol, preturi de oligopol, preturi de monopson, etc. Daca statul este cel care determina nivelul si dinamica preturilor unor marfuri, atunci acestea se supun unui proces de reglementare, aparand pretul limita maxima si pretul limita minima.

Reglementarea pretului se manifesta atunci cand guvernul adopta legi care impun o limita superioara sau o limita inferioara pentru pretul unui bun sau serviciu destinat vanzarii-cumpararii. In mod frecvent, limita superioara este denumita plafon de pret (price ceiling) sau control de pret (price control), iar limita inferioara impusa pe o anumita piata este denumita prag de pret (price floor) sau pret suport (price support)[1].

Statul intervine in domeniul pietei prin impunerea unor limite maxime de pret - preturile limita maxima - atunci cand bunul tranzactionat se afla in cantitate insuficienta. Potrivit legii cererii si ofertei, daca cererea este superioara ofertei, pretul se majoreaza, rezultat care este influentat legal prin fixarea unui plafon peste care nivelul pretului nu trebuie sa se ridice, deoarece puterea de cumparare a banilor nu ar putea suporta depasirea acestui pret de control.

Guvernul poate impune si o limita minima sub al carei nivel preturile nu pot cobori, respectiv preturi limita minima. Motivul pentru care se formeaza praguri de pret consta in sustinerea veniturilor peste pretul care ar exista pe o piata libera. Situatii frecvente de preturi suport se intalnesc in agricultura, pentru produse agricole si pe piata muncii, sub forma salariului minim.

Pentru mentinerea preturilor limita minima, se folosesc in practica cinci modalitati si anume:

achizitiile guvernamentale

restrictionarea productiei

promovarea cererii

sistemul de plati directe

interdictia legala a tranzactiilor sub pretul minim

Unele studii au demonstrat ca salariul minim duce la cresterea ocuparii persoanelor adulte, in special a femeilor intre 25 si 55 de ani"[2].

b) Dupa sistemul de formare a preturilor de comercializare, se cunosc:

preturi fara TVA al caror nivel acopera costurile si profilul agentului economic, fiind preturi ale factorilor de productie;

preturi cu TVA, ca preturi de facturare, si deci de cumparare.

c) Dupa gradul de flexibilitate a pretului, exista:

preturi unice;

preturi diferite.

Daca firma opteaza pentru promovarea unui pret unic, atunci ea ofera acelasi pret tuturor clientilor care cumpara produsul in conditii similare si in aceleasi cantitati. In schimb, promovarea unor preturi variabile arata ca aceleasi produse si cantitati sunt oferite la preturi diferite clientilor diferiti, in functie de abilitatea lor de negociere, relatii de familie chiar, si alti factori; ele se intalnesc in special in cazul agentilor economici mici, ca produse nestandardizate, la care negocierea dintre vanzatori si cumparatori este modalitatea traditionala de determinare a pretului.

d) Dupa gradul de noutate a produsului si strategia adoptata, se cunosc:

preturi ale produselor noi, cum sunt:

preturile de smantanire;

preturile de penetrare.

Strategia pretului de "smantanire" (price skimming) consta in practicarea unui pret relativ ridicat pentru un produs nou cu intentia de a obtine cat mai mult profit. Desigur, la acest nivel, cererea este limitata la acei cumparatori dispusi sa plateasca pretul relativ ridicat si este in general, inelastica.

Strategia pretului de penetrare (penetration pricing) presupune o manifestare inversa variantei anterioare. Aici, intentia firmei este de a vinde intregii piete produsul sau la un pret relativ scazut la care cantitatea ceruta sa fie cat mai mare. Prin urmare, o asemenea practica conduce la descurajarea concurentei de a patrunde pe piata respectiva pe care, prin pretul mic, firma a inceput sa o domine.

preturi ale produselor existente pe piata, cum sunt:

preturile pozitionate;

preturile de linie;

preturile determinate de calitate;

preturile produselor grupate;

preturile promotionale.

Strategia pretului pozitionat (price positioning) este o varianta strategica prin care firma stabileste un pret mai mic sau mai mare fata de cel al produselor concurente, in functie de prezenta sau absenta unor caracteristici sau atribute ale produsului dorite de consumatori.

Strategia preturilor in linie (Product-Line Price Strategy) este o extindere a variantei strategice anterioare in care agentul economic, producand marfuri substituibile intre ele sau complementare, procedeaza la o comparare a atributelor detinute de fiecare produs in parte. Aceasta strategie se aplica de firmele care realizeaza nu un produs, ci o linie de produse, iar diferentele de preturi reflecta diferentele in atributele detinute de marfurile respective. Mai mult decat atat, agentii economici practicanti ai strategiei trebuie sa ia in considerare si interdependentele dintre cererile produselor in linie; astfel, cunoscandu-se relatiile de substituibilitate si complementaritate dintre produse, se poate remarca de exemplu, ca o majorare a pretului unui produs genereaza o crestere a cererii pentru produsele care il substituie si o reducere a cererii la cele complementare.

Strategia pretului impus de calitate (pricing to infer quality) porneste de la interpretarea pretului unui produs ca instrument de reflectare a calitatii acestuia. Astfel, un nivel ridicat de pret corespunde unei calitati superioare a produsului respectiv, dar un asemenea rol al pretului nu poate fi indeplinit decat in situatia in care consumatorul nu dispune de alte surse de informare asupra marfii.

Strategia preturilor produselor grupate (pricing product bundles) se bazeaza pe gruparea produselor ca practica de vanzare a doua sau mai multe produse impreuna, pentru care se determina un singur pret.

Strategia preturilor promotionale (promotional pricing) echivaleaza cu punerea marfurilor in vanzare temporara si cresterea venitului si profitului agentului economic prin scaderea pretului; cu alte cuvinte intr-o perioada scurta, produsul este oferit vanzarii cu o reducere de pret.

e) Dupa nivelul si rolul pretului exista:

preturi inalt-active;

preturi inalt-pasive;

preturi joase-active;

preturi joase-pasive.

Strategia de pret inalt-activ se poate practica in cazul produselor la care calitatea lor nu poate fi evaluata cu usurinta de catre consumator, pretul fiind un indicator al acestuia. Astfel, preturile inalte pot avea un rol esential in castigarea marjelor si avantajelor necesare pentru sustinerea dezvoltarii productiei viitoare.

Strategia de pret inalt-pasiv se aplica de acei agenti economici care pentru a face fata concurentei, folosind un pret ridicat adopta alte masuri pentru sustinerea acesteia, adica apeleaza la o concurenta non-pret, cum ar fi pe baza imbunatatirii caracteristicilor si performantelor produsului.

Strategia de pret scazut-activ este o varianta in cadrul careia pretul mic devine un factor important al deciziei de cumparare, dar prezinta riscul inceperii unui razboi al pretului in care firme rivale reduc pretul de desfacere pentru impulsionarea vanzarilor. De aceea, ea este eficienta atunci cand firma care o practica fie nu are o concurenta puternica, fie dispune de o pozitie si costuri avantajoase pe piata care sa-i creeze o situatie favorabila fata de concurenta.

Strategia de pret scazut-pasiv are o arie restransa de manifestare si este folosita in special de catre firme mici, ale caror produse au o calitate inferioara celor concurente. Multitudinea tipurilor de pret explica multe din diferentele dintre agentii economici cu aceeasi activitate, iar capacitatea lor de manevrare a preturilor practicate isi pune amprenta asupra sanselor de castig.