1. Tour-operatorii - functii si tipologie.
2. Comercializarea produselor turistice de catre TO.
3. Firme tour-operatoare in turismul mondial.
1.Tour-operatorii - functii si tipologie.
In industria turistica, tour-operatorii pot fi considerati dupa unii specialisti drept angrosisti. Spre deosebire de agentiile de voiaj, tour-operatorii "sunt intreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan national si international, atat pe orizontala, cat si pe verticala ".
Tour-operatorul este un organizator de voiaje care face oficiul de producator pentru industria turistica. Procesul de productie in acest caz acopera o perioada care poate varia intre 12 si 13 luni.
Tour-operatorii se diferentiaza dupa nivelul de integrare a produselor turistice si dupa capacitatea lor de oferta. De asemenea, ei se pot diferentia dupa pozitionare, dupa destinatie, dupa profilul socio-demografic al clientelei, dupa activitatile oferite.
Functiile tour-operatorului:
In structura organizatorica a unui producator de voiaje, departamentul productie joaca un rol esential, tour-operatorul avand ca misiune, in functie de obiectivele si strategia aplicata, conceperea si crearea de produse turistice. El indeplineste patru functii:
. o functie de studiu de piata si previziune;
. o functie de cercetare a produselor;
. o functie tehnica de fabricare a produselor turistice;
. o functie economica, legata de fixarea preturilor.
Categorii de tour-operatori
Numarul si structura tour-operatorilor depind de gradul de integrare al produselor pe care le asigura si de capacitatile de care dispun. Ei se pot imparti in trei categorii principale:
a) generalisti (universali), care creeaza si pun la dispozitia beneficiarilor categorii diverse de produse;
b) specializati, care sunt profilati pe un singur gen de turism;
c) punctuali, care sunt profilati pe produse oferite la comanda unor grupuri de clienti.
Dezvoltarea rapida a tour-operatorilor a generat schimbari in managementul firmelor si in modul lor de operare, devenind absolut necesara o baza financiara solida, pentru a se putea achita pretul curselor charter. in consecinta, unii tour-operatori cu dimensiuni modeste au fost absorbiti de mari corporatii cu activitate diversificata, altii s-au asociat cu companii aeriene sau lanturi hoteliere, iar altii s-au implicat in dezvoltarea statiunilor turistice.
Exista sase motive pentru care un turist ar apela la un tour-operator in achizitionarea unui pachet de vacanta:
. cazarea: tour-operatorii achizitioneaza un contingent considerabil de camere cu mult timp inainte. Ei garanteaza cazarea turistilor la destinatiile de vacanta cele mai populare, care altfel ar putea sa nu fie disponibile la momentul luarii deciziei privind destinatia de vacanta;
. reducerile: prin negocierile pe care le fac, tour-operatorii obtin reduceri importante pe care le transmit mai departe turistilor. Aceste pachete de vacanta pot fi cu 25% mai ieftine decat alternativa de achizitionare directa a serviciilor turistice ce le compun;
. accesibilitatea: ca parte a pachetului de vacanta se afla si vizitarea unor atractii populare sau participarea la diverse distractii la care, altfel, turistul ar avea un acces mai dificil;
. confortul: voiajele forfetare au avantajul efectuarii unei singure plati pentru toate serviciile si facilitatile incluse, ceea ce scuteste turistul de grija achizitionarii fiecarui serviciu si efectuarea fiecarei plati in parte;
. varietatea: voiajele forfetare ofera toate serviciile, atractiile si facilitatile disponibile in zona, ceea ce ar fi greu de obtinut de turist pe cont propriu;
. securitatea financiara: asigurata de legislatia in materie.
Produsul pe care tour-operatorii il ofera este pachetul de servicii format din servicii de transport, cazare in hotel, transfer la si de la aeroport. Pe langa acestea, pachetul poate cuprinde si servicii de divertisment, plimbari, inchirieri masini si altele. Avantajul pe care il prezinta acest produs pentru turisti este pretul forfetar, care este mai mic decat suma tarifelor serviciilor cuprinse in pachet, daca acestea ar fi fost cumparate separat. Un alt avantaj pe care il prezinta voiajul forfetar pentru turist este comoditatea achizitionarii unui singur produs de calatorie, turistul fiind scutit de grija luarii unei decizii pentru achizitionarea fiecarui serviciu pentru a compune o vacanta completa si pentru alcatuirea unui program de vacanta (traseu, obiective, divertisment etc.). in plus, achizitionarea unui produs al unui tour-operator cu reputatie reduce posibilitatea aparitiei riscurilor legate de calitatea produsului.
In ultima vreme s-au raspandit pachetele de vacanta in care este asigurata doar cazarea, serviciile de masa fiind asigurate de turist si pachetele de vacanta in care transportul se face cu automobilul condus de turist (in acest caz, elementul de transport asigurat de voiajul forfetar este feribotul).
Pachetele de vacanta sunt concepute si oferite de tour-operatori pe baze speculative si de aceea este
important pentru acestia sa poata influenta cererea in favoarea voiajelor forfetare. Aceste produse includ o valoare adaugata variabila de la un produs la altul.
Companiile maritime
In categoria tour-operatorilor intra si companiile maritime, produsul oferit de acestea fiind croaziera, o forma de tour cu vaporul care apeleaza, pentru asigurarea cazarii, la hotel. Croazierele vizeaza un pachet de servicii de vacanta prestate in cadrul unui hotel plutitor. Relaxarea totala si varietatea porturilor vizitate sunt conditiile principale puse de multi turisti, iar companiile care asigura aceste croaziere sunt foarte solicitate. Croazierele prezinta cateva avantaje pentru turisti:
. servirea mesei se poate face 24 de ore din 24, de la un mic dejun consistent la cina;
. un steward se ocupa de cel mult doi pasageri;
. turistii au o gama larga de posibilitati de divertisment: baruri, restaurante, sala de fitness, cinema si cazino.
Tipuri de croaziere:
a) croaziere care ofera un circuit prin mai multe porturi;
b) zbor si croaziera - "fly & cruise " - introdus in 1980;
c) "cruise and stay ": croazierele de tip "fly & cruise " pot fi combinate cu cazare la un hotel pe uscat, pentru o perioada de timp;
d) croaziera in jurul lumii;
e) croaziera cu tematica: croaziere pentru vizitarea unor ruine istorice din estul Mediteranei; croaziere muzicale (pe vapor este invitata o orchestra).
Rezervarea pe un vapor de croaziera incepe prin alegerea cabinei. Aceasta alegere depinde de: numarul de pasageri care doresc sa stea impreuna, facilitatile sanitare, pretul care trebuie platit, pozitia cabinei pe vas.
Organizatorii de croaziere europeni cei mai cunoscuti sunt: francezi (Paquet, Club Mediterranee), greci (Chandris, Epirotiki), italieni (Costa), scandinavi (Kloster, Royal Caribbean Cruise Line), rusi, englezi (P&O, White Star Line, Cunard Line).
Transportatorul aerian
Majoritatea voiajelor forfetare includ calatoria cu avionul, iar pentru destinatiile aflate la distanta medie sau scurta, zborurile charter reprezinta forma de transport dominanta. Contractele cu companiile de transport aerian pun la punct detalii referitoare la modalitatile de folosire a aeronavelor, la costurile implicate, precum si la penalitatile ce trebuie platite in cazul nerespectarii contractelor. Contractele incheiate cu transportatorul aerian avand ca obiect cursele regulate constau in alocarea unui numar de locuri tour-operatorului. Se cade de acord asupra unei date dupa care compania aeriana poate vinde locurile alocate tour-operatorului, daca acesta nu a asigurat ocuparea lor. Pentru cursele charter, tour-operatorul plateste 10% din valoarea cursei inaintea zborului si restul dupa efectuarea acesteia.
Rezervarile de spatii de cazare
Contractele privind cazarea turistilor pe care le incheie tour-operatorii pot fi de mai multe feluri:
1) cand acestia se obliga sa plateasca un numar de paturi chiar daca acestea vor fi ocupate sau nu ulterior, in acest caz, avantajul consta in faptul ca tour-operatorul poate oferi un pret mai bun, iar dezavantajul este ca orice loc neocupat este o pierdere pentru tour-operator.
2) cand tour-operatorului i se aloca un numar de locuri pana la o anumita data. Acest tip de contract prezinta avantajul ca, in urma negocierilor, se poate obtine un pret rezonabil, iar pentru tour-operator scade riscul neocuparii locurilor. Dupa expirarea datei, tour-operatorul poate face rezervari prin fax pentru locurile neocupate.
3) rezervarea ad-hoc prin fax a locurilor solicitate de clienti, al carei avantaj este faptul ca tour-operatorul nu-si asuma nici un risc. Exista si dezavantajul costului prea mare pentru client.
Din punct de vedere al localizarii, tour-operatorii se deosebesc de hoteluri, care de obicei sunt localizate in numar mai mare in tarile receptoare de turisti, ei fiind localizati in tarile emitatoare de turisti, avand totusi filiale in unele tari receptoare mai mari.
Experienta tour-operatorilor ca producatori si distribuitori de servicii turistice, cunoasterea pietei internationale si accesul lor la servicii complementare creeaza o dependenta a tarilor receptoare de acestia.
Activitatea tour-operatorilor se desfasoara uneori prin integrarea pe orizontala, caz in care cativa tour-operatori mari domina sectorul. Alteori, tour-operatorii se integreaza pe verticala, cu liniile aeriene si/sau cu lanturile hoteliere.
2. Comercializarea produselor turistice de catre TO.
Strategii pentru vanzarea calatoriilor
In general, in aprecierea importantei unei firme de turism se iau in considerare cifra de afaceri, valoarea adaugata si numarul de clienti, in cazul tour-operatorilor, cifrele obtinute trebuie interpretate diferit. De fapt, aceasta activitate presupune un produs cuprinzand un mijloc de transport la care se adauga una sau mai multe prestatii (de hotelarie, de agrement). Unii tour-operatori vand doar zboruri. Ei se comporta ca niste angrosisti si au o activitate de ticketing. Vanzarea doar de zboruri/calatorii cu avionul presupune adoptarea de catre tour-operator a uneia din strategiile urmatoare: - .
. cumpara deliberat locuri in avion in numar mare pentru a beneficia de reduceri importante si a monta voiaje forfetare la preturi atractive, in acest caz, activitatea de tiketing constituie o axa de vanzare structurala;
. rezerva un anumit numar de locuri doar pentru circuitele care le programeaza. Daca ansamblul de programe nu-si gaseste clienti, el propune atunci doar tocurile pentru zborurile respective, in acest caz, ticketingul prezinta dimensiuni pur conjuncturale.
in general, tour-operatorii pot opta pentru doua tipuri de strategii: cea de specializare si cea de abordare generalista.
Strategia de specializare: exista tour-operatori specializati pe o destinatie geografica anumita; este o strategie riscanta pentru ca poate interveni o lovitura de stat, un razboi si circuitul respectiv este scos de pe piata. Specializarea mai poate fi pe o tema, (pelerinajul, aventurile s.a.), sau pe un segment de clientela (tineri casatoriti, persoane handicapate, persoane in varsta, populatia homosexuala si orice alta categorie de populatie). Strategia specializarii constituie pentru numerosi tour-operatori o solutie pentru eliminarea concurentei, pentru a evita instabilitatea pietei si a clientelei.
Strategia generalista are doua orientari:
o O Strategia de integrare se regaseste in toate sectoarele de activitate economica si constituie pentru firma o chestiune de politica generala. Refuzul unor intreprinderi de a integra ansamblul de prestatii se datoreaza urmatorilor factori: probleme de competenta (datorita multitudinii de cunostinte pe care trebuie sa le aiba un prestator), pericolul pietelor captive (pe acele piete captive prestatorii se obisnuiesc cu lipsa concurentei, putand deveni mai putin competitivi), marimea capitalului necesar (pentru a se diversifica in numeroase activitati, prestatorul trebuie sa mobilizeze mase importante de capital), prezenta furnizorilor dominanti (un tour-operator poate fi fortat sa se adreseze unui prestator aflat intr-o pozitie de monopol, care poate abuza de puterea sa), absenta prestatiilor adaptate, performantele mediocre ale furnizorilor, competente limitate necesare pentru negocieri.
