Daca insa este finita, apare o alta intrebare:
Cum o masori?
Pornind de la o idee a lui Galilei, Academia del Cimento din Florenta efectueaza o prima masuratoare in 1676, folosind lanterne, telescoape si obturatoare, totul intins pe o distanta de o mila. Nu se observa nici o intarziere sesizabila, dar comparatia cu modul de imprastiere a luminii fulgerului ii face pe cercetatori sa considere ca lumina se propaga extrem de rapid, dar intr-un timp finit. Confirmarea definitiva ii apartine lui Bradley (1729). Lumina este considerata ca propagandu-se cu o viteza finita, c, care devine o constanta fundamentala, fixa, a Universului in care traim.
Si daca variaza in timp?
De la determinarile prin metode optice ale lui Roemer din 1675 si Bradley din 1728 (301 300 km/s) pana la cele prin metode radio din 1976 (299 792,5 km/s), se observa o "scadere" a valorii lui c, atribuita totusi exclusiv evolutiei preciziei masuratorilor. Exista insa cercetatori care considera ca este vorba efectiv de o diminuare a vitezei luminii. Astfel, intr-un trecut in care procesele atomice erau mai rapide decat astazi si valoarea vitezei luminii ar fi fost superioara! Vom trece in revista data viitoare cateva din "semnalele" care au dus la convingerea ca problema constantei vitezei luminii trebuie reconsiderata si va propun, pentru a ne pregati pentru aceasta discutie, sa vedem rapid.
