Pe deasupra, trebuie sa treci si proba focului. De sus, soarele arde cu flacarile unui cuptor, iar de jos, prin mugetul vantului, se aude chemarea abisurilor.
Sus, totul este pustiu si sterp. Nici iarba si nici macar cactusii plini de tepi ai stepelor sud-americane. De jur imprejur, numai piatra, haul fara fund al vailor si piscurile retezate care evoca un cataclism ale carui victime au ramas pietrificate.
Cu toata atmosfera sumbra, mozaicul de culori iti incanta ochiul. Muntii iti apar verzui, negri, galbui, uneori cu pete mai albe, care nu pot fi altceva decat lacuri, zapada sau sare. Razele soarelui sunt orbitoare, ca un foc de artificii care fulgera printre stancile slefuite de vant. Deasupra, cerul, de un albastru pur, este brazdat din cand in cand de zborul unor rate salbatice, singura prezenta a vietii.
Mai sus incepe podisul andin, cu forme de vegetatie salbatica, compusa din arbusti inalti de numai 1m. Cu frunze ovale de un verde inchis, arborele quinua, care creste la cea mai mare altitudine din lume, se tine teapan in fata vitregiei climei. Si mai sus, aproape de "cer", isi face prezenta o alta curiozitate - yareta -, un arbore de forma unei ciuperci de culoare verde, care se inalta in fiecare an cu 1 cm. Unii dintre acesti arbori, mai rasariti decat cei din jur, au in spate cateva secole.
Aici, in spatele Anzilor - maturati permanent de vanturile alizee - s-a statornicit un popr viteaza, care a respins cu succes zeci si sute de ani asediul trupelor spaniole, traind liber intr-un continent cutreierat si ocupat de conchistadorii spanioli. Sunt indienii aymara care traiesc in stravechii munti de turmalina, in pustiurile lipsite de vegetatie si cu o clima foarte aspra.
Parasind zona deloc ospitaliera a muntilor din nord si inaintand de-a lungul Anzilor Xordilieri, spre sud, altitudinea creste ajungand la aproape 7000 m. Tropicul de sud care ii traverseaza face ca vegetatia sa devina luxurianta, de nepatruns, iar fauna mai bogata. Daca spre litoral se intind pustiurile de nisip, spre est, cu cat relieful se onduleaza, apare zona vesnic verde, iar acolo sus, pe coloana vertebrala a teritoriului, se ridica mandre varfurile vulcanilor Ilullaillaco, de 6723 m, Ojos del Salado, de 6908 m, si binecunoscutul Acongaua, de 6959 m, cu conul neasemuit de alb si orbitor, de o rara frumusete si grandoare. Varful Acongaua se afla pe teritoriul Argentinei.
Intrerupt din cand in cand de vai, acest lant muntos lasa posibilitatea ca in timpul verii sa se poata trece spre Argentina prin cateva trecatori sitoate la inaltimi impresionante. Asa sunt trecatorile San Francisco, Agua Negra, Valle Hermoso, Los Contrabanditas, toate situate la peste 4000 m altitudine, precum si Las Lagrimas, Los Overjas, Devia, Las Damas, Coliqueo si altele care strapung muntii la inaltimi ceva mai reduse.
Lent, aproape imperceptibil, mai spre sud Anzii Cordilieri scad din altitudine, ajungand in dreptul latitudinii de 41o30' la "numai" 3000 m (muntele Tronador).
