Aceasta eroziune se datoreaza poluarii cu pesticide si ingrasaminte chimice, ploilor acide, taierilor masive de paduri, lucrarilor necorespunzatoare ale solului, care in timp degradeaza textura acestuia.
	Eroziunea a afectat in ultimul secol pe intreg globul 20 mil km2 din terenurile cultivate, adica 28% din suprafata lor. In tara noastra suprafata supusa eroziunii este de circa 7 milioane hectare, fiidn afectata zona centrala a Transilvaniei, Podisul Barladului si zona Subcarpatilor de curbura.
	Se stie ca solul uscat, degradat si lipsit de vegetatie, formaeaza norii de praf cu actiune devastatoare. Asa s-a intamplat in anul 1934 in statele americane - Kansas, Texas si Oklahoma, cand solul a fost erodat pe o suprafata de 450.000 km2, pana la o adancime de 25 cm, in unele locuri, constituind cea mai mare catastrofa, a carei cauza a fost actiunea omului necontrolata. 
	Ca masuri de evitare a aeroziunii, omul a afolosit inca din vechime, mai ales in Asia, cultivarea in terase limitate de santuri care retin apa; aratul in brazde, care urmeaza curbele de nivel, acoperirea in permanenta a solului cu un strat de resturi vegetale sau de culturi care sa restabileasca echilibrul chimic in sol.
	2.Deteriorarea prin supraexploatare
	a) defrisarea padurilor
		Padurile reprezinta factorul determinant in mentinerea echilibrului 	ecologic, climatic si hidric, reprezentand ecosistemul cu o capacitate de 	regenerare de 3-5 ori mai mare, decat oricare alt ecosistem natural.
		Taierile masive din ultimii 80 de ani, mai ales dupa primul razboi mondial, 	a dus la o reducere a suprafetei de 9 milioane ha la 6.3 milioane ha paduri, din 	care astazi 5.5% sunt afectate de poluare si daunatori. Vegetatia forestiera 	contribuie la incetinirea scurgerii de suprafata, pastrarea litierei, a covorului 	vegetal ierbos si la  retinerea apei. Litiera este sursa principala de intoarcere a 	elementelor minerale in sol si a substantelor organice. 
		Despaduririle masive in scopul valorificarii lemnului constituie o cauza 	esentiala a degradarii solului prin eroziune, mai ales pe terenurile in panta. In 	anul 1975 productia anuala mondiala de lemn a fost de 2,4 miliarde m3. Datorita 	acestui fapt prin interventia distructiva a omului, care solicita lemnul drept 	combustibil, pt constructii, in industrie sau pt eliberarea terenurilor necesare 	agriculturii.  Pe glob sunt tari ca Spania si Grecia care si-au redus suprafata 	impadurita pana la 15%.
		In Africa padurile tropicale s-au redus cu 2/3, fiind necesare suprafete 	pentru plantatiile de cacao si alte plante exotice. In America de Nord, datorita 	taierilor masive din N-V Californiei a pinului canadian s-au produs numeroase 	inundatii cu sute de mii de hectare de terenuri distruse.  
		Desi s-au facut reimpaduriri cu rasinoase si eucalipti, in diverse zone ale 	globului, aceste paduri artificiale sau amenajate nu prezinta diversitatea pe 	varste, specii si categorii ecologice de plante, multitudinea relatiilor 	interspecifice si o stabilitate ecologica asigurata in sute de ani. Se stie ca in 	viitor nevoia de lemn va spori cu 17% iar padurile tropicale risca sa dispara la 	inceputul acestui mileniu.
		Pentru mentinerea invelisului protector al ecosferei, care sa fie ferita de 	eroziune si ariditate, ONU a luat masuri de protectie a padurilor la scara 	planetara, in sensul conservarii solului, a resurselor de apa, a purificarii aerului si 	a imbunatatirii climatului. Padurea are si functia de recreeare si sursa de ozon 	pt om.
	
	b) suprapasunatul
		Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem apare ca urmare a 	procesului de pasunare intensiva de catre animalele ierbivore. In pampasul 	argentinian capacitatea limita pe pasunile naturale se cifreaza la 14.000 kg 	vite/km2. In preeria din Texas de 11.000 kg vite/km2, iar in savana din Kenya 	numai de 3500 kg vite/km2.
		Daca aceste limite sunt depasite, in populatiile animalelor salbatice apare 	autoreglarea, adica se intesifica activitatea pradatorilor, creste frecventa 	bolilor si parazitilor, deoarece populatiile de insecte fitofage se gasesc in 	echilibrul relativ cu mediul, suferind oscilatii in functie de fluctuatiile acestuia.
		In cazul animalelor domestice, care raman in afara factorilor ecologici si 	se supun factorului antropic, apare suprapopularea pasiunilor si o desgolire 	accentuata a biotopului, care isi pierde posibilitatile de regenerare.