I. Trasaturi generale
Hazardele antropice sunt fenomene de interactiune intre om si natura, declansate sau favorizate de activitati umane si care sunt daunatoare societatii in ansamblu si existentei umane in particular.
Aceste fenomene sunt legate de interventia omului in natura, in general cu scopul de a utiliza elementele cadrului natural in interes propriu: activitati agricole, miniere, industriale, de constructii, de transport, etc.
Razboaiele si industria de razboi reprezinta cauze majore si impresionante de poluare, de distrugere si contaminare a solului si a asezarilor omenesti, a vegetatiei si a faunei, provocand mari perturbari in ecosisteme. Armele aflate in prezent in arsenalul militar al unor state sau in proiect de a fi realizate, pe langa care bombele atomice aruncate la Hirshima si Nagasaki in august 1945 fac o figura stearsa, creeaza, pentru prima data in istoria omenirii, pericolul unei amenintari de distrugere totala a vietii de pe planeta noastra, de disparitie posibila a speciei umane.
Progresul tehnic rapid si multilateral, specific societatii umane contemporane, dezvoltarea sustinuta a industriilor si a altor activitati economice au adus omenirii avantaje uriase, realizari dintre cele mai impresionante, dar au generat si pericole dintre cele mai serioase, cum este cazul poluarii si al altor forme de degradare a mediului inconjurator, a insusi echilibrului natural al planetei.
Hazardele antropice si tehnologice, la fel ca si cele naturale, produc pagube mai mici sau mai mari in functie de amplitudinea acestora si de factorii favorizanti in locul sau regiunea in care se manifesta, uneori imbracand un aspect catastrofal: produc incetarea sau perturbarea grava a functionarii societatii si victime omenesti, mari pagube si distrugeri ale mediului.
Ca urmare a actiunilor omului, uneori necontrolate si nechibzuite, alteori firesti, impuse de necesitatea dezvoltarii economice si sociale, planeta noastra a cunoscut, in anumite regiuni sau zone, o degradare accentuata, in unele cazuri iremediabila.
II. Degradarea accelerata a terenurilor
Este evident faptul ca ecosistemele naturale se reduc din ce in ce mai mult, in buna masura datorita necesitatilor impuse de dezvoltarea demografica si economica a omenirii. In fapt, cu exceptia catorva intinse regiuni naturale, intre care Arctica, Antarctica, unele zone desertice, ale padurii tropicale ori ale taigalei, exista o alternanta a mediilor transformate antropic cu cele naturale.
Unele medii naturale au fost chiar radical transformate antropic: se apreciaza ca circa doua cincimi din intinderea de aproape 150 milioane de km2 ai uscatului planetar au fost puternic modificate de activitatile umane: agricultura, extinderea asezarilor, activitati productive, etc. Numai in ultimele trei secole a fost despadurita o suprafata de 6 milioane de km2, terenurile agricole s-au extins cu 22 milioane de km2, iar terenurile umede s-au restrans cu 1,6 milioane de km2. Mai mult, peste o sesime din suprafetele agricole ale Terrei au devenit marginale sau improprii unei exploatari regulate, si mai mult de o treime si-au pierdut peste 50% din humus, in circa un secol de folosinta; peste doua milioane de km2 din padurile existente cu circa o suta de ani in urma au fost inlaturate.
Potrivit evaluarilor efectuate de institutii specializate ale O.N.U., procesele de degradare a solurilor sunt evidente pe circa 2 milioane de hectare, fiind datorate unor cauze diferite: eroziunea prin apa (56%), eroziunea prin vant (28%), degradarea chimica (12%), degradarea fizica (4%). Din aceasta intinsa suprafata, circa o zecime consta din terenuri puternic degradate - care ar necesita investitii foarte mari pentru a fi recuperate - situate cu precadere in Asia, Africa si america de Sud, regiuni cu crestere demografica foarte mare, ceea ce face sa se accentueze decalajul dintre numarul locuitorilor si posibilitatea de a-i hrani. Mai mult, 10 milioane de hectare sunt iremediabil distruse, fiind practic irecuperabile pentru activitati agricole.
Tipul de degradare CAUZE
Despaduriri Supra-exploatarea padurii Supra-pasunat
Agricultura Activitati industriale
Eroziune si acumulare prin apa
471
38
320
266
-
Eroziune si acumulare eoliana
44
85
322
87
-
Degradare chimica 62 10 14 133 22
Degradare fizica 1 - 14 66 -
Total pe Glob 578 133 680 552 22
Tipuri de degradare a solurilor (milioane de ha) si cauzele degradarii
Unul dintre cele mai concludente exemple privind un hazard in domeniu, avand o cauza naturala, dar fiind favorizat din plin de actiunea umana, este marele cataclism care s-a abatut asupra campiilor din partea centrala a S. U.A.: pe fondul unei secete prelungite (anii 1931- 1934) si a unui sol uscat, vantul, de o violenta fara precedent, a smuls solul transformat in pulbere de pe un vast teritoriu, purtandu-l spre tinuturile rasaritene, sub forma unor nori negri care au parcurs mai mult de jumatate din latimea Americii de Nord. Marea catastrofa s-a datorat interventiei nesabuite a omului, care a defrisat, destelenit si desecat intinderi nemarginite pe care a practicat apoi monocultura ( porumb, bumbac, tutun s.a.). In acest fel, in calea vantului nu a mai existat nici un fel de obstacol natural important, iar solul dezgolit a fost o "prada" usoara.
Exista insa si o eroziune datorata sau favorizata nu de absenta apei, ci tocmai de prezenta acesteia: eroziunea pluviala, rezultat al actiunii precipitatiilor pe un sol de asemenea neaparat.
Degradarea terenurilor apare si in cazul despaduririlor nerationale si al pasunatului excesiv. Unul din primele exemple din istorie l-a oferit Grecia, degradarea pamanturilor sale incepand cu milenii in urma tocmai datorita unor defrisari exagerate si a unui pasunat excesiv. Iar in timpurile noastre, cel mai concludent exemplu il reprezinta degradarea terenurilor din Sahel - zona care face trecerea intre marele pustiu Sahara si savanele africane - care a fost accentuata de supraincarcarea terenurilor, avand o vegetatie saraca, cu mari efective de ovine, caprine, camile.
De asemenea, irigatiile constituie o cauza importanta a degradarii solului, facute in mod nerational, fara a se tine seama de conditiile pedoclimatice specifice, aceasta provoaca salinizarea (ca de exemplu in Campia Indului, valea Eufratului, nord-estul Braziliei etc.), fie excesul de umiditate.
III. Reducerea biodiversitatii
Pe planeta noastra exista circa 1 500 000 de specii de animale si 500 000 de specii vegetale. Dintre acestea au disparut 400-500 de specii de animale (alte 1000-1100 aflandu-se in pericol de disparitie) si cateva sute de specii de plante (alte peste 20 000 fiind in prag de extinctie), ca urmare a defrisarilor excesive, a desecarilor nerationale, a pasunatului intensiv, poluarii, vanatului, braconajului, colonizarilor catastrofale, etc. Desi numarul speciilor afectate, fata de efectivul total, pare nesemnificativ, oamenii de stiinta apreciaza ca desfasurarea in continuare a acestui proces de distrugere poate duce la compromiterea vietii pe planeta noastra. Si acestea intrucat totalitatea sistemelor vii reprezinta avutia naturala cea mai de pret a planetei, de importanta capitala pentru existenta biosferei, din care specia umana face parte integranta.
Dupa cum se stie, toate formele de manifestare a vietii se interconditioneaza si, ca urmare, orice poluant sau alt mijloc de degradare a mediului, care pericliteaza in mod grav una dintre formele de viata, ameninta, de fapt, concomitent, intreaga viata intr-o anumita regiune sau chiar viata de pe planeta noastra, intregul sistem integrat al Terrei.
Al doilea marchiz de Ripon a ucis in viata sa nu mai putin de 556 000 de pasari salbatice. De altfel moartea l-a surprins, in anul 1923, pe "campul de batalie", dupa ce doborase cea de-a 52-a pasare din ziua aceea.
